Adunare de Flori: A DOUA RUGĂCIUNE către Preasfînta Treime și către Sfîntul Duh

ADUNARE DE FLORI …”a feluri de feluri de rugăciuni umilincioase ale Sfinților și Dumnezeieștilor Părinți ai Bisericii, date în Tipar, cu cheltuiala Prea-osfințitului și prea Îndumnezeitului a toată lumea PATRIARH KIRIU KIRIU NEOFIT, și îndreptându-se prin osârdia a celui mai mic între monahi Nicodim, spre folosul de obște al Dreptcredincioșilor. În Tipografia Țarigradului, la anul 1799".

ÎNAINTE-CUVÎNTARE CĂTRE CITITORI  

   Nu este altă faptă mai bună, nici mai înaltă, nici mai de nevoie decît sfințita rugăciune. Nu este alta mai înaltă decît aceasta.

   Însă din unirea aceasta a omului cu Dumnezeu, pe care o pricinuieşte sfinţita rugăciune, ce fel de daruri înalte, iară mai vîrtos, ce fel de izvor de daruri nu se varsă în omul cel unit cu Dumnezeu?

   Dintru aceasta se naşte osebirea adevărului de minciună, străbaterea tainelor celor ascunse ale firii, mai-nainte-vederea şi mai-nainte-cunoştinţa celor ce vor să fie, Dumnezeiasca strălucire, luminarea ceea ce se cheamă enipostatică în inimă, dorul cel înspăimântător şi uimitor al tuturor puterilor sufletului către Dumnezeu, răpirea către Domnul, descoperirea Tainelor lui Dumnezeu celor negrăite. 

   Într-un cuvânt: „Din unirea aceasta se naşte îndumnezeirea omului cea mult vestită şi care de toţi se caută și se doreşte; dar de rari şi foarte de rari şi abia din neam în neam, după Sfîntul Isaac, se dobîndeşte” (Cuv. 32), lucrul cel cu anevoie de însemnat, și cu anevoie de grăit şi cu anevoie de crezut, după Marele Grigorie al Thessalonicului,  "care este sfîrșitul cel mai de pe urmă și acela pentru care și cel prea-întii şi prea-înalt scop al lui Dumnezeu [s-a făcut], pentru care şi mai-nainte-cunoştinţa și mai-nainte-hotărîrea cea mai-nainte de veci şi facerea zidirii în vreme şi darea Legii, a celei fireşti şi a celei scrise, şi darul proorociei, şi iconomia cea în trup a Cuvântului lui Dumnezeu, şi venirea Sfîntului Duh, de la începutul veacului pînă la sfîrşit s-au făcut” (Cuv. la Petru de la Athon).

A doua rugăciune umilincioasă

către Sfînta Treime

   DUMNEZEULE Cel întru unimea firii cu trei Lumini, Cela Ce dintru neființă întru ființă toate le-ai adus, și cu bună rînduială și cu măsură pe acestea le-ai împodobit, și cu lumina soarelui le-ai strălucit, şi ne-ai zidit pe noi după chipul Tău şi după asemănare, însuți, Prea-bunule Dumnezeule, strălucește ochii noştri. Auzurile curățește-le, celelalte simțiri întăreşte-le. Risipeşte toată ceața neînvăţăturii. Luminează mintea noastră cu binevoirile Tale. Povățuiește-ne pe noi cu razele Dumnezeieştii Tale insuflări, spre desluşirea adevărului şi a minciunii, spre primirea celor bune, spre fugirea de cele rele, spre depărtarea de cele vătămătoare, spre alegerea celor folositoare. Că fără de Dumnezeiasca Ta luminare, cu adevărat orbi fiind, nu putem să desluşim nici întru socoteli adevărul, nici întru fapte binele, nici întru bunătăți folosul; ci cu prefacerile lucrurilor amăgindu-ne, cu milioane de greşale greşim.

   RIDICĂ mintea către înțelegerea celor de nevoie, iară limba spre vorbirea celor de trebuință. Domoleşte pornirile patimilor cele ce tulbură mintea noastră. Înfrînează mînia, şi prigonirea cea de la dînsa încetează-o, și pomenirea de rău surpă-o, prefăcîndu-le pe dînsele întru rîvnă Dumnezeiască, și în căldură cinstitoare de Dumnezeu a credinței, și în blîndețe și nepomenire de rău. Potoleşte pofta, și iubirea de materie cea dintru dînsa și iubirea de cîştigare opreşte-le, schimbîndu-le pe ele în grijire de fapta bună şi în dragoste către aproapele, în dorire de creştinească sporire și creştere, şi în poftire de veşnicele bunătăți. 

   Doamne, cu măsura faptelor bune împodobește-ne pe cele ale noastre. Împuterniceşte cu bărbăție și cu vîrtute neputinţa noastră. Stinge zburdările trupului, şi de toată desfrînarea şi înverşunarea izbăveşte-ne pe noi, întreagă înţelepciune şi cucernicie dăruindu-ne nouă. Dă-ne nouă cumpăna dreptății, ceea ce împarte fiecăruia dreptul lui. Întăreşte priceperea noastră întru întemeierea celor ce drept se judecă.

   PĂZEȘTE-NE pe noi, Doamne, de bîntuială, de vătămare năprasnică, și de cădere; de clevetirea celor răi, de urgia tiranilor, de ispitele diavolești și de toată mîhniciunea fereşte-ne pe noi, ca după poruncile Tale drumul vieții acesteia de acum cu plăcere de Dumnezeu săvîrşindu-l, talantul cel dat nouă curat să-l păzim. 

   Şi pentru îndurările Tale cele nemărginite și milostivirile cele nemăsurate, vrednici să ne facem Dumnezeiescului Tău Dar şi fericirii Tale celei de-a pururea, lăudîndu-Te neîncetat, pe Tine, Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfînt, pe Unul Dumnezeul nostru. Căruia Ţi se cuvine slava şi stăpînirea, în vecii vecilor. Amin.

A 2-a Rugăciune către Sfîntul Duh

A lui Ioann Diaconul cel ce a fost frate al lui Marco, 

Mitropolitului Efésului, şi Nomofílax al Bisericii celei mari.

   MÎNGÎIETORULE Bunule, Duhule Sfinte, Duhule al adevărului, Cela Ce din Tatăl negrăit şi neînţeles Te purcezi, Cela Ce eşti împlinitor al Sfintei şi Începătoarei-de-viață Treimi, al Unuia Dumnezeului nostru, Cela Ce împreună cu Tatăl și cu Fiul eşti închinat și slăvit, Cel după adevăr adevărat Dumnezeu şi Îndumnezeitor, Cela Ce sfințești și luminezi, şi lăcaşuri Ţie faci pe cei vrednici de primirea şi Darul Tău, Cela Ce ești împreună Ziditor cu Mintea Cea întîi și cu Cuvîntul a toată făptura cea gîndită şi simțită, Cela Ce împreună bine ai voit la venirea cea către noi şi întruparea Cuvîntului Celui împreună cu Tine veşnic, şi împreună ai sfinţit firea noastră; şi după slăvita Lui Înălțare la Ceruri, Te-ai pogorît fiinţeşte pe pămînt, Cela Ce pretutindenea eşti şi toate le plineşti, şi în chip de limbi de foc Te-ai arătat peste Sfinții Apostoli și i-ai umplut de Darul şi puterea Ta cea negrăită, și printr-înşii toată lumea la cunoştinţa adevărului ai povățuit-o:

   ÎNSUȚI, Împărate ceresc, Iubitorule de oameni, Iubitorule de dăruiri şi Dăruitorule de daruri mari, Lesne-îndurate şi Mult-milostive, Vistieria bunătăților și Dătătorule de viață, caută cu blîndeţe din sfintele înălțimi ale slavei Tale celei sfinte spre ticăloșia și smerenia mea, în ziua şi ceasul acesta şi în toată vremea şi locul întru care cu nevrednicie chem numele Tău Cel prea-sfînt și închinat; şi să nu Te îngrețoşezi de mine, Iubitorule de bunătate, pentru cele din pruncie şi pînă acum necuviincioasele mele fapte și gînduri dobitoceşti şi păcate. Ci precum ai ajutat de demult lui Manassì și lui Davíd spre pocăinţă, precum tîlharului celui bine-cunoscător pe Cruce, precum desfrânatei spre bună întoarcere, precum ai suflat în Sfinții Proroci şi în cuvîntătorii de Dumnezeu, și ai grăit printr-înşii, precum şi acum şi pînă la sfîrşitul veacului ajuți spre fapta bună şi frica lui Dumnezeu tuturor celor ce voiesc, aşa îmi ajută şi mie, păcătosului, celui ce alerg la blîndețea şi Darul Tău.

   SCOATE-MĂ din fundul deşertăciunii, şi din adîncul neştiinţei şi al orbirii, Cela Ce ai izbăvit lumea din înşelăciunea vrăjmaşului. Sfinţeşte-mă cu puterea Ta cea făcătoare de viață, Cela Ce ești firea cea sfinţitoare, lumina cea mai-nainte de veci, de la Care toată darea bunătăților izvorăşte la toată zidirea. Arde-mi mulțimea cea nemăsurată a greşalelor mele, Cela Ce ai ars meşteşugirile balaurului celui potrivnic, cu focul Dumnezeirii Tale celei nematerialnice. Zdrobeşte capul lui sub picioarele mele în pace. Cu arme de lumină mă ocolește. Cu pavăza credinței mă apără. Cu zaua dreptății mă îngrădeşte. Cu Cuvîntul lui Dumnezeu gura mea o sfinţeşte. Duh drept înnoieşte întru cele din lăuntru ale mele, şi cu Duh stăpînitor alunecarea cugetului meu o întăreşte.  

  Încununează-mă gînditor cu cunună veşnică a slavei şi a cinstei celei de la Tine. Cu ceata faptelor bune celor sfinţite împodobeşte-mă, Cela Ce ții toată puterea Cerurilor. Proslăveşte-mă, Mîngîietorule Bunule, cu darurile Tale cele în multe feluri. Dăruieşte-mi mie Duhul înţelepciunii, al priceperii, al sfatului, al tăriei, al cunoştinţei, al bunei-credinţe, al temerii de Dumnezeu. Hrăneşte-mă cu roadele Tale cele sfinte, Cela Ce umpli toată vietatea, de bună voință și de Dar. 

   Cu înfrînare şi cu nepătimire întemeiază viața mea. Cu bunătatea blîndeții îmbunătăţeşte-mi inima. Cu tăria credinței zideşte-mi casa sufletului. Cu liniştea bunătății păzeşte-mi gîndurile. Cu milostivirea îndurării moaie-mi voința mea cea nemulțumitoare. Cu suferirea îndelungii răbdări îndreptează-mi lenevirea mea. Pace dulce dăruieşte-mi puterilor sufletului meu. Cu bucurie desăvîrşită pierde mîhnirea mea cea din păcat, și prin dragostea cea curată către aproapele fă-mă desăvîrşit către dragostea Ta.

   TU, Mîngîietorule Bunule, mintea mea cea întunecată de pîcla patimilor, cu strălucirea puterii Tale celei mîntuitoare o luminează. Partea cea cuvîntătoare, ce s-a supus necuvîntării, înțelepțește-o, și fă-o a stăpîni poftele cele necuvîntătoare și la calea cea dreaptă a voii Tale celei Sfinte povățuiește-o. Duhul meu cel sfîrşit de răceala lenevirii şi omorît de gerul păcatului, încălzeşte-l cu Darul Tău cel făcător de viață. Mînia întoarce-o numai asupra păcatului şi asupra şarpelui celui pierzător. Pofta numai către Tine, Cela Ce eşti vîrful doririlor. Cuvântarea fă-o ca să ocîrmuiască toate, și să le îndrepteze după voia Ta cea prea-sfîntă; şi cu Duhul şi cu adevărul să mă închin Ție, Mîngîietorului Dumnezeu, şi mă învredniceşte Ție să-Ți slujesc, pe Tine să Te slavoslovesc, pe Tine să Te laud, Ție să-Ți mulțumesc întru toate, Cela Ce totdeauna în veci eşti slăvit, întru cele înalte, de Sfintele Puteri cele fără de trupuri.

   TU, Mîngîietorule Bunule, Dumnezeule Prea-bunule, eşti Săvîrşitorul Sfintelor Taine ale Bisericii. Prin Tine a doua oară m-am născut, și de iznoavă m-am zidit şi m-am înnoit şi m-am apropiat de Dumnezeu. Prin Tine cu ungere împărătească m-am însemnat, şi m-am pecetluit în partea lui Dumnezeu şi în dăruirea Darului Tău. Prin Tine de masa cea fără de moarte a Tainelor celor făcătoare de viață m-am învrednicit, şi în chipul lui Hristos mă fac, şi Dumnezeu după Dar. Tu ești al Preoției însuți-lucrător. Celor întru însoțire, spre înfrînare Ajutător. Celor feciorelnici, de curățenie Dătător. Celor ce se duc din viață, către pocăință Povățuitor. Tu îmi ajută mie, celui ce mă primejduiesc. Cu puterea Ta cea negrăită, A-tot-puternice, sprijineşte neputinţa mea, şi fie-Ți milă de lenevirea şi trîndăvirea mea. Nu mă lăsa să fiu ocară dracilor celor vătămători de suflet. Nu mă părăsi robit de patimile cele de ruşine. Ci dă-mi, Lesne-îndurate, ca pînă la răsuflarea cea mai de pe urmă, întru curăţenie şi luare-aminte şi frica lui Dumnezeu, sfîrşitul vieții acesteia săvîrşindu-l şi de pîrga vieții celei veşnice și a desfătării ce va să fie de aicea curat adeverindu-mă, să dobîndesc bunătățile cele Cereşti; şi pe Tine Cel proslăvit, Mîngîietorul Dumnezeu, să Te slăvesc, şi să-Ți mulțumesc, și să mă închin, împreună şi Tatălui, şi Fiului, în vecii vecilor. Amin.

Neofit, cu mila lui Dumnezeu, Arhiepiscopul Țarigradului, Roma cea nouă, și a toată lumea Patriarh.
Alexandru Șuțu, mare tâlcuitor
Samuil al Efesului.
Ioakim al Kizikului.
Alexandru Panu Hangerli.
Ioann Karagea, marele postelnic 

Tălmăcită în zilele binecredinciosului și de Hristos iubitorului Domnului nostru 

IOANN SANDUL STURZA VOEVOD.
Cu Blagoslovenia Preosfințitului Episcop și Mitropolit al Moldaviei KIRIU KIRIU VENIAMIN.

Prin osârdia Prea Cuviosului Arhimandrit Stareț al Sfintelor Monastiri Neamțului și Secului KIR Dometian s-au tipărit spre asemenea folos al neamului Romînesc. 

În Sfânta Monastire Neamțul. La anul 1827. Luna Iulie. 

De Gherontie Ieromonah Tipograful

***

“Și, florile continuă să crească…”

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost pusă la dispoziția cititorilor, în luna iunie 2025.