Proloage – 15 Octombrie – Întru această zi, cuvânt al Sfântului Antioh, despre camătă

Oamenii lumii acesteia niciodată nu se lasă de sfadă, dacă nu-şi iau lucrurile cu un câştig. Că iau camăta ca preţ al adevărului, ca şi când începătura de răutate şi de asupreală este dreptul lor. Deci, pentru aceasta, cei ce iau camătă, necuraţi şi aspri se numesc şi sunt urâţi înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Drept aceea, la creştini, gândul şi chiverniseala din camătă este lucru cu totul de lepădat şi de defăimare, precum a zis Proorocul despre cetatea cea nedreaptă, din mijlocul căreia nu lipsesc camăta şi~vicleşugul. Iar despre cel drept a zis: “Argintul său în camătă nu l-a dat”. Şi iarăşi: “De camătă şi de strâmbătate va izbăvi sufletele lor”. Iar la Proverbe zice: “Să nu-ţi înmulţeşti bogăţia ta din camătă şi din dobândă, ci să miluieşti pe cel sărac, ca să te mântuieşti”.

Ştiu şi eu pe unii că şi-au păgubit capetele şi sufletele după dobânda cea din camătă. Iar Legea porunceşte, zicând: “Celui de o credinţă cu tine, să nu-i dai din camăta argintului şi a bucatelor, nici din cea a toate roadele”. Şi iarăşi: “Lucrurile tale să nu le dai în camătă”. Iar Eclesiastul, pentru cei ce se îmbogăţesc din camătă şi din strâmbătate, a zis aşa: “Este o~nedreptate pe care am văzut-o sub soare, bogăţie adunată din cămătării, care piere rău în gâlcevi, şi nu se va curăţi sufletul acela de păcat şi toate zilele lui sunt în întuneric şi în mânie multă”. Iar Apostolul a zis, către Timotei, scriind: “Pe cei bogaţi să-i înveţi să nu nădăjduiască în bogăţia lor, ci în Dumnezeu, Cel Ce ne dă nouă toate din destul ca să ne bucuram de ele, îndeamnă-i a se îmbogăţi prin fapte bune, să fie milostivi şi, prin aceasta, a se strânge nouă comoară în ceruri”.

Deci, supunându-vă, fraţilor, Dumnezeieştii Scripturi, depărtaţi-vă de cumplita luare de camătă şi de pofta aceea urâtă de Dumnezeu,~că înjugată este camăta, cu vicleşugul. Să râvnim mai bine râvnei celei bune a fericitului Zaheu, zicând împreună cu dânsul: “Iată, jumătate din avuţia mea, Doamne, o dau săracilor şi, de am năpăstuit pe cineva, întorc împătrit”, ca şi noi să auzim de la Stăpânul, Mântuitorul, Cel Ce ştie cele ascunse ale noastre: “Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia”. Căruia se cuvine slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.