Sfântul Dimitrie, Mitropolitul Rostovului – 28 octombrie

Sfântul Dimitrie, Mitropolitul Rostovului (în lume, Daniel Savici Tuptalo), s-a născut în decembrie 1651, în localitatea Makarovo, nu departe de Kiev. A venit pe lume într-o familie evlavioasă şi a crescut ca un creştin profund. În 1662, la scurt timp după ce părinţii săi s-au reîntors la Kiev, Daniel a fost trimis la Colegiul Kiev-Mogilyansk, unde au fost descoperite pentru prima dată darurile şi abilităţile remarcabile ale tânărului. A învăţat cu succes limbile greacă şi latină şi întreaga serie de ştiinţe clasice. La 9 iulie 1668, Daniel a primit tunsura monahală, cu numele Dimitrie, în cinstea Marelui Mucenic Dimitrie al Tesalonicului. Până în primăvara anului 1675, el sporise în ascultarea monahală, la Mânăstirea Kirillov din Kiev, unde şi-a început activitatea literară şi de predicare.

Arhiepiscopul Lazăr de Cernigov (Baranovici) l-a făcut ieromonah (preot monah) pe Dimitrie, pe 23 mai 1675. Câţiva ani, Ieromonahul Dimitrie a vieţuit ca ascet şi a predicat cuvântul lui Dumnezeu în diferite mânăstiri şi biserici din Ucraina, Lituania şi Belarus. În 1684, în timp ce era stareţ al Mânăstirii Maximov (mai târziu Mânăstirea Baturinsk Nikolsk), el a fost chemat în Lavra Peşterilor din Kiev. Stareţul Lavrei, Arhimandritul Varlaam (Iasinsky), cunoscând marea dispoziţie duhovnicească a fostului său ucenic, educaţia sa, înclinaţia sa pentru munca ştiinţifică şi, de asemenea, talentul său literar, i-a încredinţat Ieromonahului Dimitrie redactarea Mineiului, Vieţilor Sfinţilor pentru întregul an.

Din acel moment, restul vieţii Sfântului Dimitrie a fost dedicat îndeplinirii acestei lucrări ascetice, cuprinzătoare în domeniul său de aplicare. Lucrarea a cerut o exercitare enormă de putere, deoarece necesita strângerea şi analizarea unei multitudini de surse diferite şi expunerea lor într-o limbă fluentă, demnă de subiectul înalt al expunerii şi, în acelaşi timp, accesibil tuturor credincioşilor. Ajutorul dumnezeiesc nu l-a părăsit pe Sfânt, în munca sa de douăzeci de ani.

Potrivit mărturiei Sfântului Dimitrie însuşi, sufletul său era plin de amprentele sfinţilor, care l-au întărit atât în duh, cât şi în trup, şi au încurajat credinţa în finalizarea fericită a sarcinii sale nobile. La acel moment, cuviosul Dimitrie era stareţ al mai multor mânăstiri (pe rând).

Lucrările ascetului l-au adus în atenţia Patriarhului Adrian. În 1701, prin Decretul Ţarului Petru I, Arhimandritul Dimitrie a fost convocat la Moscova, unde pe 23 martie, în Catedrala Adormirea Maicii Domnului, a Kremlinului, a fost sfinţit Mitropolit al oraşului siberian Tobolsk. Dar, după o anumită perioadă, din cauza importanţei muncii sale ştiinţifice şi a fragilităţii sănătăţii sale, Sfântul a primit o nouă numire, pentru Rostov-Yaroslavl, iar pe 1 martie 1702 şi-a asumat îndatoririle ca Mitropolit de Rostov.

La fel ca înainte, el a continuat să fie preocupat de consolidarea unităţii Bisericii Ortodoxe Ruse, slăbită de schisma “Vechilor Credincioşi”.

Din lucrările şi predicile sale inspirate, multe generaţii de teologi ruşi au câştigat putere duhovnicească, în creativitate şi rugăciune. El rămâne un exemplu de viaţă sfântă, ascetică, smerită pentru toţi creştinii ortodocşi. La mutarea sa la Domnul, pe 28 octombrie 1709, s-a descoperit că avea puţine posesiuni, cu excepţia cărţilor şi a manuscriselor.

Canonizarea Sfântului Dimitrie, Mitropolitul Rostovului, a avut loc pe 22 aprilie 1757. De asemenea, este amintit pe 21 septembrie, în ziua descoperirii Sfintelor sale Moaşte.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /