Sfântul Cuvios Efrem, stareţ de Perekop, făcătorul de minuni, din Novgorod

Sfântul Efrem din Perekop, în Novgorod, s-a născut la 20 septembrie 1412, în oraşul Kaşin. La Sfântul Botez, el a primit numele de Eustatie. Părinţii lui, Ştefan şi Ana, trăiau nu departe de Mânăstirea de maici din Kaşin, sfinţită întru cinstea Adormirii Maicii Domnului.

Înclinat către viaţa în singurătate, Eustatie şi-a părăsit casa părintească, la vremea tinereţii sale, şi s-a stabilit în Mânăstirea Kaliazin a Preasfintei Treimi. Părinţii lui voiau ca fiul lor să se întoarcă acasă, dar acesta i-a convins să părăsească lumea şi să primească şi ei calea monahismului. Mai târziu, aceştia îşi încheiau drumul pe calea lor pământească, vieţuind ca pustnici.

După trei ani în mănăstire, Eustatie, printr-o arătate minunată, s-a mutat la Mânăstirea Sfântul Sava de Vişersk (cinstit pe 1 octombrie). Acolo se afla în anul 1437, pe când avea să primească tunderea în monahism, cu numele de Efrem. În mânăstire, Sfântul Efrem a avut parte de o arătare de la Dumnezeu, poruncindu-i-se să se retragă într-un loc pustiu.

După ce a primit binecuvântarea Sfântului Sava în 1450, a mers la Lacul Ilmen, la gura Râului Verenda şi, pe malul Râului Cherna, şi-a construit o chilie. După oarecare timp, bătrânul Toma şi doi călugări au venit la Sfântul Efrem şi s-au aşezat nu departe de chilia sa. Din acel moment, alţi pustnici au început, de asemenea, să se adune în noua mânăstire. La cererea lor, Sfântul Efrem a fost hirotonit preot, în Novgorod, de către Sfântul Eutimie (cinstit pe 11 martie).

Întorcându-se din Novgorod, Sfântul Efrem a construit o biserică în cinstea Botezului Domnului, pe o insulă, la gura Râului Verenda. Pentru a asigura apa în mânăstire, călugărul a săpat un canal dinspre Lacul Ilmen, de la care mânăstirea şi-a primit şi numele de “Perekop” (de la “perekopat”, adică “a săpa”). Mai târziu, Sfântul Efrem a construit o biserică de piatră, închinată Sfântul Nicolae, făcătorul de minuni. Fiindu-i imposibil să găsească destui constructori cu pricepere, el a trimis mai mulţi călugări la marele Prinţ Vasile, prin care cerea să fie trimişi lucrători în piatră. Construcţia lăcaşului a fost finalizată, în anul 1466.

Sfântul Efrem s-a mutat la Domnul, pe 26 septembrie 1492, şi a fost îngropat la Biserica Sfântului Nicolae. În 1509, din cauza inundaţiilor frecvente care ameninţau mânăstirea cu ruinarea, sfânta mânăstire a fost mutată în alt loc, pe malul Lacului Ilmen. Sfântul Efrem a apărut, atunci, înaintea stareţului Roman şi i-a indicat locul din Klinkovo, unde să fie reaşezată mânăstirea.

Deasupra mormântului Sfântului, a fost construită o mică bisericuţă, întrucât toate bisericile mânăstirii se aflau în ruină. La 16 mai 1545, Sfintele Moaşte ale Sfântului Efrem au fost mutate pe locul noii mânăstiri. La acea dată, exista deja o sărbătoare anuală a Sfântului Efrem de Perekop, în mânăstire, confirmată după canonizarea Sfântului ascet, la Sinodul din 1549. Mutarea Sfintelor Moaşte ale Sfântului Efrem din Perekop este sărbătorită pe 16 mai.

*********
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /