Mutarea Sfintelor Moaşte ale Sfântului Fericitului Iacov din Borovici, făcătorul de minuni din Novgorod – 23 octombrie

Sfântul Iacov şi-a asumat nevoinţa dificilă a nebuniei pentru Hristos, din tinereţea sa. Cele mai multe detalii despre viaţa sa, însă, sunt necunoscute, dar Domnul l-a proslăvit după trecerea lui la cele veşnice.

În anul 1540, în a treia zi de Paşti, un bloc mare de gheaţă plutea de-a lungul Râului Msta, către Satul Borovici (în Novgorod), iar pe acel bloc de gheaţă se afla sicriul (făcut dintr-un butuc de stejar), neacoperit, în care se afla trupul tânărului mirean. Ferindu-se de Sfintele Moaşte, ţăranii, folosindu-se de pari, au împins blocul de gheaţă înapoi în râu, dar el a revenit la ţărm. Acest lucru s-a repetat de trei ori. În acea noapte, tânărul le-a apărut într-un vis bătrânilor satului, care l-au văzut plutind pe apă, pe blocul de gheaţă, zicându-le: “Sunt şi eu creştin ca voi. Nu mă împingeţi. Mă numesc Iacov. Port numele Sfântului Iacob, fratele Domnului”.

Sfintele Moaşte ale tânărului au fost aşezate mai întâi într-un paraclis, apoi în 1544 au fost mutate în Biserica Pogorârea Duhului Sfânt. După care, a fost înfiinţată cinstirea anuală a Sfântului, pe 23 octombrie. Domnul, după ce l-a canonizat pe cel plăcut lui Dumnezeu, a dăruit Sfintelor Moaşte ale Sfântului Iacov putere vindecătoare.

O slujbă de sărbătorire, cu Utrenia, a fost rânduită în 1572. Manualele iconografice îl descriu pe Sfântul Iacov astfel: “Un tânăr, gol, încins cu o bucată de pânză”. În 1657 Patriarhul Nicon a trimis o parte din Sfintele Moaşte, în Valdai, la Mânăstirea Iveron.

*********
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /