Sfântul Edwin, rege şi mucenic – 12 octombrie

Sfântul Edwin (Eadwine) a fost fiul lui Alla, rege al Deirei, şi s-a născut în jurul anului 584. Când a murit tatăl său, lui Edwin i-a furată împărăţia, de către împăratul Ethelred al Berniciei, care a unit Bernicia şi Deira într-o singură împărăţie a Northumbriei.

Edwin a fugit în Anglia de Est şi s-a refugiat cu regele Redwald. Redwald, din cauza ameninţărilor şi promisiunilor de care a avut parte, a fost convins să-l predea pe Edwin duşmanilor săi. Edwin a fost avertizat de un prieten, cu privire la pericolul cu care urma să se confrunte. În noaptea aceea, un străin avea să-i promită că împărăţia lui va fi restaurată, dacă Edwin va face aşa cum îl învaţă. Edwin a fost de acord, iar străinul şi-a pus mâna peste capul lui Edwin, cerându-i să-şi amintească acest gest.

În timp, Edwin a devenit domnitor al întregului nord al Angliei şi, prin forţa armelor, i-a obligat pe ceilalţi regi să-l recunoască ca fiind suveran. S-a căsătorit cu Ethelburga, fiica Sfântului Ethelbert (cinstit pe 25 februarie), primul rege creştin al Angliei. Ethelburga era, de asemenea, sora regelui Ealbald din Kent.

În anul 626, o încercare a apărut în viaţa lui Edwin, în ajunul Paştelui. În acea noapte, regina dădea naştere unei fetiţe, iar regele Quichelm al Saxonilor din Vest trimitea un asasin numit Eumer, să-l ucidă pe Edwin cu un pumnal otrăvit. Eumer a fost primit de Edwin şi a încercat să-l înjunghie. Ar fi reuşit, dacă nu ar fi apărut Lilla, ministrul credincios al regelui Edwin, care s-a pus între împărat şi asasin. Cu toate acestea, lama aceluia a trecut prin corpul său şi l-a rănit şi pe rege. Asasinul a fost ucis, iar Lilla i-a salvat viaţa lui Edwin, cu propria sa viaţă. Acest eveniment este comemorat printr-o cruce din piatră care se află pe Lilla Howe, în apropierea Sistemului de Avertizare Rapidă Împotriva Rachetelor Balistice Fylingdales, de pe North Yorkshire Moors. Înainte ca drumul de la Pickering-Whitby să fie construit în 1759, această cruce servea ca ghid pentru cei care traversau terenul, dinspre Golful Robin Hood către Saltergate.

Edwin a mulţumit zeilor că a fost cruţat, dar Episcopul Paulin de York (cinstit pe 10 octombrie) i-a explicat că fusese salvat prin rugăciunile reginei sale. Episcopul i-a mai zis că ar trebui să-şi arate recunoştinţa faţă de Dumnezeul Cel Adevărat, permiţând fiicei sale nou-născute să fie botezată. Prunca a fost botezată, la Sărbătoarea Cincizecimii, şi a primit numele Eanfleda.

Regele, care fusese uşor rănit în urma acelui atac, i-a promis Episcopului Paulin că va deveni creştin, dacă se va face sănătos şi dacă va triumfa asupra celor care conspiraseră să-l omoare.

De îndată ce rana lui s-a vindecat, regele Edwin s-a pornit împotriva regelui Saxonilor de Vest, cu o armată. El a învins armata rivală, ucigându-i sau capturându-i pe cei implicaţi în complotul împotriva sa. Nu a mai urmat religiei păgâne, dar promisiunea sa de a îmbrăţişa creştinismul a rămas deoparte, durând mult timp până când Edwin să fie convertit. Ore lungi stătea singur, încercând să se decidă ce religie ar trebui să urmeze. Sfântul Paulin, informat printr-o revelaţie, despre promisiunea străinului de altădată faţă de împărat, a mers la Edwin şi şi-a pus mâna pe capul său. “Îţi aminteşti acest gest?”, l-a întrebat el.

Regele, tremurând cu uimire, a căzut la picioarele episcopului. Sfântul Paulin l-a ridicat uşor şi i-a zis: “Vezi, că Dumnezeu te-a izbâvit de vrăjmaşii tăi? Mai mult, îţi dăruieşte Împărăţia lui veşnică. Vezi să împlineşti promisiunea de a deveni creştin şi să respecţi poruncile lui Dumnezeu”.

Regele Edwin a spus că va căuta sfatul consilierilor săi şi îi va îndemna să se convertească împreună cu el. El i-a întrebat ce ar trebui să facă. Coifi, un preot păgân, a răspuns că era evident că zeii lor nu aveau putere. Un altul a mai zis că această scurtă viaţă este neimportantă, comparativ cu veşnicia.

Sfântul Paulin s-a adresat adunării, iar când a terminat, Coifi i-a spus împăratului că altarele şi templele zeilor lor falşi ar trebui să fie arse. Regele l-a întrebat cine ar trebui să fie cel dintâi care să profaneze acelea. Coifi a răspuns că el ar trebui să fie primul, deoarece s-a aflat în fruntea închinătorilor. Preotului şef al păgânilor nu îi era permis să poarte arme sau să călărească vreun cal. Se obişnuia să călărească o iapă. Coifi, cu toate acestea, a cerut un cal şi arme. Urcat pe calul regelui, Coifi a aruncat cu suliţa în templul lor, comandându-le celorlalţi să-l dărâme şi să-i dea foc. Acest loc nu era departe de York, iar astăzi este cunoscut ca Godmanham.

În 627, în cel de-al unsprezecelea an al domniei sale, Sfântul Edwin a fost botezat de Sfântul Paulin de York, în biserica de lemn a Sfântului Petru. Sfântul Edwin a început construcţia unei noi biserici din piatră, care a fost terminată de succesorul său, Sfântul Oswald (cinstit pe 5 august).

Sfântul Edwin şi-a condus împărăţia în pace, timp de încă şase ani, şi a continuat să practice şi să promoveze creştinismul. A fost ucis într-o bătălie cu Penda din Mercia şi Cadwalla din Ţara Galilor, în 633, când avea patruzeci şi opt de ani, într-un loc cunoscut sub numele de Hatfield.

Trupul Sfântului Edwin a fost îngropat la Whitby, dar capul său a fost îngropat la York, în biserica pe care o construia. Cea mai mare parte a calendarelor englezeşti timpurii îl amintesc pe Sfântul Edwin ca mucenic.

După mutarea la Domnul a Sfântului Edwin, soţia sa, Sfânta Ethelburga (5 aprilie) s-a întors în Kent, unde a devenit stareţa unei mânăstiri pe care a întemeiat-o, în Lyminge.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /