Patriarhia Ecumenica alege intre Papa si Patriarhul Moscovei. Zazanie intre frati, in Sinodul Pan-Ortodox
Intr-un moment in care Biserica Ortodoxa Rusa, devenita din ce in ce mai puternica si ferma in actiunile sale, pare a fi atacata din mai multe parti, simultan, in special pornind de la manevre si convingeri strict politice, Mitropolitul grec-ortodox de Pergam, Ioannis Zizioulas (foto, alaturi de Papa emerit Benedict), pune, de asemenea, in discutie legaturile fratesti cu Patriarhia Moscovei, chiar in fata… catolicilor.
Intr-un interviu recent, publicat de Vatican Insider, acesta chiar avertizeaza ca atitudinea Bisericii Ortodoxe a Rusiei ar pune in pericol… “dialogul teologic dintre Bisericile Catolică și Ortodoxă, “lansat in scopul realizarii comuniunii sacramentale complete”, in mod uimitor situand in prim plan acest dialog, in detrimentul celui Inter-Ortodox (chiar cu riscul). In interviul in cauza, acordat publicatiei catolice, Patriarhia Moscovei este acuzata că refuză să recunoască drept lider al Bisericii un Primat universal.
Un scurt comentariu introductiv, asa cum mi-am permis si eu sa fac, la articolul publicat de Vatican Insider, aminteste, cu o nota care chiar si pentru catolici pare sa demonstreze oarecare uimire sau satisfactie: “Alarma a fost ridicată de către, nimeni altul, decât Mitropolitul de Pergamon, Ioannis Zizioulas, un fost membru al Sinodului Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, co-președinte al Comisiei Internaționale Comune pentru Dialogul Teologic între Biserica Catolică și Bisericile Ortodoxe Orientale”.
Va reamintesc ca Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe se vor intalni, saptamana viitoare, la Constantinopol, la invitaţia Sanctităţii Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu (5-9 martie) in vederea pregătirii Sinodului Pan-Ortodox.
Mai jos, aveti traducerea interviului in cauza (pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, de KSLCatalin):
Data intalnirii Papei cu Patriarhul din Ierusalim, se apropie. Ce putem aștepta de la această întâlnire?
“Va fi un eveniment foarte important. Intenția lui este aceea de a comemora întâlnirea dintre Paul al VI-lea și Athenagoras, de acum 50 de ani, fiind prima dată cand un Papă și un Patriarh Ecumenic s-au întâlnit, de la schisma. Îmbrățișarea lor a stârnit speranțe privind unitatea viitoare între Biserica Catolică și Bisericile Ortodoxe. Acest lucru nu s-a întâmplat, încă. Dar, este important sa arătam lumii că suntem, în continuare, pe aceasta cale a unitatii, cu rabdare și hotărâre. Suntem pe cale de a realiza acest lucru. Nu ne-am oprit. Acesta este motivul viitoarei întâlniri dintre Francisc și Bartolomeu, de la Ierusalim, nefiind doar un act comemorativ în căutarea trecutului, ci reprezentand o ușă care se deschide spre viitor” (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe).
La un an de la alegerea sa, ce impresii exista in randul credincioșilor ortodocși și conducătorilor Bisericilor Rasaritene, despre Papa Francisc?
“Papa Francisc ne-a surprins pe noi toți, într-un mod pozitiv, datorita stilului său, temperamentului sau, smereniei sale și, de asemenea, actiunilor prin care Papa ar putea aduce Bisericile Catolică și Ortodoxă mai aproape, împreună. Ortodocșii l-au vazut întotdeauna, în esență, pe Papa, ca pe un Episcop al Romei. Iar Papa Francisc, de multe ori se referă la acest titlu, ca la un titlu care îi permite să-și exercite lucrarea. Ortodocșii l-au vazut pe Papa, ca pe o figură care se situeaza pe un piedestal, iar Papalitatea ca pe o formă de imperialism bisericesc. Ei au crezut că intenția Papei a fost aceea de a-i subjuga și a-si exercita puterea asupra lor. Acum, există multe semne ca totul se orienteaza în direcția opusă. De exemplu, Papa a subliniat, cu mai multe prilejuri, că Biserica Catolică poate învăța de la Biserica Ortodoxa, atunci când vine vorba despre sinodalitate și natura sinodală a Bisericii.
