Sfântul Evloghie, primitorul de străini și tăietorul în piatră

   Sfântul Evloghie a trăit în Tebaida Egiptului, fiind un lucrător la cariera de piatră. A fost numit Xenodokos (Primitorul de Străini), pentru că întreaga sa viață, cea mai mare îngrijire și plăcere a sa au fost primirea în casă a străinilor și ajutorarea tuturor săracilor și pelerinilor.

În ciuda muncii sale grele și istovitoare, în fiecare seară, imediat ce își încheia munca, alerga la piață, purtând un felinar iarna, pentru a-i căuta pe străinii rătăcitori, oferindu-le adăpost și toate cele de care aceia aveau nevoie. El i-a găzduit odată pe Sfântul Daniel (7 iunie) și pe ucenicul său, când, ajunși în oraș, rămăseseră fără adăpost și mâncare.

Sfântul Evloghie a trăit peste o sută de ani, ajutându-și semenii, după învățătura evanghelică, și s-a mutat cu pace la Domnul, în secolul al VI-lea.

“Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-şi va pierde plata sa.” (Sfânta Evanghelie după Marcu 9:41).

Şi, iarăşi:
“Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.

Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.
Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?
El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.
Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.” (Sfânta Evanghelie după Matei 25; 34-46).

În viața Cuviosului Avă Daniel din Schit (Sketis), cinstit pe 7 iunie, este amintit Sfântul Evloghie Tăietorul în Piatră, Primitorul de Străini.

Ava Daniel, preot în Schit, se afla lângă Tebaida, având cu el pe unul dintre ucenicii săi, și au plecat, navigând pe râu. Terminându-și călătoria pe apă, au ajuns într-un loc, unde Bătrânul a zis: „Vom rămâne aici, astăzi”. Ucenicul său a început să mormăie și să spună: „De ce să ne pierdem timpul aici? Să mergem la Schit”. Bătrânul a spus: „Nu! Vom rămâne aici, astăzi”.

Ca niște străini, stăteau în mijlocul cetății, iar fratele i-a spus Bătrânului: „Să mergem cel puțin la martirion”, iar Bătrânul a răspus: „Nu, stau aici”, și au rămas acolo, stând până seara târziu. Fratele a început să se lupte cu Bătrânul, zicând: „Din cauza ta, o să mor”. În timp ce vorbeau, a venit un laic în vârstă, un bărbat mare, foarte bătrân, cu totul cărunt, avansat în ani. Când l-a văzut pe Ava Daniel, s-a prins de el și a început să-i sărute picioarele și să plângă. La fel, el l-a salutat și pe ucenic, zicându-le: „Vă stau la dispoziție”.

Și tot astfel, ridicând torța pe care o avea la el, a pornit pe străzile cetății, în căutarea străinilor. Luându-i, pe Bătrân și pe ucenicul său și pe ceilalți străini pe care i-a mai găsit, a pornit spre casă și, turnând apă într-un vas, a spălat picioarele ucenicilor și ale Bătrânului. Nu avea nimic altceva în casa lui, sau altundeva, ci stătea atât singur cu Dumnezeu. El le-a pus masa și, după ce au mâncat, a luat resturile și le-a aruncat câinilor din sat. Obișnuia să facă acest lucru, iar de seara până dimineața nu permitea să rămână o singură firimitură în casă. Bătrânul l-a luat deoparte și au stat până aproape în zori, cu multe lacrimi vorbind despre lucrurile care duc la mântuire. Dimineața devreme, s-au sărutat unii pe alții, iar Bătrânul și ucenicul său au plecat.

În timp ce se aflau pe drum, ucenicul a cerut iertare Bătrânului, spunând: „Te rog, Părinte, spune-mi cine este acel Bătrân și de unde îl cunoști?”, dar Bătrânul a refuzat să-i vorbească. Din nou, fratele a cerut iertare, spunând: „Mi-ai încredințat multe alte lucruri, iar acum nu îmi vei încredința, mie, ceea ce știi despre acest bătrân?”. Dar Bătrânul a refuzat să îi vorbească despre acela, astfel încât fratele a rămas întristat și nu a mai vorbit cu Bătrânul până nu au ajuns la Schit.

Apoi, fratele retrăgându-se la chilia sa, nici masa aceea mică nu i-a mai pregătit-o Bătrânului după cum era obiceiul, la ora 5 a amiezii. Bătrânul a păzit această rânduială, tot timpul vieții sale. Când s-a lăsat seara, Bătrânul a mers la chilia fratelui și i-a zis: „De ce așa, copile: să-l lași pe tatăl tău să moară de foame?”. Ucenicul a răspuns: „Nu am tată. Dacă aș avea tată, și-ar iubi propriul copil!”. Bătrânul a spus: „Mi-e clar că nu-mi vei mai pune masa”. El a pus mâna pe clanță, pentru a deschide ușa, voind să plece, când fratele s-a ridicat și l-a prins pe Bătrân și, începând să-l sărute, i-a spus: „Pentru Dumnezeul Cel Viu, nu te voi lăsa să pleci dacă nu o faci. Spune-mi cine era acel bătrân!”. Fratele nu putea să-l vadă pe Bătrân niciodată supărat din vreun motiv, pentru că îl iubea cu drag. Apoi, Bătrânul i-a spus: „Fă-mi ceva de mâncare și apoi îți voi spune”, iar după ce Bătrânul a mâncat, i-a spus fratelui: „Nu fi tare în cerbice. Nu ți-am zis, din cauza vorbelor pe care le-ai rostit când ne aflam în cetate. Vezi, însă, să nu mai spui altora ceea ce vei auzi”.

„Pe bătrân îl cheamă Evloghie; iar ca ocupație, el este tăietor în piatră. Câștigă un keration pe zi din munca mâinilor sale, nu mănâncă nimic până seara, iar când vine seara se duce în sat și duce acasă oricâți străini găsește, îi hrănește, iar resturile le aruncă câinilor, așa cum ai văzut. El a fost pietrar de pe când era încă tânăr, și până astăzi; au trecut o sută de ani, și mai mult. Dumnezeu îi dăruiește o putere întocmai cu cea a unui tânăr și, în fiecare zi, până în ziua de azi, lucrează pentru același keration. Când eram mai tânăr, în vârstă de patruzeci de ani, am mers în acea cetate să-mi vând lucrul mâinilor mele, iar seara a venit și ne-a luat pe mine și pe alți frați, așa cum îi era obiceiul, găzduindu-ne”… Astfel, Bătrânul Daniel și-a continuat istorisirea, după cum ea poate fi găsită, scrisă până astăzi, în Proloage (o poți citi, dând click aici)

După cum îi era și numele, Sfântul Evloghie, Primitorul de Străini, a fost cu adevărat un om preabinecuvântat.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2023