Cei 6000 de Sfinţi Mucenici din Mânăstirea Sfântul David Gareji, Georgia

În anul 1616, şahul persan Abbas I îşi conducea imensa armată, într-un atac împotriva Georgiei. După ce şi-a stins setea de sânge de creştini, a aranjat o vânătoare în valea Gare Kakheti. El şi-a aşezat trupele în Munţii Gareji şi a petrecut noaptea în acel loc.

La miezul nopţii, atenţia şahului a fost atrasă de un şirag strălucitor de lumini, care mergea pe munte. La început, a luat-o ca pe o arătare. În curând, însă, a fost informat că o mânăstire renumită se găsea în acel loc şi că, în acea noapte, călugării îşi înconjurau biserica de trei ori, cu lumânări aprinse, serbând Sfânta Înviere a lui Hristos. Imediat, şah-ul a poruncit armatei să meargă la mânăstire şi să-i ucidă pe toţi cei care erau găsiţi serbând.

În aceeaşi noapte, un înger al Domnului îi apărea înainte stareţului Arsenie din David-Gareji şi îi spunea: “Domnul nostru Iisus Hristos îi cheamă pe fraţi în Împărăţia Sa Cerească. În această noapte, o mare suferinţă vă aşteaptă – veţi fi ucişi de sabie. Cel care doreşte să-şi lungească viaţa pământească, să fugă, dar cel care vrea să-şi cureţe sufletul pentru veşnicie, să se lase răpus de sabie, iar Domnul Dumnezeu îl va împodobi cu cununa nemuririi. Spune acest lucru, tuturor celor care vieţuiesc în mănăstire, şi lasă pe fiecare om să aleagă pentru el însuşi!”.

Stareţul i-a informat pe călugări, despre viziunea sa, şi aceia au început să se pregătească pentru apropiata lor suferinţă. Doar doi călugări tineri s-au temut de moarte şi au fugit la un munte, nu departe de mânăstire. Pe când se cânta Rugăciunea Domnească, la sfârşitul Sfintei Liturghii a Paştelui, mânăstirea era complet înconjurată de războinicii persani. Stareţul Arsenie a ieşit din biserică şi a cerut şefului lor, să li se mai acorde călugărilor puţin timp pentru a încheia slujba şi pentru ca toţi fraţii să primească Sfânta Împărtăşanie.

Perşii s-au întrebat între ei şi au convenit să accepte rugămintea. Părinţii s-au împărtăşit, s-au încurajat unul pe celălalt şi s-au prezentat, îmbrăcaţi în veşmânt de sărbătoare, înaintea necredincioşilor. Mai întâi, perşii l-au decapitat pe Stareţul Arsenie; apoi i-au masacrat pe fraţii săi în Hristos, fără milă.

După ce perşii i-au ucis pe călugări, ei s-au organizat în mai multe regimente şi s-au îndreptat spre celelalte mânăstiri ale Pustiei Gareji. La jumătatea drumului dintre Mânăstirea Cikituri şi Mânăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, musulmanii i-au capturat şi pe cei doi tineri călugări care fugiseră înainte şi le-au cerut să se convertească la islam.

Călugării au refuzat să se lepede de credinţa creştină şi, pentru asta, au fost ucişi. Un tufiş de trandafiri a crescut pe locul în care a avut loc acest act, continuând să înflorească într-un mod cu totul aparte până în secolul al XIX-lea, în ciuda solului uscat şi stâncos.

La sfârşitul secolului al XVII-lea, regele Archil a adunat Sfintele Moaşte ale Sfinţilor Mucenici, cu mare evlavie, şi le-a îngropat într-o raclă mare din piatră, spre stânga Sfântului Altar al Bisericii Schimbarea la Faţă a Domnului, din Mânăstirea David-Gareji. Sfintele lor moaşte continuă să izvorască mir, până în ziua de azi.

Fraţii din Mânăstirile Sfântul David din Gareji şi Sfântul Ioan Botezătorul au primit binecuvântarea Patriarhului Anton I, de a compune o Slujbă de cinstire a Sfinţilor Mucenici şi să aşeze ca zi de cinstire a dânşilor ziua din Marţea Luminată, sau cea de-a treia zi a Sfintelor Paşti.

(Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere Lăcaşuri Ortodoxe)