publicat în: Arhivă

INTEGRAL (revenire): Adresa Episcopului Hilarion al Vienei si Austriei, Reprezentant al Patriarhiei Moscovei, catre organizatiile europene internationale

Adresa Episcopului Hilarion al Vienei si Austriei, Reprezentant al Patriarhatul Moscovei, catre organizatiile europene internationale


Preasfintiile Voastre,

Venerabili Arhipastori si Pastori,

Distinsi participanti la conferinta:

IPS Patriarhul Chiril al Moscovei si Rusiei – citind declaratia Sfantului Sinod al Bisericii ortodoxe bulgare facuta la 24 ianuarie si scrisoarea din partea IPS Patriarhul Bulgariei, trimisa la 30 ianuarie – a luat In considerare, cu frateasca compasiune, dificultatile pe care le au de Infruntat ortodocsii bulgari din nou, datorita deciziei curtii de la Strasbourg din 22 ianuarie, 2009. In timpul discutiilor sale cu delegatia ortodoxa bulgara venita la Intronizarea sa, cat si cu presedintele bulgar Georgi Painov, el si-a exprimat sprijinul pentru biserica bulgara si statul bulgar In apararea ortodoxiei canonice si In cautarea cailor de depasire a schismei. Participarea delegatiei ortodoxe ruse la aceasta conferinta este o expresie a dorintei noastre de a ajuta biserica sora In depasirea problemelor.

IPS Patriarhul Chiril continua politica de sprijin fata de ortodoxia canonica din Bulgaria, pe care o urmeaza Inca de la Inceputul schismei, din anii 1990, sub fostul Patriarh, Alexei. Cunoscand, din proprie experienta, durerea produsa de schisma si pe cea a tulburarilor din biserica, Patriarhul Moscovei a sustinut, invariabil, pastrarea unitatii In Biserica bulgara. Inainte de aceasta, ghidata de aceleasi principii, Biserica rusa a luat parte la Conferinta tuturor ortodocsilor, in 1998. In mod regretabil, rana produsa de schisma nu a fost vindecata complet si a continuat sa sangereze, ranind atat trupul Bisericii cat si al societatii bulgare. Legea adoptata In 2002 cu scopul de a stabili statutul Bisericii ortodoxe canonice bulgare a ajutat la stabilizarea situatiei In viata religioasa si sociala si a fost bine primita In Intreaga lume ortodoxa.

In lumea de azi, a globalizarii, In special In Europa, unde integrarea intensiva este In desfasurare, Curtea Europeana pentru drepturile omului a dat o dispozitie In privinta schismei bulgare cu o implicatie deosebita. Ideea nu este ca o curte conduce relatia dintre un stat anume si un anume corp religios. Mai degraba, aceasta decizie formuleaza o norma care sa devina o baza pentru alte probleme similare legate de relatiile dintre stat si biserica. Aceasta Inseamna ca aceasta norma poate fi aplicata In orice comunitate religioasa traditionala din Europa. Creeaza un teren propice pentru ca preocuparea sa existe nu doar din partea fiecarei biserici ortodoxe ci si din partea organizatiei religioase traditionale. Ar trebui sa ne gandim cum sa ajutam biserica sora,;trebuie sa luam serios In considerare substanta normei relatiilor publico-religioase pe care aceasta decizie le prezinta.

Decizia CEDO a aratat In mod clar ca relatiile dintre organizatia religioasa si statul national au starnit aparitia unui alt subiect in voga, care nu a existat in trecut. Ma refer la factorul organizatiilor internationale carora statul le-a acordat unele din puterile sale. Asa cum s-a demonstrat In practica, chiar si statele s-au dovedit a fi dependente de deciziile venite din afara. Aceasta este o provocare serioasa pentru vechiul sistem de drept national si international, de cand procesul de dezvoltare al acestuia se afla tot mai mult In mainile structurilor birocratice internationale, imune la influentele directe ale natiunilor. In aceasta situatie, este important, In mod special, sa se evalueze pozitiile conceptuale de pe care actioneaza organizatiile internationale precum si acordul acestora privind supravegherea cetatenilor.

Critica nu este facuta cu intentia de a chema la lupta Impotriva organizatiile internationale. Rolul lor crescut, In special In Europa, implica nevoia de a dezvolta un dialog Intre acestea si organizatiile religioase. Este relevant pentru bisericile ortodoxe ca traditiile pe care ele le pretuiesc sunt Inca putin cunoscute si reprezentate neadecvat In institutiile internationale. Orice cooperare sporita intre biserici si organizatii este imposibila fara o mai mare coordonare a lucrarii dintre bisericile ortodoxe si natiuni. In ciuda motivului de Ingrijorare pentru aceasta conferinta, doresc sa multumesc sfintei biserici bulgare pentru a fi convocat reprezentanti ai bisericilor ortodoxe locale din Sofia astfel Incat lumea ortodoxa sa Isi poata uni eforturile In apararea intereselor proprii. Ca rezultat al actiunilor noastre comune am putea prezenta lumii clar si precis caracteristicile modelului de relatie religios-publica ce s-a modelat In tarile cu traditie ortodoxa si care este capabila, In ciuda specificitatilor, sa asigure drepturile si libertatile tuturor cetatenilor In sfera religioasa.

In observatiile mele as dori sa insist asupra a doua aspecte principale ale abordarii relatiilor biserica-stat, care au fost prezentate In decizia curtii de la Strasbourg si care ar trebui sa fie luate In considerare. O analiza mai detaliata a acestei decizii va fi oferita ulterior de alti membri ai delegatiei noastre.

Decizia curtii de la Strasbourg este demna de atentie mai Intai pentru dorinta sa de a afirma un model universal al relatiilor de tip public-religios, prevalent In statele europene. In paragrafele 81, 146, 157 curtea critica legea bulgara din 2002 si o recunoaste ca fiind neconforma cu standardele Conventiei Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) din moment ce garanteaza un statut special Bisericii ortodoxe si accepta pozitia ortodoxiei canonice.

In Europa moderna exista o mare diversitate de modele in relatiile religie-public. Multe dintre ele iau In considerare un echilibru interreligios asa cum a fost el stabilit intr-o anumita tara si cauta sa Il sprijine oferind oportunitati speciale corpurilor religioase traditionale pentru a fi folosit In sfera publica, respectand, In acelasi timp, libertatea celorlalti cetateni. Convingerea mea este ca legea nu poate contrazice realitatea si nu se poate baza exclusiv pe notiuni teoretice. Sarcina sa este sa interpreteze valorile universale In situatiile istorice specifice.

Curtea se mai refera la datoria unui stat de a fi neutru – ceea ce este o interpretare arbitrara a art.9 din CEDO, care a fost dezvoltata de curand si aplicata In mod selectiv de catre curte. Statele semnatare ale Conventiei nu au garantat ca vor fi neutre In relatiile lor cu organizatiile religioase din moment ce acest lucru contrazice modelul existent de relatie biserica-stat In diferite tari. Exista deja o Incercare de a se introduce o noua norma internationala fara acordul statelor.

Adevarat, organizatiile religioase ar trebui sa fie neutre In lupta politica din societatea moderna, la alegeri, de exemplu. Schisma din Bulgaria a Inceput dupa caderea regimurilor comuniste. La acea vreme castigul a fost urmare a sprijinului venit din partea fortelor politice aflate la putere. Ori de cate ori aceste forte preiau conducerea, asa cum au facut In trecut In Bulgaria, Incepe o noua runda a schismei. Asta Intareste principiul care spune ca Biserica ortodoxa nu ar trebui sa participe In lupta politica pentru putere si sa ramana o forta, unind oamenii In vremurile tulburi. Acest lucru este demonstrat si de experienta istorica a Bisericii ortodoxe ruse. Din acest motiv toate Intelegerile la care s-a ajuns In timpul Consiliului tuturor ortodocsilor din 1998, au Incetat sa mai fie respectate de structurile statale din Bulgaria, doua luni mai tarziu, cand a avut loc un consiliu al oamenilor din biserica schismatica, cu sprijinul guvernului format de Uniunea fortelor democratice. Situatia a Inceput sa intre In normal doar dupa ce a fost adoptata legea din 2002.

Autoritatile nu pot ramane neutre fata de sfera religioasa din alte motive. Mai Intai, structurile de putere sunt numite pentru a mentine pacea publica, iar o schisma presupune o diviziune In societate, cel putin aparitia a doua grupari opuse. In al doilea rand, este necesar sa se aiba multa grija fata de traditia culturala si spirituala a oamenilor. Ortodoxia In Bulgaria este credinta si traditie, care au o influenta imensa asupra formarii publicului si institutiilor sociale. Schisma distruge aceasta fundatie construita cu ani In urma. In construirea unui sistem de interactiune cu organizatiile religioase, un stat ar trebui sa ia In considerare toti acesti factori, ceea ce Inseamna ca nu poate ramane complet neutru.

Cel mai confuz lucru este opinia curtii prin care aceasta califica statutul partilor si al actiunilor acestora ca fiind organizatii religioase reprezentand traditia ortodoxa. Curtea nu se Indoieste de legitimitatea IPS Patriarhul Maxim, nici nu Isi propune sa stabileasca legitimitatea Mitropolitilor Pimen si Inochentie. Ar trebui mentionat ca acceptarea unei plangeri a asa-numitului „sinod al Bisericii ortodoxe bulgare" constituie, indirect, sprijinirea dreptului de a vorbi In numele Intregii Biserici ortodoxe canonice bulgare. Aceasta arata ca Intr-o disputa interna a bisericii, curtea sprijina una din parti. O posibila actiune a CEDO, de a judeca impartial situatia, ar fi procesarea plangerilor ca venind din partea indivizilor si nu din partea unei organizatii.

Din nefericire, realitatile vremurilor prezente ne arata ca problemele interne ale unei biserici ortodoxe sunt deseori judecate de oameni din afara. ?tim ca toate problemele care apar, conform spuselor Sf. Apostol Pavel, ar trebui rezolvate In Biserica (1 Corinteni 6:1-7). Insusi faptul ca un grup schismatic a apelat la o curte secularizata In loc sa accepte rezultatele Consiliului tuturor ortodocsilor din 1998 este dovada faptului ca si-a pierdut natura bisericeasca si, automat, dreptul de a reprezenta traditia ortodoxa.

Intr-adevar, bisericile ortodoxe trebuie sa faca fata situatiilor In care un grup de oameni insista ca ei reprezinta traditia ortodoxa si apeleaza la o curte secularizata pentru a le fi luate In considerare plangerile. In astfel de situatii, bisericile ortodoxe trebuie sa Isi prezinte cu competenta si inteligibilitate pozitia canonica In fata lumii exterioare. In viziunea ortodoxa, traditia ortodoxa poate fi prezentata de catre orice persoana care cere acest drept. De fapt, aceasta abordare s-a mostenit, printr-o oarecare traditie legala, din Invataturile protestante asupra libertatii individului de a defini norma de credinta si de a fonda o organizatie bisericeasca. Dar trebuie, oare, o curte secularizata, sa construiasca pe aceeasi baza interpretarea libertatii religioase?

Imaginati-va ca maine fiecare individ va dori sa Isi foloseasca dreptul si va cere drept de conducere In Biserica ortodoxa precum si propria sa Intelegere a ortodoxiei. Apoi lumea ortodoxa va cadea Intr-un abis al dezordinii si vom vedea aparitia a multor auto-proclamate biserici, In mod asemanator cu ceea ce vedem In lumea protestanta.

Nu este pentru prima data In istorie cand Biserica lui Hristos se gaseste In situatia In care trebuie sa hotarasca cine reprezinta adevarata biserica si cine este schismatic sau eretic. Facand astfel, biserica a elaborat criterii clare, loialitate fata de Invataturile a sapte consilii ecumenice si traditii patristice si recunoasterea succesiunii canonice a ierarhiei. Acestea sunt lucrurile despre care Sf. Photius, In binecunoscuta sa scrisoare, l-a instruit pe nou-botezatul Printul Boris al Bulgariei.

Conform traditiei ortodoxe, participarea autoritatilor secularizate la afacerile religioase nu este exclusa. In aceeasi scrisoare, IPS Patriarhul Constantinopolului a scris ca „este potrivit pentru un print sa fie zelos nu doar pentru propria sa salvare ci si pentru poporul pe care Il conduce spre aceeasi perfectiune a cunoasterii lui Dumnezeu". In rezolutia sa, CEDO recunoaste competenta statului in a interveni In procesul de depasire a schismei din Biserica bulgara. Totusi, admite ca interventia statului In disputa interna a bisericii a fost disproportionata, cu toate ca statul a avut motive sa se Ingrijoreze (Par.159). Curtea sustine ca „expulzarea extra-judiciara a sutelor de credinciosi si clerici din sediile ocupate de ei este disproportionata", dar nu observa faptul ca telul acestor masuri a fost de restabilire a justitiei. In acelasi timp, decizia nu se refera la orice criteriu de proportionalitate. Cred ca aceasta este o problema la care conferinta noastra ar trebui sa dea o explicatie si sa contureze participarea admisibila a statului In afacerile bisericii.

