Aflarea Icoanei MIASENA a Maicii Domnului

Următoarele rânduri reprezintă o relatare despre cum a luat naștere Mânăstirea Miasena și cum a ajuns să fie slăvită Icoana Maicii Domnului din această mânăstire…

   Nu departe de orașul armean Melitina, întemeiat de împăratul roman Traian (98-117), se afla frumoasa Câmpie Miasena, înconjurată de dealuri înalte care o protejau de vânturile puternice. Frumusețea acelei văi era încununată de Râul Azores, sau Azur, mic, dar curat și repede curgător. Cu apele sale mișcându-se spre est, în zonă, râul forma o serie de lacuri frumoase, ale căror maluri erau acoperite de o vegetație luxuriantă.

   În primele secole ale istoriei creștine, păgânii au populat dens Câmpia Miasena. La umbra unui dumbrăvi dense, cu copaci, de pe malul unuia dintre lacuri, se afla un templu păgân. În secolul al IV-lea, creștinismul fusese declarat religie de stat, iar păgânismul începuse să slăbească, făcând loc noii religii; până la începutul secolului al V-lea, așezările păgâne au fost reduse la rămășițe jalnice care aveau să dispară complet de pe fața pământului.

   Din ordinul autorităților guvernamentale creștine, templele păgâne urma să fie distruse, având să fie ridicate biserici creștine în locul lor. Pentru a păstra o oarecare libertate de a aduce jertfe zeilor lor, păgânii erau nevoiți să se ascundă în locuri izolate și îndepărtate, în pustie. Cu toate acestea, treptat, creștinismul a devenit biruitor asupra întunericului păgânesc de pretutindeni. Acest lucru s-a întâmplat și în cazul templului păgân de la Miasena.

   Sfântul Acachie, Episcop de Melitina (17 aprilie, 15 septembrie) a dorit să construiască o biserică închinată Preasfintei Maici a Domnului, pe locul templului de la Miasena. Păgânii nu se puteau opune în mod deschis eforturilor Episcopului, dar au recurs, în secret, la tot felul de vicleșuguri pentru a împiedica lucrarea - de exemplu, noaptea, anulau toată munca depusă de muncitorii creștini în timpul zilei.

   Cu toate acestea, energicul Episcop a finalizat construcția și, cu mare solemnitate, a sfințit biserica nou ridicată. Astfel, după cum spune autorul Vieții Sfântului Acachie: 

„În același loc unde se aduseseră jertfe sângeroase și rele, celui rău, au început să I se aducă lui Dumnezeu Jertfa curată și fără sânge și s-au făcut minuni, prin harul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu".

   Mai târziu, o mănăstire, cunoscută și sub numele de Miasena, a apărut lângă acea biserică. Cea mai importantă comoară sfântă a mânăstirii era Icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Nu s-a păstrat nicio relatare despre cine a pictat această Icoană sau despre când a fost ea pictată.

   În ceea ce privește istoria și slăvirea sa ulterioară, tradiția ne spune că atunci când erezia iconoclastă a apărut în Orient în timpul domniei împăratului Leon Isaurul (716-741), autoritățile iconoclaste locale au ordonat ca Icoana Maicii Domnului de la Miasena să fie aruncată în lacul numit Zagura. Alte relatări spun că creștinii au aruncat-o în lac, de fapt, pentru a împiedica distrugerea ei de către iconoclaști.

   În timpul domniei lui Mihail al III-lea (842-867), erezia iconoclastă a luat sfârșit, iar venerarea icoanelor a fost reinstituită. Ulterior, din adâncurile lacului în care se odihnise mai bine de un secol, Icoana de la Miasena a ieșit la suprafață și a fost recuperată de către credincioși, complet nevătămată.

   Întâi septembrie a fost stabilită ca zi de sărbătoare specială pentru comemorarea “Aflării Icoanei”, care avusese loc la 1 septembrie 864. Sărbătoarea a rămas cunoscută sub numele de "Soborul  Preasfintei Maici a Domnului din Mânăstirea Miasena”, referindu-se la adunarea credincioșilor pentru venerarea Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iunie 2025.