Proloage – 10 Noiembrie – Întru această zi, minunea tămăduirii de către Sfântul Ioan Gură de Aur a dregătorului Arhela

Era în Antiohia un om, anume Arhela, dregător fiind, şi mai-mare în cetate. Deci, i-a ieşit lui pe obraz o pecingine şi, petrecând multă vreme cu ea, n-a putut să se curăţească de ea, şi era foarte necăjit, nu numai pentru bubă, ci şi pentru ruşine, că era mare şi la loc arătat şi nu putea fi ascunsă, încât de multe ori zăbovea mai mult în casa sa şi nu ieşea afară. Şi toţi se fereau de el şi se întorceau, nesuferit fiindu-le să se apropie de dânsul.

~Însă avea el un prieten apropiat şi acela îi purta de grijă, văzându-l pe el într-acest fel. Iar odată, fiind el cu dânsul în casa lui, din a lui Dumnezeu purtare de grijă, a zis către Arhela: “Aud pe mulţi, de un călugăr ce vieţuieşte într-una din mânăstirile din preajma cetăţii, fiindcă umblă unii după dânsul şi, întorcându-se, spun multe despre el. Deci, ascultă-mă pe mine, la ceea ce te sfătuiesc eu: să mergem la dânsul în mânăstire, cu credinţă şi cu cuget drept, şi să-l rugăm să facă rugăciune către Dumnezeu pentru tine, şi nădăjduim că nu ne vom întoarce de la dânsul fără milostivire”.

Aceasta auzind de la prietenul său,~Arhela a mers cu dânsul în mânăstire la fericitul Ioan şi, căzând la picioarele Sfântului, îl ruga pe el pentru tămăduirea bolii. Iar Sfântul Ioan a zis lui Arhela: “Să făgăduieşti Domnului că vei face cele plăcute Lui şi să umpli mâinile celor neputincioşi, din averile tale, şi să crezi că Dumnezeu poate să te facă sănătos de boala ce te-a cuprins”. Şi, răspunzând, Arhela i-a zis lui: “Toate cele poruncite mie de sfinţia ta le voi păzi până la sfârşitul vieţii. Şi, de am răpit de la cineva fără dreptate, îi voi întoarce îndoit, numai tămăduieşte-mă pe mine, Cuvioase Părinte”. Atunci, fericitul Ioan a zis celor ce stăteau de faţă: “Luaţi-l pe~el şi spalaţi-l cu apă din care beau fraţii în numele Domnului nostru Iisus Hristos şi se va tămădui”.

Deci, l-au luat şi i-au făcut lui precum le-a poruncit lor. Şi, întru acelaşi ceas, i s-a curăţat pecinginea feţii lui şi s-a făcut teafăr, rumeneala întorcându-se la el, încât nu rămăsese nicio urmă.

Şi s-a întors Arhela la fericitul Ioan, mulţumind lui Dumnezeu şi plăcutului Său Ioan, căzând la picioarele lui şi mulţumindu-i de vindecarea sa. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.