Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul uciderea celui mai mare profet (pr. Eugen Tanasescu)

Cat valoreaza sfintenia in ochii imparatilor… "mai putin decat jumatate din imparatie"

Aceasta sarbatoare se cinsteste prin post, indiferent In ce zi ar cadea, deoarece ochii nostri duhovnicesti vad cum patima desfranarii duce la uciderea sfintilor lui Dumnezeu, practic ultimul martiraj al Vechiului Testament.

Sfanta Evanghelie de la Matei, In capitolul 6, versetele 14-30, ne relateaza despre martirajul ultimului si celui mai mare dintre proorocii Vechiului Testament: Sfantul Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului. Textul este asemanator unei relatari jurnalistice, dar In cele cateva randuri se cuprinde o adevarata drama interioara si o cumplita cadere sufleteasca. Regele Irod, care fusese candva mustrat de catre Sfantul Ioan Botezatorul datorita concubinajului cu Irodiada, sotia fratelui sau, Il dusese la Inchisoare pe marele ascet al acelei vremi, care venise In lume pentru a arata oamenilor calea catre Hristos, Mielul lui Dumnezeu, prin botezul pocaintei.

Arestarea se facuse din pricina concubinei care, pentru faptul ca Ioan Botezatorul propovaduia adevarul si Indreptarea, se simtea mustrata In cugetul ei. Iar aceasta mustrare generase o ura cumplita a femeii contra Prooorocului, motiv pentru care cauta sa-l omoare.

Prilejul s-a ivit la aniversarea zilei de nastere a lui Irod. Irodiada stia ca regele era un patimas, un desfranat, pricina din care si o luase concubina. De aceea, a cautat sa se foloseasca de aceasta slabiciune a regelui si, printre evenimentele specifice unei aniversari, reuseste sa provoace unul potrivit scopului criminal: aduce In fata regelui pe fata ei, Salomeea, pe care o Invata sa danseze In asa fel Incat sa-l seduca pe rege. Va puteti Inchipui ce inima haina avea aceasta femeie, daca nu a ezitat ca pe propria fata sa o transforme practic Intr-o prostituata, pentru a-si atinge scopurile.

Urmarea dansului provocator a fost caderea In cursa placerilor trupesti a regelui, care, orbit de frumusetea fetei, Ii promite prin juramant, In mod irational, „orice… pana la jumatate din regatul meu”. Fara a banui intentiile ascunse ale mamei si nestiind ce sa ceara, fata o Intreaba chiar pe mama ce anume ar putea cere. Aceasta desigur ca nu ezita sa o Invete pe fata a cere o crima: regele sa-i aduca pe o tipsie capul Sfantului Ioan. O vorba veche spune ca aschia nu sare departe de trunchi. Se adevereste si in acest caz, deoarece Salomeea, fara a avea remuscari, sau fara a se opune, solicita regelui Implinirea nesabuitului gand al mamei.

Auzind Irod cererea fetei, oarecum are o lupta interioara deoarece, paradoxal, desi era mustrat In public pentru concubinajul sau, Il credea pe Sfantul Ioan „barbat drept si sfant, si-l ocrotea. ?i ascultandu-l, multe facea si cu drag Il asculta”, dupa textul evanghelic.

Din pacate, promisiunea unui rege trebuia respectata. Evanghelia ne spune ca Irod s-a manhit adanc la auzul solicitarii, lucru ce ne demonstreaza ca de-abia atunci si-a dat seama ca a facut un gest nechibzuit atunci cand a promis fetei „orice”. Iata cum un cuvant, un gest, facut in vreme de ispita poate costa foarte mult.

Insa mahnirea regelui nu a fost mai puternica decat placerea lui. El ar fi putut Intelege ca viata unui om, mai ales pretuit, nu facea parte din jumatatea de Imparatie promisa, pentru ca viata In sine, sufletul, si mai ales sfintenia, sunt de nepretuit. Asa ne Invata Hristos cand ne spune ca: „Ce va da omul In schimb pentru sufletul sau?”. Asadar, confuz, patimas, sedus si nebun de placere, Irod considera ca viata Sfantului valora mai putin de jumatate din Imparatia lui, motiv pentru care ordona Implinirea crimei.

?i iata cum nebunia lumii patimase, pe care Sfantul Ioan Evanghelistul o cuprinde In sintagma : „pofta ochilor, pofta trupului si trufia vietii” reuseste sa duca la martiraj pe ultimul si cel mai mare dintre Proorocii Vechiului Testament, om venit de la Dumnezeu pentru a calauzi pe oamenii timpului de atunci spre Dumnezeu. Sa ne cutremuram In fata acestei grozavii si sa luam aminte ca nu cumva sa fim si noi prinsi de aceasta nebuneasca placere a lumii, pentru a ne pastra curati, virtuosi, iubitori, iertatori si sfinti Inaintea lui Dumnezeu.

Pr. Eugen Tanasescu