Crearea Consiliului celor 8 Cardinali și noul impuls dat Sinodului Episcopilor Catolici, au de-a face cu asta? (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe)
“Da, acestea sunt decizii importante. Unii care inteleg gresit sinodalitatea, o prezinta ca pe o aplicatie a metodelor politice lumești in viața Bisericii. Dar, dialogul teologic între Biserica Catolică și Bisericile Ortodoxe, a stabilit în mod clar modul corect în care ar trebui să fie înțeleasa sinodalitatea. În documentul de la Ravenna, din 2007, am recunoscut că Primatul este necesar și este adânc înrădăcinat în tradiția canonică a Bisericii. Acesta nu exista doar din motive “organizatorice” omenesti. Acesta trebuie să fie întotdeauna văzut în contextul sinodalității. Biserica este întotdeauna un Sinod și, în Sinod, există întotdeauna un Protos, un “Numărul Unu”, un Primat. Acest lucru nu înseamnă o penetrare a gândirii seculare despre democrație sau monarhie în Biserică. Tine doar de teologie. El derivă din credința în Treimea noastra Sfânta. Încă de la bun început, Tradiția Bisericii a avut canoane care declară următoarele: în Biserică nu există niciodată un Primus, fără Sinod, și nu există niciodată un Sinod, fără Primus. Armonia între Primus și Sinod este un dar al Duhului Sfânt. Acest lucru a reprezentat eclesiologia noastra chiar de la început”.
Patriarhia Moscovei a respins concluziile documentului de la Ravenna, pe care le-ati menționat. Ati citit reactia Bisericii Ruse?
“Da, am citit-o. Eu vorbesc pentru mine și din partea Patriarhiei Ecumenice, atunci când spun că nu suntem de acord cu aceasta pozitie. Ea susține că Primatul exista și are baza teologică in Biserica, dar la nivel local și regional, si nu la un nivel universal. Noi știm care este motivul real al acestui lucru: ei vor să nege că, după schisma, Patriarhia Ecumenica ar fi exercitat un primat universal in Biserica Ortodoxa. În scopul atingerii acestei tinte, ei resping posibilitatea recunoașterii rolului Papei ca Primat Universal, într-un mod care este acceptabil, totodata, si pentru Bisericile Ortodoxe. În documentul de la Ravenna, s-a reușit să se ajunga la un consens exact pe acest punct. Am recunoscut că, în Biserică, primatul este exercitat întotdeauna pe trei niveluri: local, regional și universal”.
Scindarile din interiorul Credinței Ortodoxe, sunt compromițătoare pentru dialogul ecumenic?
“Mă tem că vor fi probleme. În special, din cauza poziției Patriarhiei Moscovei, care are la fel de mult greutatea unei declarații sinodale. Acestea nu sunt doar poziții exprimate individual, de către Mitropolitul Ilarion, sau de către Patriarhul Kirill. Cu o declarație de genul acesta, devine dificil un schimb de opinii, iar asta este tot ce presupune un dialog. Imaginați-vă ce ar fi, dacă Biserica Ortodoxă isi doreste să intre în dialog cu Biserica Catolică, dupa ce s-au facut deja unele declarații sinodale privind problema primatului, aflata in centrul discutiei: ar însemna ca nu mai este loc de discutii, și că dialogul s-a si incheiat. Pasul făcut de Patriarhia Moscovei, ar putea avea consecințe foarte negative. Acesta ar putea duce, de fapt, la sfârșitul dialogului teologic dintre Bisericile Catolică și Ortodoxă, care a fost lansat in scopul depășirii obstacolelor ce stau în calea comuniunii depline. Sper că acest lucru nu se va întâmpla”.
Vor exista lamuriri pe aceasta tema, la Sinaxa (intalnirea) întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe, din martie (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe)?
“Trebuie, desigur, sa discutam aspecte legate de Bisericile Ortodoxe, în contextul Marelui Sinod Pan-Ortodox. Lucrările de pregătire pentru acesta, au început în urmă cu mai mulți ani, iar evenimentul ar putea fi anunțat pentru anul viitor. Sper ca dialogul ecumenic sa fie, de asemenea, discutat, dacă nu oficial, atunci cel puțin în privat. Vreau să-l întreb pe Patriarhul Moscovei, dacă acesta este conștient de consecințele pasului facut. Nu se poate sa nu realizeze, cat de catastrofic ar putea fi pentru dialog”.
Papa Francisc spune că, cel mai mare pericol cu care se confrunta Biserica astazi, este auto-referentialismul (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe). Cu ceva timp in urma, dumneavoastra vorbeati despre o “auto-satisfacție narcisista”, care ar fi contaminat multe cercuri ecleziale. De ce introversiunea eclezială devine atât de insidioasa?
Papa Francisc spune că cel mai mare pericol cu care se confrunta Biserica, este auto-referentialismul. Biserica este acolo pentru lume, nu pentru sine. Biserica primește lumină, de la Hristos, ca și luna, din lumina soarelui. Dar, lumina Bisericii nu este doar pentru sine: este pentru lume, pentru viața lumii. Numai ca, ceea ce observ acum în multe cercuri ecleziale, este o ispită în creștere, de a pune Biserica în opozitie cu lumea plină de păcat și cu oamenii păcătoși. Insa, Iisus a mâncat cu păcătoșii. El i-a îmbrățișat. Biserica este chemată să daruiasca aceeași dragoste și iertare, și nicidecum sa slujeasca unei ideologii invesmantate în cuvinte creștine”.
