Setea de lectura religioasa ortodoxa in post-comunism. Ce mai citesc astazi crestinii ortodocsi
Setea de lectura religioasa ortodoxa In post-comunism. Ce mai citesc astazi crestinii ortodocsi… afara de cifrele codului de bare?
A trecut perioada comunista, In care nu prea aveai cum si de unde citi carti religioase. ?i nu numai! Era bine sa ai vreo cunostinta care sa fie vanzator la librarie, ca sa-ti „opreasca" din cartile aparute In tiraj restrans. Chiar si cartile de povesti erau cumva „periculoase" – iar daca primeai vreuna la brad, de Craciun, te puteai considera fericit (ca si
copil), parintii straduindu-se din rasputeri sa o obtina… Dar a trecut, slava Domnului!
Era de asteptat ca, dupa Revolutia din decembrie ‘89, sa aiba loc o „rabufnire" a publicarii de carte, revista, ziar… Ne vom apleca asupra cartii… si asupra cartilor religioase ortodoxe, In particular.
Omul, Insetat de cunoasterea celor uitate, a cumparat carti de-a valma. Iarasi, era normal ca multe dintre aceste carti sa fie traduceri, nefiind „timp" de lucrari originale, Intr-o prima etapa. Edituri aparute In graba, carti cumparate de crestini „flamanzi" la propriu… Carte dupa carte, s-au cumparat si s-au citit aproape „pe nedigerate". Multi s-au convertit la credinta pe care oricum o aveau prin Botezul ortodox, dar nu o cunosteau nici macar In elementele de baza.
Uluit, romanul post-decembrist s-a trezit ca Alice, Intr-o tara a minunilor. Are de toate, doar sa aleaga si sa se limiteze la ce poate cumpara (si ce-i este cu adevarat necesar). Tot asa si crestinul, a cumparat orice carte religioasa i-a picat In mana.
In primul rand a fost nevoie de Cartea Cartilor (de Biblie), de manuale pentru seminariile teologice si facultatile de Teologie. Apoi, de carti de rugaciuni si de toate celelalte. S-a putut reintra, treptat, In lumea Acatistelor, Ceaslovului, scrierilor cu povete duhovnicesti din vechime si din timpurile noastre, Intre care si Filocalia (In traducere si cu note
de Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae). Remarcam, din sirul publicatiilor de dupa caderea comunismului, pe cele de la Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane (Biblia, Catehisme, Colectia Parinti si Scriitori Bisericesti, carti de slujba si multe altele, In special tiparituri din Sfintii Parinti si din teologi de seama ai Bisericii; pe cele Ingrijite de Arhimandritul Ioanichie Balan (Vietile Sfintilor, Patericul romanesc, Ne vorbeste Parintele Cleopa s.a.); traduceri din limba greaca si limba rusa dar si scrieri autohtone, publicate de edituri ca Deisis, Sophia, Bunavestire, Egumenita, ReIntregirea, Bizantina etc. De asemenea, traduceri s-au facut si din limba franceza (indicam aici Indeosebi scrieri ale teologului Jean Claude-Larchet, la Editura Sophia), din engleza si sarba.
Ar fi foarte interesanta realizarea unei liste complete a publicatiilor religioase si a editurilor care au tiparit carte religioasa ortodoxa (unele specializate pe acest tip de publicatii, altele cu sfera mai larga de interes, precum Editura Dacia, Humanitas s.a.) din 1989 pana azi – ne cerem scuze ca aici mentionam doar cateva, In linii cu totul generale.
Printre aceste carti dorite si asteptate de crestini – s-a vazut dupa rapiditatea cu care s-au vandut – s-au publicat si cateva care au Incercat sa explice, pe cat posibil, anumite aspecte legate de „vremurile de pe urma", care intrau In sfera de interes a credinciosilor. ?i nu doar atat. Multe alte lucruri au necesitat primirea unei explicatii nu foarte laborioase, ci pe Intelesul tuturor, cum ar fi cele vizand familia crestina (numarul de copii, folosirea sau nu a metodelor anticonceptionale), vizand raportarea crestinului de azi la descoperirile de o viteza ametitoare ale stiintei si tehnicii, relatia crestinilor ortodocsi cu cei de alta credinta. In aceste domenii din urma s-au cautat cu precadere, dupa cum am precizat, carti care sa se coboare la nivelul de Intelegere al omului obisnuit, fara un limbaj teologic savant.
Era de asteptat ca, datorita exploziei de carte religioasa si datorita cerintei mari, nu tot ce s-a publicat sa reflecte Intru totul Duhul si trairea ortodoxa. Unele exagerari, mai degraba „rigoriste", au aparut din dorinta atragerii atentiei asupra nenumaratelor pericole care pot Invalui societatea contemporana. De asemenea, progresul tehnicii a determinat aparitia unor temeri nelamurite, puse In legatura si cu „apropiata" sosire a lui Antihrist. Foarte multe asemenea temeri se datoreaza, pur si simplu, ignorantei, cumva firesti, iar tot ceea ce este inexplicabil, necunoscut, se transforma usor In motiv de superstitie si angoasa. (Daca In trecut omul, neputandu-si explica fenomenele naturii, tindea sa le zeifice, sa se Inchine lor, afland astfel scaparea inconstienta din teama, astazi dimpotriva, tendinta este de a diaboliza tot ce ne depaseste. Evident, niciuna dintre atitudini nu este corecta si nici conforma cu voia lui Dumnezeu, care a dat omului ratiune pentru a stapani prin cunoastere lumea, multumindu-I pentru toate darurile primite).
BineInteles, nu este nevoie ca toti sa acumulam informatie tehnico-stiintifica de varf, pentru ca fiecare are rolul si datoria sa In societate. Numai ca, din pacate, nici nu putem sa le evitam sau sa le consideram diabolice doar pentru ca nu le-am cercetat In amanunt sau pentru ca am citit undeva despre ele, cum ca n-ar fi tocmai crestinesti (ma refer aici Indeosebi la Internet dar si la televizor, care, desi nu necesita o „cunoastere" anume, au fost catalogate de multe ori – chiar si In anumite carti – drept „diabolice" sau „deosebit de nocive", doar pentru simplul motiv ca ele pot fi folosite si In slujba raului, nu doar a binelui).
Discutia s-ar putea largi si spre aspecte mai fine, si anume teoriile stiintifice despre crearea lumii – care au preocupat si preocupa o plaja larga de crestini ortodocsi.
Dintre cartile care au reusit sa starneasca emotii si atitudini nu tocmai constructive, indicam cateva care – fara a fi In totalitate exagerate sau gresite, cuprind idei neaprofundate sau distorsionate: „Apocalipsa 13" – ing. Mircea Vlad, „La apusul libertatii" – Ieromonah Hristodul Aghioritul, „Ortodoxia si internationalismul religios", „Ecumenismul Incotro?" – Ieromonah Agapit Popovici, „Cartea Facerii, crearea lumii si omul Inceputurilor" – Ieromonah Seraphim Rose, „Ridicarea casatoriei la Inaltimea de Taina", „Cetatea blestemata" s.a.
Cele mentionate la urma, Impreuna cu alte cateva carti, sunt atribuite parintelui Arsenie Boca, autor al cartii „Cararea Imparatiei" – parinte pastrat In evlavia poporului – Insa, cuprind exagerari vadite si imixtiuni nepotrivite In viata de cuplu, generand mai mult o relatie patologica Intre sotii care ar urma sfaturile de acolo, decat sa Indemne la climatul armonios absolut necesar. Pretextul exagerarilor din aceste carti si publicarea lor chiar ostentativa este numarul mare de avorturi de dupa Revolutie – fapt deosebit de Ingrijorator si foarte adevarat, care nu justifica Insa o atitudine negativa vizavi de relatiile firesti din cadrul casniciei binecuvantate de Dumnezeu. Spre exemplificare, voi cita cateva pasaje, care nu respira deloc Duhul Ortodoxiei, ci mai degraba imprima ideea ca, chiar si cuplul cununat religios, poarta „vina" Impreunarii normale, cu buna Intelegere; ca si o denaturare a legilor ereditatii (pe care omul nu le cunoaste Indeajuns): – In legatura cu vremuri „oprite chemarii copiilor la viata" – interzicerea relatiilor sexuale In timpul sarcinii si alaptarii femeii, cu desavarsire, „Daca parintii i-au tulburat tocmirea cu faradelegea desfranarii, aceasta se va Intipari Intr-Insul cu tarie mare. Iar cand se va naste, pana nu ajunge sa priceapa, se va juca cu sora de-a mirele si mireasa, si Inca de la 7 ani. Mai tarziu, va cerca la dobitoace…" – ne oprim din citat, pentru ca urmeaza grozavenii si mai mari – „Dar si vremea alaptarii trebuie tinuta curata, ca Inca e legat de mama si de purtarile ei."; „Numai atat, numai nunta e binecuvantata de biserica, cat este spre nasterea de copii – restul e desfranare. (…) Desigur, avem de lucru cu cel mai vrajmas dintre toate pacatele, caci peste masura este Incalcit omul cu desfranarea." (Ori este cunoscut dictonul Sfintilor Parinti si al Bisericii Ortodoxe In Intregime: cel mai mare si mai frecvent pacat este… mandria.)
In ultima vreme, cartile religioase nu se mai vand la fel de bine ca acum zece, douazeci de ani. Cumva o saturatie? Nu. Omul a ramas flamand dupa cuvantul lui Dumnezeu, pe care Il aude la Biserica, In cuvintele Apostolului si Evangheliei, apoi In predica parintelui, In catehezele care se fac dupa Vecernii sau In alte momente, dar Il doreste mai mult, adancit, explicat, detaliat pe Intelesul lui, In cartile care apar (unele noi, altele In reeditari). Dar… daca a Intalnit cateva carti din acestea, cu idei extremiste, sau altele la un nivel prea Inalt de exprimare, crestinul de rand ajunge sa se gandeasca Inainte de a cumpara. Le priveste lung, le rasfoieste, dar nu se mai Indeamna sa le achizitioneze. Altii, dimpotriva – dar nu foarte multi, au fost atrasi tocmai de acestea In duh extremist si le cauta cu Infrigurare numai pe ele, aplicandu-le cu Incapatanare In vietile lor si Incercand sa le impuna si altora, care, daca le resping, „nu sunt buni crestini".
A aparut Insa o tematica relativ noua care incita pe cautatorii de carte religioasa: martirii comunisti. Daca initial „Jurnalul fericirii" al ieromonahului Nicolae Delarohia a fascinat de-a dreptul, atat prin marturisirea plina de har a intelectualului, cat si prin stilul literar, au urmat alte si alte aparitii de carte, din ce In ce mai numeroase, cu noi marturisiri. BineInteles, toate acestea sunt extraordinare, necesare, folositoare. Nu e crestineste sa-ti uiti Inaintasii, cu atat mai mult pe cei ce au marturisit si marturisesc credinta. Insa, cum orice exagerare poate fi daunatoare, chiar pentru cei pe care doresti sa Ii scoti In evidenta – In cazul de fata, pentru martirii comunisti – si aici publicarea si Indemnul la cinstirea deosebita a lor ar trebui facute cu masura si… treptat, fara o insistenta impusa, riscul fiind, altminteri, de a-i „obosi" pe cititori / cei interesati.
Intrebarea care se pune este: Ce tip de carte religiosa ar mai interesa acum pe cititorii avizi dupa cunoasterea duhovniceasca?
In Incheierea unui articol care se vrea doar o deschidere spre adancirea unor precizari pe tema – Ce citim, noi, crestinii ortodocsi? – am ales un citat din „Taina suferintei", de Arhimandrit Simeon Kraiopoulos, Editura Bizantina, 2007:
„Tu, care esti crestin, daca Inlauntrul tau nu Intelegi neputinta, pacatul, rana ta, daca nu-ti dai seama ca tu esti problema… ca aceasta este Inauntrul tau si nu afara, esti necredincios, nu ai credinta, desi spui ca ai. Credinta nu este ceva exterior. ?i de vreme ce te afli In necredinta, nici nu primesti harul lui Hristos, care vine si odihneste. ?i nu aduce doar pacea, ci si vindeca."
– un articol: prof. teolog Mirela Sova – aprilie 2009
