Aducerea sfintelor moaște ale Sfântului Ilarion, Episcop de Meglin (Bulgaria)

 Zi de amintire aparte: 21 octombrie

Aducerea sfintelor moaște ale Sfântului Ilarion, Episcopul Meglinului, în orașul bulgăresc Târnovo, a avut loc în anul 1206. Înainte de acest eveniment, sfintele moaște ale Sfântului s-au odihnit în orașul Meglin.

Sfântul Ilarion a primit o aleasă educație creștină. La vârsta de optsprezece ani, a intrat în mânăstire. Datorită vieții sale virtuoase și aspre, a fost ales stareț al mânăstirii. Purta o grijă deosebită pentru mântuirea sufletelor călugărilor. Îi îndemna neîncetat pe cei încredințați lui să nu irosească timpul prețios menit pregătirii pentru mântuire și a stârpit patimile din mănăstire.

În anul 1134, când erezia bogomilă se răspândea în Bulgaria, a fost hirotonit Episcop de Meglin. Adepții acestei erezii credeau că „binele și răul se manifestă ca principii independente și că între ele se dă o luptă”. Sfântul Ilarion a luptat neobosit împotriva bogomililor, cu râvnă apostolică și rugăciune fierbinte. Demasca neîncetat erezia lor și dădea pe față masca ipocrită a evlaviei acestora. Combătând învățătura ereticilor, Sfântul Ilarion spunea:

„Nu sunteți câtuși de puțin creștini, de vreme ce vă arătați vrăjmași ai Crucii Mântuitorului Hristos. Nu Îl recunoașteți pe Unul Dumnezeu și huliți învățăturile Vechiului Testament, cinstite de creștini.

Amăgiți oamenii printr-o blândețe fățarnică, în timp ce sunteți plini de mândrie. Adevărata evlavie nu se găsește la cei care nu-și văd propria stricăciune a inimii, ci la cei care cer harul lui Dumnezeu cu rugăciune și smerenie. 

Gândurile rele, invidia, deșertăciunea, lăcomia și minciuna nu sunt lucrarea vreunei entități malefice din om, care ar putea fi învinsă doar prin post. Aceste vicii sunt rodul iubirii de sine, care trebuie smulsă din rădăcină prin nevoințe duhovnicești”,

Datorită îndemnurilor Sfântului, mulți dintre eretici au renunțat la învățătura lor rătăcită și s-au întors la Sfânta Biserică.

Sfântul Ilarion a luptat, de asemenea, cu succes împotriva ascensiunii ereticilor monofiziți armeni din Bulgaria, care recunoșteau doar natura divină a lui Hristos. Sfântul a trecut la Domnul, în anul 1164.

În alte înregistrări istorice, găsim, de asemenea:

Sfântul Ilarion, Episcopul Meglinului, s-a născut din părinți de vază și evlavioși, în satul Promahi din Grecia, spre sfârșitul secolului al XI-lea. Mama sa, care nu avea copii, se rugase mult lui Dumnezeu să-i dăruiască un prunc; drept răspuns la rugăciunea ei, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i S-a arătat și a mângâiat-o cu aceste cuvinte:

„Nu te întrista; vei naște un fiu și el va călăuzi pe mulți spre lumina adevărului”.

Când Ilarion avea trei ani, imnul „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot!” îi era neîncetat pe buze. A primit o educație aleasă, a fost tuns în monahism, la vârsta de optsprezece ani, și a întemeiat o mănăstire închinată Sfinților Apostoli, după rânduiala Sfântului Pahomie.

În anul 1134, a fost hirotonit Episcop de Meglin (în Bulgaria) de către Eustatie, Arhiepiscop de Târnovo. Se consemnează că și Eustatie avusese parte de o apariție a Fecioarei Maria, Care i-a vestit că Ilarion avea să fie curând rânduit Păstor al ținutului Meglinului.

Episcopul Ilarion a dus o luptă aprigă, aproape întreaga sa viață, împotriva ereticilor bogomili și armeni. Totuși, prin înțelepciunea sa duhovnicească și sfințenia neasemuită, i-a rușinat pe toți și a atras pe mulți dintre ei la Ortodoxie. A trecut la cele veșnice în pace, intrând în Împărăția Domnului său, în anul 1164.

La un moment dat, conducătorii bogomililor s-au întâlnit cu Ilarion și au început o dispută cu el pe chestiuni de credință. Bogomilii învățau că Dumnezeu a creat lumea spirituală, iar cel rău a creat lumea materială. Drept răspuns, Ilarion le-a amintit că în Sfânta Scriptură este scris: „Căci Dumnezeu este Împăratul a tot pământul” (Psalmul 47:7) și, de asemenea: „Al Domnului este pământul și plinirea lui” (Psalmul 24:1).

Bogomilii susțineau că Vechiul Testament provine de la cel rău. Sfântul le-a răspuns: „Dacă Vechiul Testament ar fi provenit cu adevărat de la cel rău, ar mai fi spus Hristos: «Cercetați Scripturile... ele sunt cele ce mărturisesc despre Mine» (Ioan 5:39) și ar mai fi recunoscut drept cele mai mari porunci pe cele referitoare la iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele, care fuseseră date, la vremea lor, prin Moise?”.

Bogomilii mai susțineau și că trupul lui Hristos ar fi fost adus din Cer. Ilarion le-a replicat că, dacă ar fi fost așa, trupul lui Hristos nu ar fi simțit nici foame, nici sete, nici oboseală sau suferință, și nici nu ar fi fost supus morții.

Apoi, bogomilii și-au exprimat dezaprobarea față de semnul Sfintei Cruci, folosit de creștinii ortodocși. Sfântul le-a răspuns: „Și ce veți face când semnul Fiului Omului, Crucea Sa, va apărea pe cer și când toate neamurile pământului care nu cred în Cruce vor plânge?”. Și le-a mai spus: „Cum de spuneți că tot răul provine din materia rea, iar în același timp nu cinstiți acel Lemn prin care a fost sfințită întreaga lume materială?”.

Datorită rugăciunilor și îndemnurilor Sfântului Ilarion, mulți dintre bogomili au renunțat la învățăturile lor și au trecut la creștinismul ortodox.

În Codicele Marcianos din secolul al XIII-lea (Codex 524) se consemnează că, în timpul slujbei de înmormântare, din ochii săi a curs neîncetat mir și că, ulterior, Sfântul li s-a arătat, în repetate rânduri, călugărilor din mănăstiri, pentru a-i întări în îndatoririle lor monahale.

Mutarea sfintelor moaște ale Sfântului Ilarion, Episcopul Meglinului, în orașul bulgăresc Târnovo – la Biserica "Sfinții Patruzeci de Mucenici" – a avut loc între anii 1204 și 1206, din inițiativa Țarului bulgar Ioan Asan. Înainte de acest eveniment, sfintele moaște ale Sfântului s-au odihnit în orașul Meglin.

***

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna octombrie 2026.