Proloage – 17 Octombrie – Întru această zi, cuvântul Sfântului Antioh, despre îndrazneală şi despre aprinderea mâniei

Asemenea este la oameni iuţimea, cu zăduful cel mare, a cărui năpădire oamenii, nesuferind-o, fug de el şi stau pentru odihnă la umbră, care sunt blândeţea şi tăcerea.

Bine este a se depărta, ca de un fum iute, de îndrăzneala iuţimii şi a mâniei şi a veni la tămâia cea binemirositoare, care este liniştirea. Că nimic nu strică, atât, faptele bune, ca mânia omului iute. Şi iarăşi, nimic nu curăţeste sufletul cel greşit, ca frica lui Dumnezeu şi~buna smerenie, că adică a învăţa cuvintele Domnului şi a se într-arma adeseori cu rugăciunea.

Iară iuţimea urâtă este, precum este scris la Ecleziast: “Urât este Domnului, tot cel iute la limbă şi tot cel ce nu se înfrânează de la îndrăznire.

Că de vei mustra pe cel fără de minte în mijlocul adunării, îl ruşinezi pe el, dar nu-i vei lua nebunia lui”. Şi iarăşi: “Înţelepciunea luminează faţa omului, iar faţa celui fără de ruşine urâtă va fi”. Şi la Proverbe zice: “Leapădă de la tine iuţimea şi cuvintele cele de ocară!”. Şi iarăşi: “Cela ce laudă cu mare glas pe prietenul său nu se osebeşte cu~nimic de cel ce îl blesteamă”. Şi iarăşi: “Cel ce-şi păzeşte gura sa, îşi păzeşte sufletul său de necaz”.

Să ne nevoim, iubiţilor, cu tot sufletul, ca să nu dăm loc să ne stăpânească pe noi îndrăzneala cea rea, care prăpădeşte toate roadele cele de faptă bună ale omului. Că a se înălţa cu îndrăzneală, neplăcut este lui Dumnezeu şi la oameni. Şi aceasta ştiind-o, David zicea: “Bine este mie că m-ai smerit, ca să mă învăţ îndreptările Tale” (Psalmi 118, 71). Iar Pavel a zis: “Datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc” (II Corinteni 12,7). Şi iarăşi: “Cine se va lăuda că are inima curata înaintea~Domnului? Sau cine va îndrâzni înaintea Lui să zică: Sunt drept?”. De asemenea, şi Domnul, când a îndrăznit Petru de a zis: “Milostive Doamne, nu va fi Ţie una, ca aceasta”, l-a certat pe el, zicându-i: “Mergi înapoia Mea, satano!”. Iar, fiind întrebat, după Învierea Domnului: “Petre, oare Mă iubesti tu pe Mine?”. Cu toată dăruirea, Petru a răspuns: “Adevărat este, Doamne, Tu ştii că Te iubesc!”. Lui se cuvine slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.