Adunare de Flori: ÎNTÂIA RUGĂCIUNE către Preasfînta Treime și către Sfîntul Duh

ADUNARE DE FLORI …”a feluri de feluri de rugăciuni umilincioase ale Sfinților și Dumnezeieștilor Părinți ai Bisericii, date în Tipar, cu cheltuiala Prea-osfințitului și prea Îndumnezeitului a toată lumea PATRIARH KIRIU KIRIU NEOFIT, și îndreptându-se prin osârdia a celui mai mic între monahi Nicodim, spre folosul de obște al Dreptcredincioșilor. În Tipografia Țarigradului, la anul 1799".

ÎNAINTE-CUVÎNTARE CĂTRE CITITORI   

   Nu este altă faptă mai bună, nici mai înaltă, nici mai de nevoie decît sfințita rugăciune. Nu este alta mai înaltă decît aceasta. Căci toate celelalte fapte bune: postul, zic, privegherea, culcarea pe pămînt, strădania, fecioria, milostenia şi tot celălalt neam de aur şi ceata cea potrivită şi șiragul cel cu cerească împletire a faptelor bune celor cu chip dumnezeiesc, măcar că sînt urmări ale lui Dumnezeu, măcar că sînt averi nelipsite şi podoabă fără de moarte a sufletelor, cu toate acestea, ele nu unesc pe om cu Dumnezeu. Nu. Ci numai fac pe om îndemînos spre a se uni. 

   Însă sfințita rugăciune, ea singură uneşte, ea singură împreunează pe om cu Dumnezeu, şi altminteri - pe Dumnezeu cu omul - și le săvîrşeşte pe amîndouă întru un duh; fiindcă este o unire fără de mijlocire, şi o legătură strînsă a Ziditorului cu zidirile cele cuvîntătoare. Așa înalt grăieşte marele acela șI mult iscusitul lucrător şi învăţător al sfinţitei rugăciuni, luminătorul, zic, al Thessalonicului şi al toatei Bisericii lui Hristos, Grigorie ("Pentru rugăciune, Cap. 1"): „Împărtăşirea cea prin fapte bune, pentru asemănare, spre primirea lui Dumnezeu, are fire a-l face îndemînos pe cel sîrguitor, însă nu şi a-l uni. Iară puterea rugăciunii, pe ea sfinţit o lucrează, şi desăvîrşită face pe întinderea şi unirea omului către Dumnezeu, legătură fiind a zidirilor celor cuvîntătoare către Ziditorul”.

Întâia rugăciune 

către Prea-sfînta şi cea De-o-fiinţă Treime

A lui loann Diaconului, cel ce a fost frate al lui Marco Mitropolitului Efesului, şi Nomofilax al Bisericii celei Mari.

   UNULE Dumnezeule, Cela Ce Te proslăveşti întru închinată Treime, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, Firea cea fericită, Fiinţa cea mai presus de fiinţă, Bunătatea cea nemăsurată, Vistieria bunătăţilor cea nedeşertată, Adîncul milostivirii cel nemărginit, Noianul iubirii de oameni cel nepovestit, Treimea cea Prea-sfintă şi începătoare de viață, Care, pentru Singură bunătatea, ai adus dintru neființă întru ființă toată zidirea cea mai presus de lume şi cea în lume, şi porţi grijă, şi  o ţii; Care ai izbăvit lumea de înșelăciune, cu buna Voinţă a lui Dumnezeu Tatălui, şi cu însăşi lucrarea Cuvintului, şi cu venirea Duhului Sfînt, şi firea noastră de păcat ai izbăvit-o. 

   Tu mă luminează, Dumnezeule Cel mai presus de lumină: Tu mă Sfințeşte, Domnul Cel mai presus de sfințenie; Tu mă curăţeşte, Cel unul curat şi nestricăcios. Îmbunătăţeşte-mă, Dumnezeule Cel în trei Ipostasuri, Cel Unul Bun şi mai presus de bunătate. Îndumnezeieşte-mă pe mine cu Darul Tău, după părtăşie, Cel unul adevărat Dumnezeu; împuternicește-mă, Cel tare; înviază-mă, Cel viu şi fără de moarte; înţelepțeşte-mă, Cel prea-înţelept; spre Dumnezeiasca dorință a dragostei Tale mă într-aripează, cu Tine mă împrieteneşte, Dumnezeul Cel mai presus de ființă, mai presus de viaţă şi mai presus de lumină, şi nu mă înstrăina de bunătatea Ta, pentru nevrednicia mea. 

   MULȚUMESC Ție, Stăpîne Dumnezeule A-tot-puternice, că dintru neființă întru ființă m-ai adus pe mine; că m-ai zidit, şi ai pus peste mine mîna Ta; că minunată s-a făcut cunoştinţa Ta din mine; că după chipul Tău și după asemănare m-ai făcut; că pe buna credință mi-ai dăruit; căci cu Tainele Bisericii m-ai sfințit; că din tinereţe mă hrăneşti cu toate bunătăţile Tale, Cel Ce deschizi mîna Ta, şi umpli toată vietatea de buna voire. Că Tu eşti Dumnezeu şi Izvor al bunătăţilor, Începutul şi Sfirşitul a toate. 

Tu, Doamne, eşti şi Stăpîn al sufletelor şi al trupurilor noastre, al vieţii şi al morţii, şi suflarea tuturor este în mîna Ta. Veseleşti făcînd bine, și înțelepțeşti sfătuind; usturînd mîhneşti, ca un înțelept Doctor, dar vindeci ca un Iconom minunat: pedepsești părintește, şi mîngîi iarăşi cu blîndeţe, ridicînd lenevirea noastră. Slavă înțelepciunii Tale celei multe, slavă proniei şi puterii Tale celei negrăite; slavă iubirii Tale de oameni celei nemărginite. 

   IZBĂVEȘTE-NE pe noi de toți vrăjmașii cei văzuţi şi nevăzuţi; mîntuieşte-ne pe noi de toată ispita; întinde mînă bună, ajutătoare, tare, care să ne scoată pe noi din apele cele adinci, din întreitele valuri ale lumii şi din fundul deznădăjduirii celei cumplite; ocîrmuieşte viața noastră, Cela Ce eşti Iconomul cel mare şi Povăţuitorul cel minunat; facă-se voia Ta, Prea-bunule, şi peste noi, precum în Cer, şi pe pămînt; mîngîie inima mea, cu dulceaţa Ta cea nespusă, Cela Ce eşti bucuria cea prea-slăvită a Îngerilor, să-mi uşureze sufletul meu înţelegerea bucuriei şi a desfătării Tale celei veşnice ce va să fie; învredniceşte-mă şi acum, şi după viața aceasta, să fiu împreună cu Tine, Domnul şi Dumnezeul meu, ca să văd bogăţia bunătăţii Tale şi să dobindesc Împărăția Ta, şi să mă umplu de bunătăţile Tale, şi să privesc fața Ta totdeauna.  

   AȘA, Împărate Sfinte, Dumnezeule Prea-bunule, Cel în trei Ipostasuri, Făcătorul meu şi Ziditorule a toate, pentru rugăciunile Prea-sfintei Născătoarei de Dumnezeu , ale Sfinților Îngeri celor cu chip Dumnezeiesc și ale tuturor Sfinţilor celor din veac. Că Tu eşti Începutul și Izvorul a tot darul cel desăvirşit şi a toată darea cea bună, Mintea cea fără de început, Părintele Luminilor. Și Tu ești Cuvîntul Cel iubitor de oameni, Domnul lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel viu, Care ai izbăvit lumea șI neamul omenesc de vrăjmăşia potrivnicului. Şi Tu ești Dumnezeul Cel mîngîietor, Duhul Cel Sfînt, de la Care toată darea bunătăţilor izvorăște la toată zidirea. Deci Ție, Unuia Dumnezeu Cel lăudat în trei închinate Ipostasuri, slavă şi mulțumită şi închinăciune înălțăm, Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Întîia rugăciune către Sfîntul Duh cel de-o-ființă și de-un-scaun cu Tatăl şi cu Fiul 

A Sfîntului Simeon Noul Bogoslov. 

