Sfânta Domna din Tomsk – 16 octombrie

Sfânta nebună pentru Hristos Domna (Karpovna) s-a născut într-o familie nobilă, în Ucraina Centrală, în jurul secolului al XIX-lea. Rămasă orfană la o vârstă fragedă, Sfânta Domna a crescut în casa mătuşii sale. A primit o educaţie aleasă, reuşind să vorbească mai multe limbi. Era o fată frumoasă şi, prin urmare, avea mulţi pretendenţi la căsătorie. Cuvioasa, însă, dorea să-şi păzească fecioria, pentru Domnul Dumnezeu. Când a descoperit că rudele ei doreau s-o forţeze să se căsătorească, a părăsit casa, în secret, îmbrăcată în haine simple şi a pornit în pelerinaj prin locurile sfinte. Din moment ce nu avea documente pentru a-şi dovedi identitatea, a fost arestată şi exilată în Siberia, unde s-a stabilit în oraşul Tomsk. Acolo, a ales calea nevoinţei nebuniei de dragul lui Hristos.

Sfânta Domna nu a avut nicio casă permanentă, petrecându-şi adesea zilele şi nopţile în aer liber. Hainele sale constau din diferite petice de tot felul de mărimi, care atârnau de corpul ei aproape gol. Saci de tot felul erau atârnaţi, de asemenea, de trupul ei, plini cu cioburi de sticlă, tămâie, pâine, zahăr, pantofi, frânghii, pietre şi alte asemenea lucruri. Sfânta Domna le număra adesea, în locul nodurilor de pe frânghia metanier, ascunzând astfel rugăciunea ei neîncetată, de ochii oamenilor.

Când oamenii o miluiau dându-i haine în timpul iernilor aspre, le primea cu recunoştinţă, dar la câteva ore mai târziu le dădea altui cerşetor, în timp ce ea continua să sufere de frig. Aflând despre şederea dificilă a celor arestaţi în secţia de poliţie din Tomsk, Domna a început să meargă printre ei şi să le cânte cântări duhovniceşti, fapt pentru care ea însăşi era arestată. Auzind despre acest lucru, comercianţii din Tomsk, care aveau evlavie către Domna, îi aducea prăjituri, ceai şi zahăr, pe care ea le ducea celor arestaţi şi aflaţi în dificultate.

Amintindu-şi de cuvintele Sfintei Scripturi: “Cel drept are milă de vite, iar inima celui rău este fără îndurare” (Pildele lui Solomon 12:10), Sfânta avea grijă de animalele părăsite. De multe ori le hrănea, fiind îndrăgită de câinii de care proprietarilor nu le păsa, salvându-i. Animalele o iubeau, iar noaptea era înconjurată de mulţime. Dar chiar şi printre animalele necuvântătoare, Domna Karpovna nu uita de Dumnezeu. Locuitorii din Tomsk, în mijlocul urletelor câinilor, auzeau adesea rugăciunea ei, în întuneric: “Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne!”.

Binecuvântata se ruga puternic, cu ardoare, în sfântul lăcaş, dar numai atunci când erau doar câţiva oameni prezenţi. Un martor ocular a descris rugăciunea ei: “Odată, m-am uitat în paraclisul din laterala bisericii, şi acolo am văzut-o pe Domna Karpovna, îngenuncheată şi rugându-se. O, cum se ruga! Şi lacrimile, lacrimile! Îi curgeau din ochi, în două pâraie”. Dar, de îndată ce observa că cineva se uita la ea, începea să se comporte ca o nebună, din nou, alrgând din loc în loc, vorbind şi stingând lumânări.

Prin nevoinţa nebuniei sale, Sfânta Domna şi-a păstrat fecioria, sărăcia de bună voie, a îndurat căldura şi frigul şi a ucis patimile păcătoase. Spre sfârşitul vieţii sale, primise darul înainte-vederii, de la Domnul, de care s-a folosit spre câştigul duhovnicesc al altora. Ea şi-a dat sufletul lui Dumnezeu, pe 16 octombrie 1872, fiind îngropată în Mânăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, din Tomsk.

Biserica Ortodoxă a Rusiei a canonizat-o pe Sfânta Domna, în 1984. De asemenea, este cinstită pe 10 iunie, în Ziua Tuturor Sfinţilor din Siberia. Unele surse amintesc ziua de 16 decembrie, ca zi a mutării sale la Domnul. Astăzi, nu departe de locul de înmormântare al Sfintei Domna, o bisericuţă a fost construită, fiind închinată acesteia.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /