Aflarea Sfintelor Moaște ale Sfântul Martinian de la Lacul Alb

 Zi de cinstire aparte: 7 octombrie (+1483)

Sfântul Martinian de la Lacul Alb, care a fost botezat cu numele Mihail, s-a născut în anul 1397 în satul Berejnik, nu departe de Mânăstirea Chirilov. La vârsta de treisprezece ani, în 1410, și-a părăsit părinții și s-a dus în secret la Sfântul Chiril de la Lacul Alb (9 iunie), pe care mulți îl descriau ca pe un mare sfânt ascet.

Văzându-l pe Sfântul stareț, băiatul evlavios a căzut la picioarele lui și l-a implorat: „Du-mă la locul tău, Stăpâne!”. Mișcat de rugămințile copilului, ascetul l-a luat la el, cu bucurie și dragoste părintească. Pe atunci, lângă Mânăstirea Chirilov trăia Diaconul Alexei Pavlov, care era cunoscut în zonă pentru arta sa în predarea scrisului și a cititului. Călugărul l-a chemat la el și i-a spus: „Prietene, împlinește porunca iubirii de Dumnezeu: învață-l pe băiatul pe care îl vezi, să citească și să scrie și păzește-l ca lumina ochilor tăi, în toată curăția”. Diaconul l-a luat pe băiat cu el și a urmat cu sârguință rânduiala primită de la Chiril, apoi i-a fost înapoiat. Atunci, Mihail a fost tuns călugăr de către Chiril și a primit numele Martinian.

Tânărul Martinian a început să-l urmeze cu sârguință pe învățătorul său, cu care a viețuit în aceeași chilie în deplină ascultare, ceea ce includea îndatorirea sa zilnică de a coace pâine și de a găti. 

A studiat la mănăstire și, cu binecuvântarea Sfântului Chiril, s-a ocupat de copierea cărților. În timp, Martinian a fost hirotonit Diacon și apoi Ieromonah. Acolo, a excelat în smerenie și semna pe cărțile pe care le copia, astfel: „Martinian călugărul este un călugăr fals și nu unul adevărat”.

După mutarea la Domnul a Sfântului Chiril în 1427, Martinian s-a retras pe o insulă pustie de pe Lacul Voje, căutând fapte ascetice mai înalte. Treptat, mai mulți călugări s-au adunat în jurul lui și a întemeiat acolo Mănăstirea Spassky și i-a îndrumat pe călugări, ca stareț al lor.

Sfântul Martinian a ridicat pentru ei Biserica "Schimbarea la Față" și a introdus o Rânduială generală pentru călugări. Cedând cererilor insistente ale fraților Mănăstirii Terapont, a consimțit să devină stareț al mănăstirii lor și a dus-o într-o stare îmbunătățită, atât în ​​ceea ce privește clădirile, cât și organizarea. Această mănăstire fusese înființată în 1398, de Starețul Terapont, iar acesta adormise acolo în Domnul, în 1426, așa că Martinian era considerat și co-întemeietor al mănăstirii, ca succesor al lui Terapont.

Sfântul Martinian i-a oferit sprijin duhovnicesc Marelui Prinț Vasile în dificultățile vremii sale, când vărul său primar, Dimitrie Șemiaka, a căutat în mod ilegal să ocupe Tronul Moscovei. A fost întotdeauna un apărător al adevărului și dreptății. Ulterior, la rugămințile Marelui Prinț, Sfântul a acceptat conducerea Mănăstirii Sfântului Serghie de Radonej, în 1447.

În 1455, Sfântul Martinian s-a întors la iubita sa Mănăstire Terapont. În 1460 a ajutat la construirea Bisericii "Nașterea Maicii Domnului". În ultimii săi ani a fost grav bolnav și nu mai putea merge, așa că frații îl duceau la biserică. A trecut la Domnul la vârsta de 85 de ani, în ziua de Duminică, 12 ianuarie 1483, și a fost înmormântat în partea stângă a Altarului Bisericii "Nașterea Maicii Domnului".

Sfintele sale moaște au fost descoperite ca fiind nestricăcioase, în anul 1514, în timpul înmormântării ucenicului său, Arhiepiscopul Iosaf al Rostovului, iar acest eveniment este sărbătorit pe 7 octombrie.

Când i-au găsit sfintele moaște, racla au găsit-o plină cu apă, așa că oamenii au luat apa ca pe o binecuvântare și, într-adevăr, a devenit izvor de vindecări, atunci când bolnavii se stropeau cu ea. Până la canonizarea sa, la mijlocul secolului al XVI-lea, nouă minuni mari erau incluse în Viața sa, iar acestea au continuat până în secolul al XX-lea și continuă.

***

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iunie 2026.