   VINO, Viaţa cea veselă şi veşnică, şi Dreapta cea a-tot-ţiitoare, Întru-tot-sfinte şi De-viaţă-făcătorule, şi Ziditorule Duhule, Cela Ce eşti întru întocmai cinste cu stăpînirea Tatălui şi a Fiului, a Cărora unime a vredniciei şi a Dumnezeirii şi unirea socotelii şi însoţirea către una în trei Feţe este. 

   Vino, Doamne al meu, pe care Te-a dorit şi Te doreşte ticălosul meu suflet. Vino, Cela ce Te-ai făcut dorire Însuţi întru mine, şi m-ai făcut a Te dori pe Tine, cel cu totul neapropiat. 

   Vino, Bucuria mea cea neîncetată, şi Desfătarea, și Slava. Vino, Suflarea mea, Viaţa mea, Mîngiierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un Duh, Prea-bunule Stăpîne, fără de amestecare, fără mutare, fără de schimbare, Dumnezeu Cel peste toate. Fă-Te mie, Însuţi, toate întru toate, hrană negrăită şi cu totul necheltuită, care de-a pururea se varsă în buzele sufletului meu, şi curge în izvorul inimii mele. Îmbrăcămintea care străluceşte, şi cu totul arde pe draci. Curăţirea care mă spală pe mine, prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi, pe care venirea Ta le dăruieşte către care vine. 

   Fă-Te mie, Doamne, lumină neînserată şi soare neapus, în tot locul strălucindu-mă pe mine, Cela Ce nu Te întorci dinspre nimenea din toţi, ca să nu ne acoperim cu întunericul păcatelor noastre, nevrînd a veni către Tine. Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea pierzătoare, şi îmi dă mie întreagă-înţelepciune a ochilor. Pune limbii mele frîu. Arată auzurile mele bine-supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi mie răbdare întru scîrbe. Înţelepțeşte şi întăreşte inima mea întru îndelungă-răbdare, întru nerăutate, întru înfrînare, întru împreună-pătimire, întru milostivire, în dragoste, întru smerită cugetare, în pace către sine-mi şi către toți, întru întoarcere dinspre lenevirea şi trîndăvia dracilor, întru care, ca întru nişte dulceți, m-am desfătat. Dă-mi mie desluşirea lămurită întru gînduri - care, decît care, se cade mai mult a le alege. Dă-mi mie a cunoaşte meșteşugirile diavolului, şi pe acestea împreună cu dînsul a le lepăda. Şi cu totul a-mi  tăia voia mea, şi a atîrna toate cele ale mele de purtarea Ta de grijă, şi de acolo a nădăjdui folosul. 

   Că la Tine este viaţa mea, lumina mea, mîntuirea mea. Şi pe Tine bine Te cuvintez, şi Te slăvesc, şi mă închin, împreună şi Celui fără de început slobozitorului Tău Părinte, şi Celui împreună vecuitor, şi de o fire cu Tine, al Lui Fiu, totdeauna, acum, şi pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Neofit, cu mila lui Dumnezeu, Arhiepiscopul Țarigradului, Roma cea nouă, și a toată lumea Patriarh.
Alexandru Șuțu, mare tâlcuitor
Samuil al Efesului.
Ioakim al Kizikului.
Alexandru Panu Hangerli.
Ioann Karagea, marele postelnic 

Tălmăcită în zilele binecredinciosului și de Hristos iubitorului Domnului nostru 

IOANN SANDUL STURZA VOEVOD.
Cu Blagoslovenia Preosfințitului Episcop și Mitropolit al Moldaviei KIRIU KIRIU VENIAMIN.

Prin osârdia Prea Cuviosului Arhimandrit Stareț al Sfintelor Monastiri Neamțului și Secului KIR Dometian s-au tipărit spre asemenea folos al neamului Romînesc. 

În Sfânta Monastire Neamțul. La anul 1827. Luna Iulie. 

De Gherontie Ieromonah Tipograful

***

“Și, florile continuă să crească…”

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost pusă la dispoziția cititorilor, în luna iunie 2025.