Aflarea Sfintelor Moaște ale Sfântului Dimitrie, Mitropolitul Rostovului

În anul 1702, Sfântul Dimitrie, Mitropolitul Rostovului, ajungea la Catedrala din Rostov, vizitând totodată și Mânăstirea Sfântului Iacov, Episcop al Rostovului (27 noiembrie și 23 mai)1.

Sfântul Dimitrie a săvârșit Sfânta Liturghie în Biserica principală a Mânăstirii, Zamislirea Maicii Domnului de către Sfânta Ana, după care le-a indicat celor prezenți locul în care voia să fie înmormântat în partea dreaptă a sfântului lăcaș.

"Iată locul meu de odihnă", a spus Sfântul, "aici mă voi așeza pentru veșnicie".

Sfântul Dimitrie a trecut la Domnul în ziua de 28 octombrie 1709.

Contrar dorințelor Sfântului, pe care le exprimase în testamentul său, clerul și locuitorii Rostovului l-au rugat pe cel ce era locțiitor al Tronului Patriarhal, Mitropolitul Ștefan (Iavorschi) de Riazan2, prezent la înmormântare, să oficieze slujba înmormântării în Catedrala orașului.

Mitropolitul Ștefan a insistat să îngroape trupul prietenului său lângă Sfântul Ioasaf, care fusese predecesorul Sfântului Dimitrie. Cu toate acestea, mormântul nu a fost pregătit până la sosirea Mitropolitului Ștefan, deși trecuse aproximativ o lună de la mutarea la Domnul a Sfântului Dimitrie.

Ca urmare a plecării urgente a Mitropolitului Ștefan din Rostov, un cadru de lemn construit în grabă a fost așezat în mormântul în care trupul Sfântului a fost îngropat pe 25 noiembrie. Această circumstanță, rânduită prin voia lui Dumnezeu, avea să ducă, însă, și la descoperirea rapidă a sfintelor moaște.

În anul 1752 s-au făcut reparații în biserica mânăstirii, iar pe 21 septembrie era descoperit trupul nestricăcios al Sfântului Dimitrie. Locul înmormântării fusese afectat de umezeală, sicriul de stejar și înscrisul de pe el putreziseră, dar trupul Sfântului și chiar Omoforul său, veșmântul, mitra și metania din mătase se păstraseră intacte.

După aflarea sfintelor sale moaște, prin rugăciunile îndreptate către Sfântul Dimitrie au început să aibă loc numeroase vindecări minunate. Când Sfântul Sinod a fost informat despre acestea toate, a trimis un Comitet format din Mitropolitul Silvestru de Suzdal și Arhimandritul Gavriil de la Mânăstirea Simonov, pentru a cerceta sfintele moaște ale Episcopului Dimitrie și a verifica rapoartele legate de vindecările minunate.

La recomandarea Comitetului, o hotărâre a fost emisă de Sfântul Sinod, în data de 29 aprilie 1757, numărându-l pe Sfântul Dimitre, Mitropolitul Rostovului, în rândul Sfinților și stabilind datele cinstirii sale speciale: 28 octombrie (ziua mutării la Domnul) și 21 septembrie (Aflarea Sfintelor Moaște).

Biserica Ortodoxă a Rusiei îl cinstește, de asemenea, pe Sfântul Dimitrie al Rostovului, împreună cu Sfinții Mitrofan și Tihon de Voronej, pe 19 iulie.

Spre slava lui Dumnezeu - o cercetare, traducere și adaptare Lăcașuri Ortodoxe, realizată în septembrie 2023

1Mănăstirea Spaso-Iakovlevschi (sau a Sfântului Dimitrie) este o mănăstire de călugări. Ea este situată pe malul Lacului Nero, în partea de sud-vest a orașului Rostov (Rostov-pe-Don are astăzi o populație de peste 1 milion de oameni, fiind un important centru cultural în sudul Rusiei). Din 1764 până în 1888, a avut statutul de stavropighie.

A fost întemeiată în 1389 de Episcopul de Rostov, Sfântul Iacov. Expulzat din oraș, de turma sa (pentru iertarea unui criminal care își aștepta executarea), Iacov s-a stabilit la sud de Rostov, nu departe de Biserica Sfântul Arhanghel Mihail (întemeiată în secolul al XI-lea de Sfântul Leontie al Rostovului; ultimul lăcaș de pe acel loc a fost demolat în anii 1930), lângă un izvor cunoscut ca vindecător (acum există un paraclis deasupra lui, din 1996), unde a lucrat o mică biserică din lemn cu propriile mâini și a sfințit-o în cinstea Zămislirii Maicii Domnului de către Sfânta Ana. Curând, o mică comunitate de oameni alăturați Episcopului exilat a fost creată lângă biserică; așa că a apărut o nouă așezare.

După mutarea la Domnul a Episcopului Iacov, a început venerarea sa locală ca Sfânt. Canonizarea a avut loc în Catedrala Macarievschi, în 1549. Sfintele sale moaște se odihnesc în Biserica Zămislirii Maicii Domnului de către Sfânta Ana.

Mânăstirea a fost numită Zaceatievschi (după numele lăcașului principal închinat Zămislirii Maicii Domnului de către Sfânta Ana) sau Iacovlevschi (după înmtemeitorul mânăstirii). De la întemeierea mânăstirii (secolul al XIV-lea) până în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, toate clădirile mânăstirii Zaceatievschi erau exclusiv din lemn (niciuna dintre ele nu a supraviețuit până în prezent).

Turla Bisericii Sfântul DimitriePrima clădire din piatră a mânăstirii a fost închinată Preasfintei Treimi, mai târziu Catedrala Zămislirii Maicii Domnului de către Sfânta Ana (1686), construită pe locul bisericii din lemn cu același nume. Catedrala a fost sfințită de Mitropolitul Iona Sisoevici al Rostovului. Un baldachin din piatră a fost ridicat deasupra mormântului Sfântului Iacov.

Catedrala Zămislirii Maicii Domnului de către Sfânta AnaÎntre anii 1702-1709, mânăstirea s-a aflat sub îngrijirea specială a Mitropolitului Dimitrie al Rostovului. Ajuns la Rostov în ziua de 1 martie 1702 la cererea lui Petru cel Mare, a fost întâmpinat solemn la Mănăstirea Iacovlevschi și a oficiat imediat o Slujbă de Mulțumire în Catedrala Preasfintei Treimi (viitoarea biserică a Zămislirii Maicii Domnului de către Sfânta Ana). În acea zi a și indicat locul viitoarei sale înmormântări — în colțul sud-vestic al lăcașului.

Racla, realizată după indicațiile Împărătesei Elisabeta PetrovnaSfântul Dimitrie al Rostovului, conform însemnărilor istorice de la acea vreme (redate de V.I. Vahrina - Mânăstirea Spaso-Iacovlevschi Dimitriev, 2002), a fost înmormântat pe 25 noiembrie 1709 în Biserica Preasfintei Treimi. Un baldachin din lemn, cu versete de epitaf scrise de un prieten al decedatului, locum tenens al Tronului Patriarhal, Mitropolitul Ștefan (Iavorschi) de Riazan, a fost construit deasupra locului său de înmormântare. În plus, conform voinței Sfântului, mânăstirea a primit două Icoane ale Maicii Domnului: Maica Domnului din Bogoliubovo (Bogoliubskaya) cu Sfinții Rostovului și Vatopedskaya (din Vatoped - icoana de chilie a Sfântului Dimitrie) deosebit de venerate.

Maica Domnului din Bogoliubovo (Bogoliubskaya) cu Sfinții Rostovului 2Activitatea ecleziastică și administrativă a lui Ștefan nu a fost una amplă: puterea de locum tenens a fost limitată de Țarul Petru, comparativ cu cea a unui Patriarh. De-a lungul timpului, tendințele țarului, care erau clar restrictive în raport cu autoritatea Bisericii, au fost determinante. Devenise evident că Petru nu se gândea să numească un Patriarh, ci, dimpotrivă, se gândea să distrugă Patriarhia însăși. În 1711, ofițerii fiscali din departamentul civil au fost introduși în instanțele ecleziastice. În 1715, Petru și-a exprimat deschis atitudinea față de Patriarhie și Ierarhi, în parodiile la adresa ceremoniilor bisericești.

În același timp, relațiile favorabile ale Țarului cu protestanții și protestantismul s-au întărit. Ștefan devenise o piedică (deși departe de a fi activă) pentru Petru și și-a pierdut treptat importanța. De fapt, Ștefan, prin natura vieții sale, prin educația sa, prin atracția față de principiile catolice pe care le învățase, nu putea simpatiza cu reformatorii. În cele din urmă, Ștefan s-a opus Țarului, deoarece acesta din urmă împrumutase principiul Primatului în Biserică, din sistemul catolic. De aici toate nenorocirile lui Stefan. Folosind formule complicate de predicare scolastică, Ștefan făcea adesea aluzii ostile la acțiunile Țarului. Dându-și seama de incapacitatea sa de a lupta deschis, el a cerut în repetate rânduri demisia sa, dar în zadar: Petru l-a ținut cu el până la moartea sa, efectuând toate reformele neplăcute pentru Ștefan sub binecuvântarea sa uneori forțată.

Cum de ajunsese Ștefan locum-tenens al Tronului Patriarhal? Ștefan învățase în Galiția și primise o educație suplimentară la Colegiul din Kiev. Predarea aici avea loc în limba latină, într-un spirit strict scolastic. Ștefan a vizitat, apoi, școlile catolice superioare: la Lviv și Lublin a studiat filozofia, la Poznan și Vilna — teologia, a învățat toate principiile înțelepciunii scolastice, a compus cu pricepere poezii în latină, poloneză și slavonă bisericească, a scris elogii magnifice. De asemenea, el aducea din școlile poloneze o cunoaștere aprofundată a teologiei catolice și o atitudine ostilă față de protestantism. În 1687, Ștefan revenea la Kiev, s-a pocăit de renunțarea la Biserica Ortodoxă, a fost acceptat înapoi în sânul ei și, la sfatul lui Varlaam Iasinsky, în 1689 a depus jurămintele monahale. Timp de câțiva ani a predat la Colegiul din Kiev, ocupând și funcții în conducere. Există informații de atunci (în broșura locală și între scrisorile Patriarhului Ierusalimului Dositeu) că "Ștefan aproba o învățătură foarte papală în învățăturile de la Kiev". În 1697, a fost numit stareț al Mânăstirii Nikolsky . El a fost cel mai apropiat asistent al Mitropolitului Kievului în relațiile sale cu Guvernul de la Moscova, a îndeplinit în mod repetat diverse misiuni administrative bisericești.

La moartea accidentală a unui voievod local (Alexei Semionovici), în prezența Țarului, Iavorschi a fost instruit să rostească o predică. Petru I l-a plăcut pe predicator; l-a îndemnat pe Patriarhul Adrian să-l sfințească pe Ștefan ca episcop al uneia dintre marile eparhii rusești, "nu la o distanță prea mare de Moscova". Ștefan, care prefera Kievul, a încercat să refuze această onoare, dar în aprilie 1700 a fost făcut Mitropolit de Riazan și Murom. În același an, după moartea lui Adrian, Țarul l-a împins pe Ștefan să fie locum tenens al Tronului Patriarhal.

Alegându-l pe Ștefan, Țarul a văzut în primul rând în el un bărbat cu educație occidentală, cum nu se găsea altul între clericii din Moscova. În plus, în ochii lui Petru, Ștefan era un om nou, liber de tradițiile vechilor grupări moscovite. Pentru tradiționaliști, Ștefan era, însă, un om care aducea erezii latine din școlile poloneze și erudiția latină. La început, Ștefan a trebuit să se justifice și să respingă acuzațiile venite din partea Patriarhului Ierusalimului. Pentru Petru, în schimb, Ștefan se dovedea a fi prea conservator. Cu toate acestea, într-o serie de predici, de Anul Nou sau cu ocazia victoriilor, el lăuda strălucit afacerile militare ale lui Petru. Pentru a-i face pe plac Țarului, Ștefan a plasat peste tot străini, oameni educați, ca episcopi. El a reformat Academia slavo-greco-latină și a introdus în ea, în locul învățăturilor elene, "latina".