PASTORALA SFANTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMANE, LA DUMINICA ORTODOXIEI – 2010
PASTORALA SFANTULUI SINOD LA DUMINICA ORTODOXIEI
Iubitii nostri fii sufletesti,
Slava, cinste si multumire se cuvine sa aducem Preasfintei Treimi pentru toate binefacerile Sale, cele aratate si cele nearatate, ce ni s-au facut noua si pentru toata bucuria cu care ne bucuram de voi, iubitii nostri fii duhovnicesti,pentru statornicia si credinta voastra ortodoxa, de care tinandu-va cu tarie, va veti mantui.
?titi cu totii ca inaintea Sfintelor Pasti ne pregatim mai intens, prin rugaciune si post. Cate patruzeci de zile si patruzeci de nopti au postit Moise si Ilie, in Legea veche, inainte de a se intalni cu Dumnezeu in munte. A postit si Domnul nostru Iisus Hristos atunci cand pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat, invatandu-ne ca raul din lume si uneltirile diavolului nu pot fi biruite decat numai prin rugaciune si prin post. Cat de rusinat ar fi diavolul si cat de buna ar fi lumea, daca oamenii ar lua aminte la aceste cuvinte! De aceea, si noi, cu totii, sa ne rugam si sa postim cu ravna in aceasta perioada a Postului Mare! Numai asa ne vom bucura de intalnirea cu Domnul in noaptea sfanta a invierii si numai asa vom contribui la indreptarea lumii, incepand cu noi insine.
?i pentru ca mai ales acum, in Post, ne adunam in numar mare la biserica, s-a luat obiceiul ca in fiecare duminica sa praznuim ceva deosebit. Astazi cinstim sfintele icoane si pe cei ce au suferit pentru ele in secolele VIII-IX, atunci cand o prigoana de nedescris s-a dezlantuit impotriva lor. Duminica viitoare vom lauda pe isihasti; ei au aparat in sec. XI-XIV invatatura ortodoxa despre rugaciune, singura care ne linisteste (in greaca isihia inseamna linistire), unindu-ne cu Dumnezeu. La mijlocul Postului ne vom inchina Sfintei Cruci; ea ne aminteste de Jertfa Domnului si ne invata ca nu prin iubire de sine, ci prin jertfire de sine biruim pacatul si moartea. Numai acolo unde este Crucea, este si invierea! Fara de Cruce nu este mantuire! La urma, vom invata din doua pilde diferite cum sa ne sfintim viata: sa fim drepti si fara de prihana, ca Sf. Ioan Scararul, sau sa ne pocaim sincer si fierbinte, daca am pacatuit, ca Sf. Maria Egipteanca, a carei viata o vom auzi la denia Canonului mare.
PASTORALA SFANTULUI SINOD, LA DUMINICA ORTODOXIEI – 2010
Dreptmaritori crestini,
Asadar, astazi, cinstim sfintele icoane. Ce inseamna cuvantul icoana? in Sfanta Scriptura citim ca, la facerea omului, Dumnezeu S-a sfatuit si a zis: Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra… ?i l-a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau, adica dupa icoana Sa, pentru ca icoana inseamna chip, imagine, iar icoana (chipul) lui Dumnezeu dupa care l-a facut pe Om este modul Lui de a fi: Unul in fiinta, dar Treime de Persoane: Tatal, Fiul si Sfantul Duh, in comuniune deplina de iubire si de viata. Aceasta icoana – a Sfintei Treimi – nu poate fi inteleasa cu mintea, nici descrisa sau reprezentata; Omul insusi era menit sa o arate prin viata lui, ca intr-o oglinda, in masura unirii si asemanarii sale treptate cu Dumnezeu.
Ce s-a ales insa de icoana Treimii in Om, in urma pacatului, stim cu totii din nefericire: in loc de unitate, permanenta dezbinare; in loc de Multime de persoane in comuniune, indivizi egoisti, luptand fiecare pentru interesul sau. Izgonirea Omului din Rai, pe care am plans-o duminica trecuta, nu era atat pedeapsa lui Dumnezeu, cat propria alegere a Omului de a se indeparta de Icoana sa, de a nu mai oglindi Treimea, injosindu-se pana la traiul necuvantatoarelor, cum zice Psalmistul: Omul, in cinste fiind, nu a priceput, alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor. Asa intelegem de ce Dumnezeu a interzis, in Legea veche, orice imagine si icoana (chip), caci mintea stramba a omului si viata lui pacatoasa nu puteau oglindi si imagina drept pe Dumnezeu.
Dar Dumnezeu, in iubirea Lui, a cautat in tot felul restaurarea Omului; si a trimis pe insusi Fiul Sau Cel Unul-Nascut1, Domnul nostru Iisus Hristos, Care este icoana Tatalui, cum spune Apostolul Pavel. El a restaurat in Sine pe Om, unit deplin cu Dumnezeu. La vederea Lui, toti oamenii buni s-au bucurat: magii, pastorii, dreptii si prorocii1, Ioan Botezatorul si Maica Domnului. Iar Apostolii, intalnindu-L – cum am citit astazi in Evanghelie1 –, nu s-au mai putut abtine sa strige de bucurie: Vino si vezi! Vino si vezi chipul bland si smerit al Domnului, Icoana desavarsita a Omului! Cum sa nu ne bucuram si noi, vazand chipul Sau curat, spre care tanjim cu totii? Lui i-am cantat astazi: Preacuratului Tau chip – adica: Preacuratei Tale icoane – ne inchinam, Bunule…
insa, precum stim, nu toti s-au bucurat de Iisus.Unii au cautat sa-L ucida de mic, altii L-au rastignit fiindca ii incurca sau L-au prigonit. in veacurile VIII-IX au fost unii care voiau cu salbaticie sa-I distruga icoana, ei prigonind si omorand multi credinciosi, mai ales calugari. Dar s-au stins ca fumul odata cu Sinodul al VII-lea ecumenic (787) si cu marea adunare de la Constantinopol din 11 martie 843, prima duminica din Post, cand s-a proclamat definitiv invatatura despre icoana si Ortodoxia (credintei), in general. De atunci, praznuim si noi aceasta Duminica a Ortodoxiei, purtand sfintele icoane in procesiune, iar in anumite locuri citindu-se si actul solemn de la 843 (Sinodiconul Ortodoxiei), care lauda pe Sfintii marturisitori si anatematizeaza ereticii.
Cei ce – „crestini” numindu-se – mai lupta astazi impotriva icoanelor, fie dispretuindu-le, fie ignorandu-le, dovedesc ca nu cred in intruparea Fiului lui Dumnezeu, ci traiesc dupa omul cel vechi, ca si cand Hristos nu a venit si nu L-au vazut, deci nu-I urmeaza Lui. Ei dispretuiesc si pe Sfinti si pe Maica Domnului, care L-au cinstit pe Hristos si L-au primit in ei, sfintindu-se in Duhul Sfant, Cel ce deapururi ramane in ei, reprezentat prin aureola Sfintilor, fara de care nicio icoana nu se picteaza. Cine nu are icoane se indeparteaza de toti acestia si de sfintenia vietii! Noi insa sa cinstim cu evlavie sfintele icoane, nu inchinandu-ne lemnului si materiei, ci lui Hristos insusi si Sfintilor care-L poarta in ei pe veci. Astfel ne umplem si noi de Duhul Sfant si ne sfintim in comuniune cu ei.
Dar mai este o icoana in primejdie: icoana lui Iisus, pe care o avem in noi, fiecare, de la Botez… impotriva acestei icoane se da azi o lupta mai vrajmasa ca odinioara impotriva sfintelor icoane. Sa nu o stricam, asadar, ca iconoclastii cei din vechime, ci sa o ingrijim cu luare aminte, asemanandu-ne sfintilor, cu ajutorul Sfantului Duh, Care salasluieste in noi. Caci cinstirea icoanelor trebuie sa concorde cu viata noastra in Hristos. Icoanele insesi, prin „perspectiva inversa” in care sunt zugravite, ne cer socoteala. Priviti cu atentie chipurile Mantuitorului, Maicii Domnului si Sfintilor din icoane si obiectele din ele : Evanghelia, cladirile cetatii Ierusalimului… Liniile lor, in loc sa duca spre orizontul departat, ca in tablourile obisnuite, vin catre cel cele priveste, ca si cum te-ar intreba: icoana Mea din tine, cum o cinstesti? Vino si vezi icoana Mea si o oglindeste in tine!
PASTORALA SFANTULUI SINOD, LA DUMINICA ORTODOXIEI – 2010
Iubiti frati si surori in Hristos Domnul,
Acum doua duminici, am auzit ca si Judecata de Apoi a lui Dumnezeu va fi tot ca o icoana, la Care uitandu-ne – adica la Hristos – , se va oglindi in noi, fara ocolisuri, masura in care L-am cinstit in noi si in semenii nostri. Caci pe cat il iubim pe Hristos din noi, pe atat il vedem si in semenii nostri cei ziditi dupa chipul lui Dumnezeu. Aceasta inseamna porunca: sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti, pe care Zaheu vamesul a inteles-o atat de bine, impartindu-si in jumatate averea cu saracii si auzind cuvantul: astazi s-a facut mantuire casei acesteia. ?i, vai, cati saraci nu ne inconjoara astazi? ?i cate chipuri stricate de pacat si de patimi, de prapadul actual al drogurilor si al prostitutiei, al necredintei si al indiferentismului, care asteapta o mana de ajutor ca sa se intoarca acasa, la Tatal nostru, precum Fiul risipitor!
