Califatul Islamic sau – Statele Unite ale Arabilor, cu capitala la Ierusalim?

In data de 8 iunie 2012, Episcopul Passanty, al Bisericii Ortodoxe Copte din Egipt, a declarat în timpul unei emisiuni, la „Al Arabiya”, a lui Noqtat Nezam, că Biserica sa va saluta un presedinte islamic, dacă acesta va respecta drepturile creştinilor şi libertăţile civile ale populaţiei. Episcopul Passanty a solicitat cu curaj o nouă legislaţie pentru protejarea libertăţilor religioase. Observaţiile episcopului Passanty sunt un simbol al iubirii creştine, al bunăvoinţei, al toleranţei şi se ridica împotiva discriminarii constante, a persecuţiei şi a uciderii creştinilor de către Fratia Musulmana, islamiştii radicali şi salafisti.

Biserica Coptă doreşte schimbarea, deschiderea faţă de democraţie şi libertăţi religioase, indiferent de convingerile islamice ale celor doi candidaţi prezidenţiali, candidatul Fratiei Musulmane, Mohammed Morsi, şi cel al Partidului Justiţie (FJP), candidatul cel mai popular, Ahmed Shafiq, fost prim-ministru în timpul dictaturii lui Hosni Mubarak.

Ambii candidaţi sunt islamişti si ar trebui sa-si respecte promisiunile lor din campanie, ale unui guvern democratic, respectarea drepturilor omului si ale femeilor, şi respectarea libertăţii religioase. Ambii candidaţi au avut o campanie moderată, oferind drepturi creştinilor şi femeilor, subliniind în acelaşi timp tendinţele democratice. Totuşi, oamenii nu sunt multumiti de candidaţi. Ei se simt dezamăgiţi de rezultatele revoluţiei, şi nu vad in acesti candidaţi la preşedinţie un pas înainte spre democraţie. Pe de o parte, ei il văd pe Shafiq ca o continuare a vechiului regim Mubarak, o dictatură cu un alt faraon. Cu Shafiq, Egiptul va continua cursul sau secular, pseudo-democratic, condus de o mână de fier militara, şi cu puţine, dacă nu cumva deloc, libertăţi religioase. Pe de altă parte, cu Morsi, egiptenii vad un viitor regim islamic, intoleranţă faţă de drepturile femeilor şi un pericol pentru minorităţile religioase.

Unii observatori internaţionali şi ai minorităţilor religioase au reflectat asupra viitorului: va deveni oare Egiptul asemenea Sudanului, Irakului, crestinii fiind din ce în ce mai mult persecutati şi ucisi, supunandu-se unor reglementări umilitoare? Va deveni Egiptul un haiduc impotriva Creştinismului, al impunerii pedepsei cu moartea pentru cei care se convertesc la Creştinism, la fel ca în Arabia Saudită? Egiptul va impune legea Sharia, iar discriminarea împotriva creştinilor şi a femeilor vor impinge această ţară frumoasă din nou in Evul Mediu?

Istoria trecuta, radicala, şi alianţele Fratiei Musulmane cu mişcări radicale islamice şi salafistii prezic o intoleranţa religioasa. Frăţia musulmană şi clericii ar vrea sa instituie Sharia, alcatuind un califat. Binecunoscutul cleric egiptean, Safwat Hagazy, a declarat la un miting prezidenţial: “Putem vedea cum visul Califatului islamic este realizat, dupa voia lui Allah, de către dr. Mohammed Morsi şi fraţii săi, susţinătorii săi şi partidul său politic”. Hagazy a mai spus că aşteaptă să vadă “Statele Unite ale Arabilor, cu capitala la Ierusalim”.

