Sfântul Cuvios Iov, făcătorul de minuni, stareţ de Poceaev – 28 octombrie

Sfântul Iov, stareţ şi făcător de minuni din Poceaev (în lume numit Ivan Jelezo), s-a născut în jurul anului 1551, în Pokutia, Galicia. La vârsta de zece ani, el a mers la Mânăstirea Schimbarea la Faţă – Ugorniţ, iar la vârsta de doisprezece ani a primit tunsura monahală, cu numele de Iov. Cuvios din tinereţea sa, era cunoscut pentru marea sa evlavie şi viaţa ascetică strictă, fiind socotit vrednic de slujirea preoţească.

În jurul anului 1580, la cererea renumitului fruntaş al ortodoxiei Prinţ Constantin Ostrojsky, Sfântul Iov a fost numit stareţ al Mânăstirii Sfânta Cruce, în apropierea oraşului Dubno, şi pentru mai mult de douăzeci de ani a condus mânăstirea, în toiul persecutării ortodoxiei din partea catolicilor şi uniaţilor (greco-catolici).

La începutul secolului al XVII-lea, Sfântul Iov s-a retras pe Dealul Poceaev şi s-a stabilit într-o peşteră, nu departe de mănăstirea istorică a Adormirii Maicii Domnului, renumită pentru Icoana făcătoare de minuni Poceaev a Maicii lui Dumnezeu (cinstită pe 23 iulie). Sfântul pustnic, iubit de fraţii mânăstirii, a fost ales stareţ al lor. Sfântul Iov a îndeplinit cu sârg datoria în fruntea mânăstirii, bun şi blând cu fraţii, el făcând o mare parte din lucrări, sădind copaci în grădină şi cărând apă la mânăstire.

Sfântul Iov a fost apărător înfocat al credinţei ortodoxe, împotriva persecuţiei din partea catolicilor. În urma Uniunii de la Brest (1596), mulţi care erau ortodocşi în Polonia au fost privaţi de drepturile lor, făcându-se încercări de a-i forţa să se convertească la catolicism. Mulţi ierarhi ortodocşi au devenit apostaţi, trecând la uniatism, dar Sfântul Iov şi alţii au apărat Ortodoxia, prin copierea şi răspândirea cărţilor ortodoxe. Prinţul Ostrojsky a fost, de asemenea, responsabil cu prima ediţie tipărită a Bibliei Ortodoxe (1581).

Jucând un rol activ în apărarea Ortodoxiei şi a poporului rus, Sfântul Iov a fost prezent la Sinodul de la Kiev din 1628, convocat împotriva Uniatismului. După 1642, el a primit marea schimă, cu numele Ioan.

Uneori, se retrăgea complet în peşteră, timp de trei zile sau chiar o săptămână întreagă. Rugăciunea lui Iisus a fost o rugăciune neîncetată în inima lui. Potrivit mărturiei ucenicului său Dositei, autor al Vieţii Sfântului Iov, odată, în timp ce se ruga în peşteră, Sfântul a fost luminat de o lumină cerească. Sfântul Iov s-a mutat la Domnul în anul 1651. Avea mai mult de 100 de ani şi îndrumase Mânăstirea Poceaev mai mult de cincizeci de ani.

Aflarea Sfintelor Moaşte ale Sfântului Iov a avut loc la 28 august 1659. A existat şi o a doua descoperire a Sfintelor Moaşte, la 27-28 august 1833.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /