A fost descoperit un fragment din cel mai vechi tratat de pace din lume

Lauren K. McCormick / 25 septembrie 2026

FOTO: Fragment în formă de pentagon dintr-o tăbliță cu scriere cuneiformă, plasat pe un fundal negru. Fragment din versiunea akkadiană a tratatului de pace egipteano-hitit, descoperit în antica Hattusa. Prin amabilitatea Ministerului Culturii și Turismului din Turcia

Cu ocazia Zilei Internaționale a Păcii, Ministerul Culturii și Turismului din Turcia a anunțat o descoperire spectaculoasă legată de cel mai vechi tratat de pace din lume care s-a păstrat până în prezent.

O parte dintr-o tăbliță a fost descoperită în apropierea clădirii „E” de pe Buyukale, sit-ul palatului regal din capitala antică hitită Hattusa (în Turcia centrală de astăzi). După un an de studii, cercetătorii au identificat fragmentul ca făcând parte dintr-o copie a tratatului încheiat la mijlocul secolului al XIII-lea înainte de Hristos între celebrul Faraon Ramses al II-lea și Regele hitit Hattusili al III-lea. Acest fragment se alătură altor piese din versiunea hitită (scrisă în akkadiană, limba diplomației din acea epocă) descoperite deja la Hattusa, unele dintre ele fiind găsite în timpul primelor săpături arheologice efectuate în sit între anii 1906 și 1912.

Tratatul de pace egipteano-hitit a fost consemnat în mai multe locuri. Deși se pare că versiunile originale au fost realizate din argint, astăzi s-au păstrat copii ale tratatului, aparținând ambelor părți: tăblițe găsite în ținutul Hatti și două inscripții în temple din Teba (orașul Luxor de astăzi).

Acordul dintre Egipt și Hatti a survenit după o lungă perioadă de rivalitate privind controlul asupra Siriei și Levantului. Imperiul Egiptean și Imperiul Hitit erau două dintre marile puteri ale Epocii Târzii a Bronzului, iar conducătorii locali din teritoriile dintre cele două imperii se aflau adesea prinși la mijloc.

În timpul domniei lui Ramses al II-lea, Egiptul încerca să-și reafirme influența în Siria, în timp ce hitiții erau hotărâți să-și mențină poziția pe care o consolidaseră acolo timp de decenii.

FOTO: Placă de perete inscripționată; placă reprezentând un rege care poartă o coroană înaltă. Basorelief jubiliar al lui Ramses al II-lea, care comemorează un ritual menit să reînnoiască puterea faraonului. Prin amabilitatea Muzeului Metropolitan de Artă (The Met), domeniu public.

Cel mai cunoscut conflict dintre cele două părți a avut loc în jurul anului 1275 înainte de Hristos, în timpul Bătăliei de la Kadeș (lângă Homs, în Siria de astăzi). Bazându-se pe informații false furnizate de spioni hitiți, Ramses al II-lea a pornit spre nord, cu doar o parte a armatei sale, pentru a recuceri Kadeșul.

Muwatalli al II-lea reunise o coaliție numeroasă pentru a-l înfrunta pe Ramses al II-lea și l-a luat prin surprindere, cu un atac al carelor de luptă. Relatările egiptene prezintă bătălia ca pe un triumf spectaculos al lui Ramses al II-lea, care — avându-i pe zei de partea sa — și-a salvat armata de la distrugerea totală. La rândul lor, hitiții și-au păstrat controlul asupra Kadeșului și au reușit să-și refacă rezervele de hrană, cu bunuri capturate de la egipteni; astfel, și ei au putut revendica victoria.

După Kadeș, rivalitatea dintre egipteni și hitiți a continuat, până când Ramses al II-lea și Regele hitit de mai târziu, Hattusili al III-lea, au negociat un acord, la jumătatea secolului al XIII-lea înainte de Hristos. Tratatul nu a reprezentat o pace impusă de învingător celor învinși, ci a rezultat din conștientizarea – după generații de lupte – a faptului că forța militară eșuase.

Fragmentul din tratat identificat recent în Turcia consemnează un pact de neagresiune din partea ambelor tabere și angajamente reciproce de menținere a păcii. Potrivit ministerului, textul păstrat corespunde secțiunilor 12–20 ale tratatului, care vizează persoanele ce fugiseră dintr-o țară în cealaltă în timpul războiului.

Acesta stipulează extrădarea refugiaților și include o prevedere privind protejarea locuințelor acestora. Cu alte cuvinte, fragmentul păstrează unele dintre condițiile practice care permiteau foștilor inamici să se întoarcă acasă după război și să conviețuiască în pace. Era o sarcină dificilă.

La acea vreme, egiptenii și hitiții moșteniseră resentimente și istorisiri despre conflicte care începuseră cu mult înainte de nașterea lor. Acele relatări le-au influențat percepția asupra a ceea ce devenea posibil în prezent. Niciuna dintre părți nu a devenit pașnică doar pentru că tratatul le-a impus brusc pacea; mai degrabă, au ales pacea deoarece au realizat, în cele din urmă, că o coexistență le servea intereselor mai bine decât războiul. De asemenea, ambele părți se confruntau cu noi amenințări: Asiria, în cazul regatului Hatti, și „Popoarele Mării”, în cazul Egiptului.

Totodată, pacea înseamnă mai mult decât simpla absență a următoarei bătălii. Războiul presupune restrângerea orizontului uman până în punctul în care celălalt devine doar un inamic, o categorie și o amenințare. Preocupările umanitare reflectate în documentul descoperit la Hattusa demonstrează că aceste societăți din Epoca Bronzului erau capabile să-și lărgească perspectiva și să se regăsească în celălalt, solicitând aplicarea acelorași condiții și prevederi. Tratatul consfințește o prietenie eternă, respectul față de granițe (inclusiv tratamentul aplicat celor care le traversează), non-agresiunea și asistența reciprocă – elemente lipsite de originalitate și totuși, după mii de ani de experiență umană, poate părea extrem de greu de realizat.

Lauren K. McCormick,
redactor-adjunct al Revistei de Arheologie Biblică

NOI FILE DE LETOPISEȚ - 7 octombrie 2026 - Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe