Sfântul Isidor, Episcop de Sevilia

Sfântul Isidor s-a născut la mijlocul secolului al şaselea, având legături de rudenie cu familia regală vizigotă care s-a convertit la Ortodoxie, din arianism, în timpul vieţii sale.

Sfântul Isidor a fost frate a trei sfinţi: Sfântul Leandru (27 februarie), Sfântul Fulghenie şi Sfânta Florentina. Rămas orfan de la o vârstă fragedă, a fost educat de fratele său mai mare. Între cunoştinţe, a inclus şi studiul ebraicii şi al limbii greceşti. El a scris biografii ale unor figuri biblice şi ale altor cuvioşi cunoscuţi.

Scriitor prolific, Sfântul Isidor a avut scrieri pe teme religioase, istorice şi ştiinţifice. “Etimologiile” (sau “Originile”) sale au fost un compendiu al cunoaşterii timpului său, folosit în Evul Mediu. Astăzi, istoria sa despre goţi şi vandali prezintă un interes sporit. El a alcătuit chiar şi un tipic monahal, deşi nu era călugăr.

Ca episcop neobosit, a compus, de asemenea, tratate care se opuneau ereziilor ariene şi monofizite. A participat la un Consiliu din Toledo, în anul 610, şi a prezidat Al Doilea Sinod din Sevilia, în 618 sau 619.

Sfântul Isidor s-a mutat la Domnul, în anul 636, iar Sfintele sale Moaşte au fost mutate, mai târziu, în Leon. Dante îl menţionează în “Paradis”-ul său (X, 130).

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere, adaptare şi adăugire Lăcaşuri Ortodoxe – 2023