De aceea, am luat si noi obiceiul ca, in aceasta Duminica in care cinstim sfintele icoane, sa organizam o colecta la nivelul intregii Patriarhii, in sprijinul icoanei din sufletul semenilor nostri celor mai lipsiti, ea fiind deschisa si duminica viitoare, pentru cei ce nu ati stiut si nu sunteti pregatiti astazi. Fondul Central Misionar, care se aduna astfel, ajuta an de an eparhiile Bisericii noastre si asezamintele ei de binefacere sa implineasca cele mai arzatoare trebuinte de adapost, de hrana si imbracaminte, de ingrijire a celor batrani sau copii abandonati, a celor bolnavi sau suferinzi (handicapati), de cercetare a celor inchisi sau robiti de patimi, de sprijinire a parohiilor sarace sau a eparhiilor din strainatate, care se straduiesc din rasputeri sa raspunda nevoilor fratilor nostri raspanditi in lume.
Darul acesta arata, deopotriva, comuniunea dintre noi – prisosul unora implineste lipsa celorlalti, ca sa fie potrivire – si credinta noastra autentica in Hristos, Care ne porunceste: sa va iubiti unii pe altii; intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei. El insusi ne-a iubit cel dintai si S-a dat pe Sine pentru noi si ne imparte la fiecare Liturghie ce are mai scump si bun: preacuratul Trup si Sange, de care noi toti avem nevoie, ca niste saraci cu Duhul ce suntem, precum zice: daca nu veti manca Trupul Meu si nu veti bea Sangele Meu, nu veti avea viata in voi. Sa ne asemanam, dar, lui Hristos! Sa impartim si noi celor saraci si nevoiasi, prin colecta aceasta a Bisericii. ?i oriunde vedem un semen de-al nostru in nevoie, sa-l ajutam dupa posibilitati, ca pe chipul-icoana lui Dumnezeu.
Iar de chipul lui Hristos din noi insine, sa avem tot atata grija, mai ales in acest Post, curatindu-l prin Spovedanie si hranindu-l cu Sfanta impartasanie. Astfel facand, ne vom umple si noi de bucuria tainica a Apostolilor si vom marturisi impreuna cu ei: Vino si vezi icoana lui Hristos, dorirea ta! Vino si vezi chipul Sau din tine, darul cel mai pretios! Vino si vezi pe Hristos din semeni, datoria ta! Iar la inviere, vom completa: Vino si vezi cerurile deschizandu-se si pe om iarasi in Rai! Vino si vezi pe Maica Domnului si pe toti Sfintii care ne cheama cu dulcele glas: Veniti de luati lumina! Lumina lui Hristos sa ne lumineze tuturor viata!
Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!
PASTORALA SFANTULUI SINOD, LA DUMINICA ORTODOXIEI – 2010
Colecta pentru Fondul Central Misionar
Prima duminica din Postul Sfintelor Pasti (21 februarie 2010) a fost instituita de catre Sinodul de la Constantinopol (843) ca sarbatoare a Ortodoxiei, pentru a sublinia biruinta dreptei credinte asupra iconoclasmului (erezie care sustinea ca sfintele icoane nu trebuie cinstite) si, in general, asupra tuturor ereziilor.
in aceasta duminica, in toate bisericile si manastirile din Patriarhia Romana se organizeaza colecte in bani pentru Fondul Central Misionar, destinat activitatilor misionare si operei social – caritative ale Bisericii Ortodoxe Romane.
La Duminica Ortodoxiei, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane adreseaza clerului si credinciosilor ortodocsi urmatoarea Pastorala, care va fi citita in toate bisericile si manastirile din Patriarhia Romana:
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane catre tot clerul si poporul preaiubit si binecredincios din cuprinsul Patriarhiei Romane, Har, mila si pace de la Dumnezeu-Tatal si de la Iisus Hristos, Domnul nostru, iar de la noi, arhieresti binecuvantari!
† D A N I E L
Arhiepiscopul Bucurestilor,
Mitropolitul Munteniei si Dobrogei, Loctiitor al tronului Cezareei Capadociei si
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
