Luna octombrie în 18 zile: pomenirea Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca

Luca, marele Apostol si Evanghelist, era grec de neam, şi s-a născut în Antiohia cea mare a Siriei, creştinându-se de tânăr. Moştenitor al înţelepciunii greceşti, Sfântul Luca deprinsese şi meşteşugul tămăduirii bolilor şi s-a dovedit şi un iscusit zugrav de icoane. Dar multa lui învăţătură l-a ajutat, mai cu seamă, să înţeleagă cuvântul pe care-l propovăduia Hristos, precum şi chemările vremii sale către “Dumnezeul Cel necunoscut”. În căutarea Sa, el s-a făcut ucenicul Sfântului Apostol Pavel, care a fost, astfel, “luminătorul” său pe calea Domnului şi învăţătorul său fără de asemănare. Întâlnirea lui cu Pavel a avut loc la Troas, către anul 50.

La rândul său, Sfântul Pavel îl alese să-i fie însoţitorul şi tovarăşul său de lucru la răspândirea Evangheliei, aşa cum făcuse cu o ceată întreagă de alţi ucenici. Sfântul Luca deveni astfel “doctorul prea iubit” al Apostolului (Coloseni 4, 14), acela care-l însoţea şi lua însemnări din marile călătorii evanghelice ale dascălului său, iar după arestarea Apostolului, tot el a fost acela care l-a însoţit şi în prima lui călătorie la Roma, “la judecata Cezarului”.

Din însemnările lui şi din multe alte izvoare, Sfântul Luca ne-a lăsat două Cărţi din Noul Testament, drept mărturisire a credinţei sale în Hristos: o Evanghelie şi Cartea Faptele Apostolilor, amândouă închinate “prea alesului Teofil”, un înalt dregător al vremii sale, care crezuse în Hristos.

Dupa moartea Apostolului, întâmplată după a doua arestare a lui Pavel la Roma, sub Nero (29 iunie 67), tradiţia spune că Sfântul Luca a propovăduit Evanghelia, cu multă însufleţire, în Macedonia şi Dalmaţia, dar mai ales în Grecia, şi că el a murit în cetatea Teba, din Beotia Greciei, la adânci bătrâneţi, în vârstă de peste 90 de ani, ca unul din acei curaţi cu inima, care văd pe Dumnezeu, din lumea aceasta, binevestind pretutindeni bunătatea, mila şi iertarea, în numele Domnului.

Se spune că el, cel dintâi a zugrăvit Icoana Sfintei Născătoare de Dumnezeu ţinând în braţe pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu meşteşugul zugravilor “în ceară”, şi că, zugrăvind şi alte două icoane la fel, Evanghelistul le-a dus la Maica Domnului, să vadă dacă Îi sunt plăcute, şi Sfinţia Sa a zis: “Darul Celui născut de Mine să fie cu ele!”. Sfântul Luca a mai făcut, de asemenea, şi icoanele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.