La Schimbarea la Față, Hristos a arătat Ucenicilor Săi exact Ceea Ce era (Patriarhul Ierusalimului)

Thursday 22 august 2019

“Harul Duhului Sfânt ne-a strâns pe toți în acest sfânt Munte Tabor, unde au stat picioarele Domnului, pentru a sărbători amintirea anuală a Sfintei Schimbări la Față a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Evenimentul Schimbării la Față a lui Iisus Hristos ocupă un loc special în marea Taină a Providenței Divine, și anume a filantropiei infinite a lui Dumnezeu-Tatăl, pentru mântuirea omenirii. Și aceasta, pentru că, pe de o parte, pe Muntele Tabor Hristos a dezvăluit slava Sa Ucenicilor Săi, înaintea Pătimirii Sale pe Cruce; iar pe de altă parte, El a dezvăluit-o celor care îl urmează și cred în El, în Împărăția Cerurilor și, în plus, că Iisus Hristos Însuși, este Fiul lui Dumnezeu (…).
Slava pe care Hristos a arătat-o și a dezvăluit-o Ucenicilor Săi nu este alta decât Lumina și strălucirea atemporală a lui Dumnezeu Tatăl, și anume Divinitatea Sa unită într-o ipostază cu natura Sa umană. „Eu sunt lumina lumii” (Ioan 8: 12) spune Domnul. Și Sfântul Pavel predică; „După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile; Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul puterii Sale, după ce a săvârşit, prin El însuşi, curăţirea păcatelor noastre, a şezut de-a dreapta slavei, întru cele prea înalte” (Evrei 1: 1-3).

Mai mult, acest lucru este mărturisit de Evangheliștii care spun: „Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L”.” (Matei 17: 5).

Iar „lumina atemporală”, cea care este dincolo de timp și pre-eternă, sau, altfel, lumina necreată, este potrivit Sfântului Pavel „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă; a Căruia este cinstea şi puterea veşnică! Amin.” (1 Tim. 6: 15-16). Aceasta înseamnă că numai Dumnezeu are în Sine viața eternă nemuritoare și neîntreruptă și locuiește într-o lumină de care niciun om nu se poate apropia vreodată, o lumină pe care niciun om nu o va vedea vreodată. „Că nu poate vedea omul faţa Mea şi să trăiască”, spune Domnul (Ieșirea 33: 20). (…)

Aceasta înseamnă că Hristos nu a primit ceva pe care nu poseda deja și nici că El a fost transformat în ceva ce El nu era, ci că El a dezvăluit Ucenicilor Săi exact Ceea Ce era, așa cum spune Sfântul Ioan Damaschin: „Nu a primit El ceva pe care El nu-l avea și nici n-a fost transformat El în ceva ce El nu a fost, ci S-a arătat Ucenicilor Săi exact așa cum era” (Vol. 9, p. 38). Cu alte cuvinte, Ucenicii lui Hristos care au fost prezenți la Schimbarea la Față pe Muntele Tabor au fost găsiți demni de experiența viziunii slavei, și anume a Luminii Divine a Schimbării la Față. Și, conform Sfântului Ioan Hrisostom, Ucenicii nu doar că au văzut lumina Lui necreată, dar au experimentat și energia ei. (…)

Aceasta înseamnă că Ucenicii, în timp ce erau oameni „asemenea nouă” (Iacov 5: 17) nu au văzut Natura de nepătruns a lui Dumnezeu, ci energia Lui necreată, în natura umană a lui Dumnezeu-Cuvântul, Iisus Hristos. În acest punct, dragi frați și surori, ar trebui să subliniem că Ucenicii lui Hristos au văzut Schimbarea la Față, cu condiția ca ei înșiși să fi fost transfigurați spiritual, ceea ce înseamnă că și-au împlinit „catarsia” (curățirea) de păcat și, prin urmare, au fost capabili să primească Lumina, sau mai bine spus, energia puterii luminatoare a Duhului Sfânt, potrivit cuvintelor lui Iisus; „sunteţi curaţi” (Ioan 13; 10).

Însuși Domnul nostru Iisus Hristos a spus în Predica de pe Munte: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5: 8). Interpretând aceste cuvinte, Sfântul Chiril al Alexandriei spune că cei curați sunt aceia „care au renunțat la orice fel de iubire a cărnii, s-au unit cu Dumnezeu în Duhul Fiului și s-au depărtat de plăcerile lumești, lepădându-se de propriile lor vieți, supunându-se doar voii lui Dumnezeu, ducând o viață curată întru Hristos”.

Aceasta înseamnă că Lumina Divină și necreată care a strălucit pe Muntele Tabor este Hristos, în timp ce norul care i-a umbrit pe Ucenici este prezența Duhului Sfânt. Nu toată lumea a devenit părtașă și participantă la această viziune a Luminii necreate și a norului din care „s-a auzit o voce”, ci doar Ucenicii și Profeții prezenți.

Să sărbătorim împreună această Taină a Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos, să ne rugăm ca Lumina Schimbării la Față a lui Hristos să strălucească în mintea noastră, așa cum spune și Sfântul Pavel; „Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18). Amin!”

Traducere, pentru Lăcașuri Ortodoxe, de: KSLCătălin – după un cuvânt rostit în cadrul unei privegeheri de toată noaptea, pe Muntele Tabor (în Galileea), de Patriarhul Teofil al Ierusalimului – 2019, în prezența, între alții, a multor credincioși ortodocși români. Un material video poate fi văzut la (adresa).