Alergie la predicatori: se tem de bucurie, se tem de tristete, se tem de toate si vor siguranta in toate
“Libertatea Duhului Sfânt se exprima prin predica”, chiar dacă predicatorii au anumite “limite”, a spus Papa Francisc, in aceste zile.
Papa a comentat Evanghelia în care Iisus compară generația de oameni din timpul său cu copiii mereu nemulțumiți, “care nu știu cum să se joace cu bucurie, care refuză mereu invitația altora: dacă au muzica, ei nu danseaza, daca au un cântec de jale, ei nu plâng… nimic nu le place”.
Ei “nu sunt deschisi Cuvântului lui Dumnezeu”, iar “refuzul lor nu este un refuz al mesajului, ci un refuz al mesagerului”, caruia aici i se mai spune si “predicator”.
La acea vreme, “au preferat să se refugieze într-o religie elaborata: în precepte morale, cum facea grupul fariseilor; în compromisul politic, ca saducheii; în revoluția socială, ca zeloții; în spiritualitatea gnostica, asemeni esenienilor”.
“Ei aveau sistemul lor propriu, curat si ordonat, dar fara predicator. Poporul lui Dumnezeu are o anumită alergie la predicatorii Cuvântului: proorocii au fost persecutati, i-au ucis”.
Chiar și astăzi, unii nu accepta predica predicatorului. Ei prefera sa trăiasca într-o cușcă a preceptelor lor, în compromisul lor, în planurile lor revoluționare sau în spiritualitatea lor”.
“Acești creștini sunt închisi, se afla prinsi in cuști, sunt crestinii tristi… nu sunt liberi. De ce? Pentru că ei se tem de libertatea Duhului Sfânt, care vine prin predicare”.
“Aceasta este ofensa predicarii, despre care vorbea Pavel: ofensa predicarii, care se încheie cu cea a Crucii. Acest lucru a scandalizat, prin faptul ca Dumnezeu vorbește prin oamenii cu limite, prin oamenii păcătoși: a scandalizat! Și ceea ce a scandalizat chiar mai mult, a fost aceea ca Dumnezeu vorbește si mantuieste prin intermediul unui om care spune ca este Fiu al lui Dumnezeu, dar sfarseste ca un criminal”.
“Acești creștini triști nu cred în Duhul Sfânt, nu cred în libertatea care vine din predica, care te elibereaza, te învață, te atinge, totodata, dar care este libertatea care creste in Biserica”.
“Privind la acesti copii care se tem de dans, care se tem se planga, care se tem de toate, dar care vor siguranta in toate, ii vedem pe acesti creștini triști care-i critică mereu pe predicatorii Adevărului, pentru că se tem să deschidă ușa, chiar si Duhului Sfânt”.
