Pomenirea Sfântului, slăvitului Apostol Toma

Sfântul Apostol Toma, numit şi Geamănul, era din cetatea Galileii, cu numele Paneada, şi era pescar. A avut fericirea de a trăi pe vremea Mântuitorului Hristos, de a-L cunoaşte, de a crede în EL şi de a-L urma. Nu era un cărturar, dar el aducea lui Hristos un suflet cinstit şi curajos, care-L iubea până la moarte. Drept aceea, a şi fost el ales de Hristos şi numărat între cei doisprezece Ucenici ai Săi.

Evanghelia vorbeşte şi de căderea lui Toma. Este vorba, adică, de îndoiala lui Toma de a crede că Domnul a înviat din morţi, atunci când toţi ceilalti Apostoli îi mărturisesc lui că Domnul a fost văzut, de ei toţi, Înviat şi Viu, că a vorbit cu ei. Toma nefiind de faţă în ceasul acela, le-a zis: “Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20, 25).

Dar, din rânduiala lui Dumnezeu, îndoiala aceasta a lui Toma a dus la sporirea cu şi mai multă putere a credinţei în Biserica lui Hristos. În adevăr, după opt zile, Ucenicii fiind adunaţi în acelaşi loc şi fiind şi Toma cu ei, S-a arătat iarăşi Domnul Înviat, şi a zis lui Toma: “Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios” (Ioan 20, 27). Şi Toma a pipăit şi s-a încredinţat. Şi, biruit de adevărul Învierii Domnului, a strigat fericit şi înspăimântat: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 28). În acest chip, cu şi mai mult temei, s-a propovăduit Învierea Domnului, că El, adică, nu cu alt trup, ci cu acelaşi trup al Său, cu care a pătimit şi a murit, cu acela şi a înviat, deschizând, astfel, lumii şi nouă tuturor, drumul Învierii.

După Înălţarea la Cer a Domnului şi după primirea Duhului Sfânt, trăgând Sfinţii Apostoli la sorţi încotro să propovăduiască fiecare, Sfântului Toma i-a căzut sorţiul să meargă în India. Deci, a semănat Apostolul cuvântul lui Dumnezeu, la mideni, la parteni şi la indieni, şi pe multi i-a creştinat, întemeind biserici. Şi a fost ucis Sfântul Apostol Toma, străpuns de ostaşi cu suliţe, la porunca unui rege păgân, primind astfel şi cununa muceniciei, iar moaştele lui s-au aflat multă vreme la Edesa. Tradiţia mai ştie că Sfântul Toma ducea întotdeauna cu sine, în India, o Evanghelie a Sfântului Matei. Cinstirea Sfântului Apostol Toma se face pe 6 octombrie.