Din perspectiva ortodoxa, sarcina autoritatilor secularizate a fost sa ofere bisericii o ocazie de a lua o decizie libera In ceea ce priveste viata proprie si sa faca din aceasta decizie un punct de plecare pentru propriile actiuni privitoare la biserica. Dupa cum bine se stie, acest principiu a fost violat atunci cand statul s-a identificat cu schismaticii, In anii 1990, curtea cautand sa evalueze progresele din viata interna a bisericii bulgare, din perspectiva propriilor sale criterii. Astfel, privind rezultatele Consiliului tuturor ortodocsilor din 1998, curtea a descris In mod repetat schisma din biserica bulgara ca fiind profunda si a mentinut ca fiecare conducere a pus In fata argumente canonice pentru cazul lor (Decizia Par.136). Pe langa aceasta, curtea nu mentioneaza daca actiunea schismaticilor era In conformitate cu statutul Bisericii ortodoxe bulgare din acel moment si nu ia In considerare legitimitatea actiunilor schismaticilor de a-si adopta propriile documente. As dori sa adaug faptul ca multe fapte din istoria Bisericii ortodoxe canonice bulgare din perioada de dinaintea schismei, nu au fost luate In considerare de catre curte. Printre acestea este absenta oricarui protest din partea viitorilor schismatici Impotriva Patriarhului Maxim In perioada 1971-1989.

Un lucru pozitiv a fost faptul ca s-a recunoscut de catre curte dreptul statului de a interveni Intr-o situatie de conflict daca desfasurarea sa este o amenintare pentru ordinea publica. In acelasi pasaj curtea critica Legea 2002, neglijand faptul ca aceasta fusese adoptata pentru a rectifica consecintele intervenirii statului sub alta conducere politica, la Inceputul anilor 1990. In telegrama sa catre prim ministrul bulgar Philip Dimitrov, IPS Patriarhul Alexei a evaluat actiunile celor zece lideri bulgari de la acea vreme, spunand,"am primit rapoarte despre identificarea Curtii constitutionale bulgare cu separatistii In ciuda faptului ca pozitia lor se afla In contradictie clara cu normele canonice ale Bisericii ortodoxe". Decizia CEDO nu evalueaza rolul schismaticilor In organizarea tulburarilor si In confiscarea bisericilor prin violenta, momente In care multi oameni au fost raniti. De asemenea, nu analizeaza situatia curenta care reflecta limitele pana la care schismaticii au guvernat, cu adevarat, Biserica. Situatiile In care multi oameni s-au Intors din proprie vointa In sanul bisericii mame au fost omise. Aceste fapte trebuie sa fie fixate si prezentate curtii.

De altfel, exista alte puncte problematice In decizia CEDO. Pentru a le putea rezolva, o curte trebuie sa aiba o opinie informata despre viata bisericii. In particular, schismaticii nu au folosit niciuna dintre ocaziile legitime oferite de statutul bisericii ortodoxe bulgare, activ pe atunci, de a schimba conducatorii bisericii care nu erau agreati. Au Incercat sa stabileasca o organizatie religioasa separata si astfel au detinut In mod ilegal proprietatea care apartinea bisericii canonice prin lege. CEDO nu a luat In considerare procedurile prin care au fost Inregistrate biserica canonica si organizatia schismatica. Curtea nu a stabilit daca s-a Inregistrat conducerea de catre Patriarhul Maxim Inainte de 1989 si a reconfirmat faptul ca organizatia schismatica nu a fost legal Inregistrata ca si conducatoare legitima a Bisericii ortodoxe bulgare (Par.135), Insa nu a mentionat acest lucru In decizia sa. Pe scurt, sunt numeroase realitati si fapte care nu au fost luate In considerare de catre curte si multora dintre ele li s-au dat interpretari eronate. Cred ca putem umple aceste goluri Impreuna.

In concluzie, as dori sa Imi exprim speranta ca aceasta conferinta va clarifica decizia CEDO In cazul asa-numitului „sinod al Bisericii ortodoxe bulgare". Sper ca documentele finale ale conferintei noastre vor ajuta atat la normalizarea situatiei din ortodoxia bulgara precum si la promovarea unui model de armonizare a principiului de libertate religioasa cu traditiile religioase In dreptul national si international. Acesta trebuie sa fie un model bun pentru alte biserici care s-ar afla In aceeasi situatie. Sunt sigur ca va fi o contributie reala a natiunilor ortodoxe In construirea unei societati multiculturale pe continentul european.

(Address by Bishop Hilarion of Viena and Austria Moscow Patriarchate Representative to European international organizations)