O chemare la călugărie, la vocaţia de monah… Te cheamă inima la mânăstire?

O chemare la vocaţia de monah, la aniversarea tunderii în monahism a Preafericitului Mitropolit Tihon, al Bisericii Ortodoxe din America, scrisă de un monah al acestei Biserici locale

  “În ziua de 7 aprilie 2021, zi de cinstire a Sfântului Tihon al Moscovei, credincioşii Bisericii Ortodoxe din America l-au felicitat pe Preafericitul Mitropolit Tihon, cu ocaznia aniversării liturgice a tunderii sale în monahism. Îi transmitem urarea de mântuire în această viaţă îngerească pe care a ales-o, urare care se adresează şi celor proaspăt tunşi în monahism.

Ce este această “viaţă îngerească”? Viaţa fiecărui monah se bazează pe cei patru piloni: curăţie, sărăcie, ascultare şi statornicie. Acestea sunt rânduieli ascetice destinate călugărului care îşi îndreaptă dragostea de sine şi de lume, către iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui. Aceştia sunt stâlpii acelui lăcaş plin de comori aflat în interior; baza este pocăinţa, iar pereţii sunt ridicaţi din pietrele rugăciunii. Pocăinţa, rugăciunea şi nevoinţa ascetică îi conduc pe monahi la “viaţa îngerească”.

Dar, sunt monahii “oameni îngereşti”, deosebindu-se de restul credincioşilor? Deşi ca monahi ne purtăm asemenea unor icoane ale vieţii îngereşti, în cadrul Bisericii, suntem, fundamental, păcătoşi care caută pocăinţa şi smerenia inimii. Scopul vieţii monahale este sublim, dar calea către această ţintă este dură şi stâncoasă: ca monahi ne luptăm să-i iubim pe fraţii şi surorile noastre în Hristos, să ne supunem stăreţiei şi să ne confruntăm cu propriile noastre patimi. Păcatele există în interiorul mănăstirii şi, monahii, în cea mai mare parte, sunt oameni obişnuiţi; am ales, pur şi simplu, mânăstirea drept cadru în care să ne urmăm mântuirea.

Trebuie să alegem cu toţii arena în care să urmăm calea mântuirii. Fiecare dintre credincioşi ar trebui să se întrebe, la un moment dat: “Voi învăţa cel mai bine să-mi dăruiesc inima, lui Dumnezeu, în viaţa monahală, sau în viaţa de familie?”. Cei care am ales viaţa monahală facem acest lucru, nu pentru că suntem născuţi mai sfinţi decât credincioşii din lume, ci pentru că simţim că mânăstirea, cu rânduiala de rugăciune şi disciplina ascetică, oferă instrumentele de care avem nevoie pentru transformarea în Hristos. Dar tu? Te cheamă inima la mânăstire? Sau te cheamă să ajuţi pe cineva pentru care mânăstirea este poarta mântuirii?

Odată ce începem să ne punem aceste întrebări, cel mai important lucru pe care îl putem face este să vizităm mănăstirile; vizitaţi mănăstirile; vizitaţi mânăstirile! Când pelerinajul la mânăstiri devine o parte normală a vieţii în Biserică, tinerii ştiu să ia, în mod firesc, în considerare calea monahală, fără presiune sau teamă. De fiecare dată când participaţi la un pelerinaj în mânăstiri, îmbogăţiţi-vă propria viaţă duhovnicească şi, totodată, sprijiniţi-i pe cei cu vocaţie monahală. Dacă aveţi o mânăstire în apropierea casei dumneavoastră, Dumnezeu v-a binecuvântat cu adevărat; dacă trebuie să călătoriţi la o distanţă mare, Dumnezeu vă va dărui mare har pentru efortul pe care îl faceţi.

Dumnezeu ne cheamă pe toţi: El doreşte să facă, din fiecare dintre inimile noastre, lăcaş al comorilor, în care să locuiască la fel ca în Rai, indiferent dacă vieţuim în lume sau în mânăstire. Cu adevărat frumos este modul în care se întrepătrund aceste două forme ale vieţii creştine: credincioşii îi trimit pe cei dragi la mânăstiri, iar mânăstirile îi sprijină pe credincioşi, cu rugăciune.

Amintindu-ne de aniversarea tunderii în monahism a Mitropolitului Tihon, Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru slujirea Lui iubitoare faţă de Biserică. Exemplul său ne reaminteşte că, deşi doar câţiva dintre monahi vor deveni episcopi, fiecare monah slujeşte Trupul lui Hristos. Totodată, monahii aduc mulţumire umilă pentru sprijinul pe care îl dau credincioşii. Fraţi şi surori în Hristos, să ne sprijinim unii pe alţii! Veniţi la mânăstiri şi intraţi în apele rugăciunii indiferent de timp, pe care Dumnezeu n-il dăruieşte spre a fi împreună. Poate că veţi întări, fără să ştiti, pe cineva pe calea sa monahală. Poate că inima voastră vă va chema să rămâneţi şi să vă căutaţi mântuirea în acest loc.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere Lăcaşuri Ortodoxe