Indiferent de cine va iesi presedinte, in data de 17 iunie 2012, cotele pentru libertăţile religioase nu sunt promiţătoare în Egipt. Creştinii copţi trăiesc cu teama unui viitor incert, mai ales fara liderul lor cunoscut la nivel international, Papa Shenouda al III-lea, care pleda pentru ei. Când Papa Bisericii Ortodoxe Copte din Alexandria, Shenouda al III-lea a murit, in data de 17 martie 2012 (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), s-au strans laolalta 10 de milioane de crestini din Egipt, şi alte cateva mii din străinătate, ca sa planga moartea acestuia, simţind că protectorul lor i-a lăsat într-un moment când Biserica se confruntă cu suferinţa şi cu creşterea atacurilor violente.

Biserica Coptă, care a fost fondată de Sfântul Evanghelist Marcu, în jurul anului 49 d. Hr., a fost condusă de Papa Shenouda al III-lea în mijlocul atacurilor si persecuţiilor, discriminarii, violenţelor impotriva bisericilor copte şi a tuturor cartierelor creştine. Biserica Coptă din Egipt a suferit foarte mult, în ciuda sprijinului Papei Shenouda al III-lea, sub fostul regim. Timp de mai mulţi ani, fete creştine au fost răpite, violate, obligate să se convertească la Islam şi se căsătorească cu rapitorii lor, în timp ce Guvernul se facea ca nu vede.

Creştinii copţi nu au drepturi de bază şi sunt în mod constant discriminaţi. Ei încă nu au drepturi depline de cetăţenie. Istoria lor este ştearsa din cărţile de istorie şi simbolurile lor creştine sunt distruse. Din primăvara arabă persecuţia a crescut, prin invadarea caselor şi bisericilor, atacuri cu bombă şi asasinate, de catre militari, salafisti si cei din Frăţia Musulmană.

In data de 9 octombrie 2011, creştinii copţi au protestat in faţa demolarii unei biserici de langa Aswan. Militarii egipteni au folosit transportoare blindate pentru a-i zdrobi pe protestatari şi i-au impuscat in piata Maspero. Au fost cel puţin 30 de decese si mai mult de 300 de oameni raportati ca răniţi. Mai mult de 100.000 de creştini copţi au plecat din Egipt, din cauza condiţiilor dificile, a persecuţiei, nesiguranţei şi discriminarii.

Mulţi creştini se tem că, în cazul în care Mohammed Morsi, candidat la preşedinţia din Egipt, va câştiga alegerile din iunie, vor fi obligaţi să plătească taxa discriminatorie jizia. Ei sunt îngrijoraţi că persecuţia şi sacrificiile vor creste.

Frecvent, Papa Shenouda al III-lea a fost criticat si el pentru amestecul politic, in apărarea drepturilor omului, ale poporului său, şi in avansarea dialogului pentru o coexistenţă paşnică cu populaţia predominant musulmană a Egiptului. Potrivit lui Alexandru Wamboldt, Papa Shenouda al III-lea a răspuns criticilor, susţinând că Biserica nu a avut timp pentru politică, dar “are o datorie naţională şi civila”.

Papa Shenouda al III-lea a anticipat şi se temea că Fratia Musulmana, la un moment dat, ar putea ajunge la putere. În ciuda creşterii violenţelor, care au amenintat comunitatea incepand din primăvara arabă, el a susţinut şi promovat un dialog deschis, în scopul realizarii unei coexistenţe paşnice cu comunitatea musulmană şi a unor condiţii mai bune de trai pentru congregaţia sa.

Cu un congres egiptean dominat de Fratia Musulmana şi cu un candidat care pledează pentru o Constituţie Egipteana bazata pe Coran si pe Legea Sharia, nevoile Bisericii copte sunt mai mari ca oricand in promovarea dialogului, a pacii.

Creştinii copţi ştiu că supravieţuirea lor este în joc. Datoria comunităţii internaţionale, care până acum a fost tăcuta în mod rusinos, in faţa atrocităţilor cu care acestia s-au confruntat, este sa sprijine şi sa promoveze libertatea de religie şi drepturile omului în Egipt.