Luna octombrie în 26 zile: pomenirea Sfântului, Slăvitului, Marelui Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir şi făcătorul de minuni (+303)

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu (284-311) şi era fiul voievodului cetăţii Tesalonicului, botezat în taină de părinţii săi, de frica cruntelor prigoane împotriva creştinilor. Şi îl invăţau părinţii, în cămara cea ascunsă a palatului lor, toate tainele sfintei credinţe, luminându-i cunoştinţa despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum şi milostenia cea către săraci, săvârşind, adică, faceri de bine, celor ce trebuiau. Şi aşa Dimitrie a cunoscut adevărul, din cuvintele părinţilor săi, dar, mai ales a început a lucra, într-însul, darul lui Dumnezeu. Şi tânărul creştea cu anii şi cu înţelepciunea, urcând ca pe o scară, din putere în putere. Şi, ajungând la vârsta cea mai desăvârşită, părinţii lui s-au dus din vremelnica viaţă, lăsând pe tânărul Dimitrie moştenitor nu numai al multor averi, ci şi al bunului lor nume.

Deci, Maximian împăratul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dânsul pe fiul acestuia şi, cunoscându-i înţelepciunea, l-a făcut voievod în locul tatălui său.

Şi a fost primit, Sfântul, cu mare cinste, de cetăţeni, iar el cârmuia cu multă vrednicie poporul, propovăduind pe faţă dreapta credinţă şi aducând pe mulţi la Hristos.

Deci, nu după multă vreme, a cunoscut împăratul că voievodul Dimitrie este creştin şi s-a mâniat foarte. Drept aceea, întorcându-se biruitor dintr-un război cu sciţii, Maximian a poruncit să se facă praznice în fiecare cetate, în cinstea zeilor, şi a venit împăratul şi la Tesalonic. Şi, Dimitrie fiind întrebat, de sunt adevărate cele auzite despre dânsul, a răspuns cu îndrăzneală, mărturisind că este creştin, şi a defăimat închinarea păgânească. Şi îndată, împăratul a poruncit să-l închidă în temniţă, până la încheierea jocurilor în cinstea venirii sale.

Şi se bucura împăratul, mai ales, văzând pe un luptător vestit. Lie, vandal de neam, înalt, puternic şi înfricoşător la chip, că se lupta cu cei viteji şi-i ucidea, aruncându-i în suliţe.

Deci, era acolo un tânăr creştin, anume Nestor, cunoscut Sfântului Dimitrie.

Acesta, văzând pe Lie ucigând fără cruţare pe oameni, mai cu seamă pe creştini, s-a aprins de râvnă. Şi vrând să se lupte cu Lie, a alergat la Sfântul, în temniţă, cerând de la dânsul rugăciuni şi binecuvântare ca să-l poată birui pe acel ucigaş de oameni. Şi, însemnându-l cu semnul crucii, pe frunte, Sfântul i-a zis: “Du-te şi pe Lie vei birui şi pe Hristos vei mărturisi!”. Deci, intrând în luptă cu Lie, Nestor a strigat: “Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!”. Şi îndată, trântindu-l jos pe Lie, l-a omorât. Şi s-a întristat împăratul, de moartea lui Lie. Aflând însă că Sfântul Dimitrie este cel care l-a îndemnat pe Nestor să se lupte cu Lie, împăratul a trimis ostaşi, poruncindu-le să-l străpungă cu suliţele pe Sfântul, în temniţă, că a fost pricina morţii lui Lie. Şi aceasta făcându-se îndată, marele Dimitrie şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezcu. Şi s-au făcut, la moaştele lui, multe minuni şi prea slăvite tămăduiri.

Tot atunci, din porunca împăratului, s-a tăiat capul şi Sfântului Nestor.