Sfanta Maria Egipteanca, 1 aprilie

Tuesday 30 march 2010

Sfanta Maria Egipteanca, 1 aprilie

Si alerga batranul Zosima In pustiu, stiind ca va gasi ceea ce Inca nu stia…

„Se afla, oare, vreun monah pe pamant, care poate sa ma Invete un chip nou de pustnicie, pe care sa nu-l cunosc si nu l-am facut, sau sa fie In stare sa ma ajute cu ceva? Se gaseste, oare, vreun barbat, din cei care traiesc Intelepteste In pustie, care sa ma Intreaca In ce priveste fapta si contemplatia?” se Intreba pustnicul Zosima de la o manastire din Palestina, ajuns la varsta de 53 ani de nevointe si de privire necontenit treaza a sufletului.

Atunci, Indemnat de un Inger, Zosima a iesit din manastirea sa si a mers la o alta, de la Iordan, unde fratii se nevoiau In deplina Intelegere, rugandu-se si muncind. Iar In prima duminica a Postului Mare se Impartaseau si luau binecuvantare, ca toti sa se retraga In pustiu, pana la Florii, cand se Intorceau, fara sa-si Impartaseasca nevointele personale, ca sa nu fie facute spre a placea oamenilor.

Sfantul Zosima s-a minunat de randuiala fratilor, crezand ca de aceea l-a Indemnat Dumnezeu sa vina aici, sa vada si sa se foloseasca de la altii. Nu stia ca este si un alt motiv, tainic, al venirii sale aproape de Iordan.
Deci si Zosima s-a supus randuielii manastirii de la Iordan, plecand si el In pustie, precum ceilalti. Inima Ii spunea totusi ca va mai gasi ceva – dar ce, nu stia, nu banuia nicidecum. Insa se grabea, mergea, tot mai adanc, In locuri nepatrunse, ca pe un drum ce duce la ceva faimos, dupa cum povesteste Sfantul Sofronie, patriarhul Ierusalimului, cel ce a scris viata Sfintei Maicii noastre Maria Egipteanca:

„Nimeni sa nu puna la Indoiala cele auzite de mine, alcatuitorul acestei scrieri, si nici sa creada ca povestesc ceva care depaseste adevarul, sau sa se mire de maretia celor Intamplate. (…) Cele istorisite s-au petrecut In vremea noastra si ni le-a povestit un sfintit barbat, Invatat din copilarie sa spuna si sa faca cele dumnezeiesti.”

Dupa 20 de zile de mers In pustie, spre tinta necunoscuta, nebanuita, dar ravnita si presimtita de sufletul pustnicului, Zosima a zarit ca o umbra, o silueta de om ars de soare, gol, cu parul alb-alb. Facandu-si rugaciune, a Inteles ca este chiar ceea ce cauta, un Invatator al unei pustnicii mai adanci. Deci a Inceput sa alerge cel batran, dupa omul sihastru. ?i persoana aceea fugea de el, dar Zosima se grabea, tot mai convins ca este ceea ce cauta. Oprindu-se amandoi Intr-un loc, Zosima a rugat persoana sa-i acorde cuvant, binecuvantare si rugaciune „pentru Dumnezeu, Caruia nu I-a fost scarba de nimeni niciodata.”

Iar persoana l-a strigat pe nume si i-a explicat ca e o biata femeie goala si pacatoasa, iar fara o haina de acoperire a trupului nu se poate arata si nu poate vorbi, – nu poate primi binecuvantarile preotesti.
Dandu-i Zosima haina sa, au Inceput amandoi sa-si ceara binecuvantare, reciproc.

In cele din urma, femeia a insistat:
– Pentru care pricina, omule, ai venit la mine pacatoasa?
Iar Zosima era mai uimit acum decat fusese vreodata. Caci a vazut-o pe Sfanta Maria Egipteanca rugandu-se, cu trupul Inaltat deasupra pamantului…, a Inteles ca Ii cunoaste gandurile si ca femeia nu este duh Inselator, ci om care a primit har peste har.
Dar ea, tot timpul, Il Incredinta ca este doar o femeie pacatoasa, „trup care n-a gandit nimic duhovnicesc.” La rugamintea cu lacrimi a batranului, Maria i-a povestit viata ei.

„De vreme ce ai vazut trupul meu gol, atunci sa-ti dezgolesc si faptele mele, ca sa cunosti de cata rusine si nerusinare este plin sufletul meu.” Viata ei…, cea cunoscuta astazi tuturor crestinilor, fusese una de desfranare, Inceputa chiar de la varsta de 12 ani. „Nu exista chip de destrabalare, din cele ce se pot spune si din cele ce nu se pot spune, pentru care sa nu fi fost Invatatoare acelor nefericiti”. E vorba despre barbatii care Ii iesisera In cale Mariei, In drumul sau spre Ierusalim, la Inaltarea Sfintei Cruci, despre care aflase si ea, Intamplator.

Pocainta a atins-o In momentul In care a Inteles ca i se interzice, nevazut, intrarea In biserica, spre sarutarea lemnului Sfintei Cruci. Atunci a avut loc acel cutremur sufletesc, care i-a destupat ochii inimii, sa vada pacatul, piedica spre Dumnezeu. Atintindu-si privirea spre Icoana Maicii Domnului de deasupra intrarii In biserica, Maria s-a rugat cu suspin:

„Fecioara Stapana, care ai nascut dupa trup pe Dumnezeu Cuvantul, stiu, stiu ca nu este cuviincios si binecuvantat ca eu, atat de necurata, atat de spurcata, sa vad icoana ta, a pururea Fecioarei, a celei curate, care ai trupul si sufletul curat si neIntinat. (…) Sa nu ma lipsesti sa vad lemnul pe care s-a rastignit Dumnezeul cel nascut din tine, Care ?i-a dat propriul Sau sange pret de rascumparare pentru mine.” Maria s-a hotarat sa abandoneze stilul de viata de pana atunci si sa se retraga departe de lume, numai sa i se Ingaduie, sa intre In biserica si sa se Inchine Crucii.

Bariera de netrecut a disparut. Maria s-a Inchinat si a fost calauzita apoi spre pustiul Iordanului, prin Pronia divina. A primit mai Intai Sfanta Impartasanie. „De atunci pana astazi m-am departat fugind”. 17 ani s-a luptat cu gandurile, iar alti 30 ani i-a petrecut In sihastrie deplina. Ajutorul In lupta i-a fost gandul la Icoana Maicii Domnului si la fagaduinta data. De fiecare data, dupa ce plangea mult, vedea o lumina Imprejur si atacul gandurilor se linistea. „Ajutoarea mea (Maica Domnului) a fost langa mine In toate”.
Hrana In pustie i-a fost mai mult Cuvantul cel viu al lui Dumnezeu si nadejdea mantuirii, decat hrana concreta (putine verdeturi).

Sfanta Il roaga pe parintele Zosima sa soseasca In anul urmator, tot In Postul Pastelui, pe malul Iordanului. „Iar In sfanta seara a Cinei celei de Taina, ia trupul si sangele de viata facator al lui Hristos Intr-un vas sfintit, vrednic de asemenea Taine si adu-mi-le. (…) O doresc cu dragoste nestapanita. Pentru aceea cer si ma rog sa nu treci cu vederea cererea mea, ci adu-mi negresit asemenea Taine de viata facatoare si dumnezeiesti In acelasi timp In care Domnul a facut partasi pe ucenici dumnezeiestii Cine.”

Desigur ca Zosima a facut Intocmai cum Il rugase Sfanta, asteptand cu mult dor reIntalnirea cu persoana de la care putea Invata smerenia. O astepta, cu ganduri de nerabdare, pe malul Iordanului.
„Ce faci, parinte? Esti preot si tii In mana si Tainele Dumnezeiesti!”, asa l-a oprit Maria pe batranul pustnic sa bata metanie In fata ei, cand a vazut-o ca merge pe apa, ca pe uscat, dupa ce a Insemnat Iordanul cu semnul crucii.

„Cu adevarat Dumnezeu este nemincinos, caci El a fagaduit ca cei care se curatesc pe ei Insisi se vor asemana lui Dumnezeu, atat cat este cu putinta. Slava ?ie, Hristoase, Dumnezeul nostru, Care n-ai departat rugaciunea mea si mila Ta de la robul Tau. Slava ?ie, Hristoase, Dumnezeul nostru, Care mi-ai aratat prin aceasta roaba a Ta cat de mult ma departez de desavarsire”.

Dupa Inca un an, Zosima a venit iarasi dupa Sfanta. El nu ar mai fi parasit-o, ci ar fi primit sa fie el, preotul, pustnicul, ucenic. Dar Sfanta nu a Ingaduit. Ea a trecut la Domnul chiar dupa primirea Impartasaniei, dar parintele Zosima a gasit-o, cu sfintele moaste, abia la un an. Pe pamant Sfanta Isi scrisese numele: Maria, si data mortii: In noaptea de joi spre vineri, din Saptamana Mare.

Un leu aparut ca din senin, venit sa sape groapa Sfintei, s-a retras apoi In pustiu, „ca o oaie”. Dar acum Zosima nu se mai mira. Se Intarea, fiind In prezenta sfintelor moaste. S-a Intors la manastirea de la Iordan si abia atunci a povestit calugarilor totul. Istorisirea vietii Sfintei Maria s-a Intiparit In sufletele tuturor, devenind legenda locului si exemplul concret de dobandire a asemanarii cu Dumnezeu, prin pocainta. Batranul Zosima (…560) a vietuit pana la o suta de ani, fiind pomenit si el, ca sfant, la 4 aprilie.

Iar Sfanta Maria Egipteanca este pomenita atat la 1 aprilie, cat si In Duminica a V-a din Postul Mare.
„Zis-am: Marturisi-voi faradelegea mea Domnului, si Tu ai iertat nelegiuirea pacatului meu.” (Psalm 31, 6)