COMUNICAT al Bisericilor Ortodoxe Ruse din Europa de Vest, privind noile ordine primite din partea Patriarhiei de Constantinopol

Comunicatul Consiliului Arhiepiscopiei Bisericilor Ortodoxe Rusești din Europa de Vest, de sub Patriarhia Ecumenică

<<În ultimele zile, mai mulți preoți și diaconi din Arhiepiscopie au primit o scrisoare din partea Mitropolitului grec al țării în care își au reședința, poruncindu-le să se oprească în a-l comemora pe propriul lor Arhiepiscop, să fie de partea clerului Mitropoliilor grecești, să considere că deja parohiile și comunitățile noastre fac parte din aceste Mitropolii și le ordona, în cele din urmă, să pună la dispoziție toate documentele și înregistrările parohiale utile.

Pe marginea acestui subiect, Consiliul Arhiepiscopiei face trimitere la comunicatul său din 30 noiembrie 2018, aducând aici câteva clarificări.

Intervenția episcopilor din afara în corpul Arhiepiscopiei noastre, chiar dacă sunt episcopi ai aceleiași Patriarhii, este ilegală în temeiul eclesiologic și de drept: în fapt, IPS Arhiepiscop Ioan este singurul episcop legitim al parohiilor ortodoxe tradiționale rusești din Europa de Vest. Pe 28 martie 2016, a fost ales în mod obișnuit de către Adunarea Generală Extraordinară a Arhiepiscopiei, compusă din toți delegații clerici și mireni ai parohiilor care alcătuiesc corpul nostru eclezial; pe 22 aprilie 2016, Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a aprobat aceste alegeri. Din acel moment, Arhiepiscopul Ioan a fost instalat în cele din urmă în slujba sa. De atunci nici nu a demisionat, nici nu s-a solicitat vreo retragere forțată și rămâne prin definiție în aceeași slujire episcopală, organ al sobornicității Episcopiei și președintele Uniunii Eparhiale, fiind persoana morală de drept francez care asigură comuniunea tuturor parohiilor și comunităților Arhiepiscopiei.

Asemenea tuturor predecesorilor săi de la Mitropolitul Evloghie, și în toate țările în care sunt înființate parohii, ÎPS Arhiepiscop Ioan oficiază Euharistia Bisericii în sobornicitate, și toate actele sacramentale; el conduce sfințirea bisericilor și a antimiselor, hirotonește la toate nivelurile slujirii ecleziale în Arhiepiscopia noastră. Ca episcop în exercițiu al Patriarhiei de Constantinopol, el a participat recent la Soborului Ierarhilor Tronului Ecumenic și, în 2016, la Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe. Calitatea sa unică de episcop eparhial al Arhiepiscopiei noastre este incontestabilă, canonic și legal, așa după cum o confirmă statutul oficial al Arhiepiscopiei.

Statutul Arhiepiscopiei este cunoscut de Patriarhie și a fost aprobat în mod constant de Sfântul Sinod din 1931; în versiunea curentă, acesta dispune:

Articolul 11
Arhiepiscopia și asociațiile membre [parohiile și mânăstirile] sunt plasate sub autoritatea administrativă și conducere spirituală, pastorală a unui episcop vu rang și titlu de Arhiepiscop, demonstrând supunere Sanctității Sale Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului. Arhiepiscopul este Președintele Arhiepiscopiei.

Articolul 40
Arhiepiscopul își exercită funcțiile, pe viață. Totuși, el poate să se retragă de la conducerea Arhiepiscopiei după consultarea Comitetului Episcopal și a Consiliului Arhiepiscopiei. Pe de altă parte, el nu poate fi îndepărtat din funcție, decât după hotărârea tribunalului ecleziastic superior competent, și anume Sfântul Sinod Patriarhal.

Aceste dispoziții nu permit nicio altă interpretare a lucrurilor: clerul eparhiei noastre ar trebui să continue pe calea comemorării liturgice, așa cum a practicat-o și o va face mereu, asemenea parohiilor și mănăstirilor, sub ascultarea imediată a Arhiepiscopului Ioan. Toate dosarele eparhiale sunt actualizate la Arhiepiscopie și nu pot, din motive juridice obligatorii, să fie transferate unei autorități externe, fără un motiv justificat.

Pe 27 noiembrie 2018, Patriarhia Ecumenică a decis să retragă Tomosul Patriarhal și Sinodal din 19 iunie 1999, care conferea Arhiepiscopului calitatea de Exarhat Patriarhal. Chiar dacă Consiliul Arhiepiscopiei regretă natura unilaterală și incompatibilă a acestei decizii, recunoaștem că Patriarhia a avut dreptul să ia această decizie. Cu toate acestea, nu putem confunda retragerea calității de Exarhat patriarhal cu „dizolvarea Arhiepiscopiei“, conform termenului peiorativ folosit de unele surse de Internet.

Decizia din 27 noiembrie a Patriarhiei de Constantinopol are o componentă unilaterală (retragerea Tomosului din 1999) și o componentă bilaterală sau tri-laterală (invitația de a include parohiile Arhiepiscopiei în Mitropoliile grecești, ignorând consultarea acestora pe această temă). Ceea ce este multilateral trebuie să fie în mod necesar obiectul deliberării subiecților colectivi (parohii) și individuali (clerici) în cauză. Nimeni nu poate prejudicia acte fundamentale ecleziologic prin primirea unei decizii din surse externe.

De fapt, dizolvarea Arhiepiscopiei fondată în 1921 (adică chiar înainte de primirea ei în Patriarhia Constantinopolului), intră doar în competența Adunării Generale. Ea a fost convocată în mod valabil la data de 23 februarie și are un singur punct pe ordinea de zi: discutarea deciziei Patriarhiei.

Așa după cum Patriarhia Ecumenică se conformează funcționării sale locale în Turcia, regimului legislativ al Republicii Turcia, uneori foarte restrictiv, tot așa a încurajat întotdeauna Arhiepiscopia noastră să se organizeze în conformitate cu legile țărilor în care sunt înființate parohiile și să le respecte pe deplin. Departe de a fi o renunțare la buna organizare a Bisericii, respectul pentru procedurile legale este cea mai sigură aplicație canonică inspirată direct de ethosul ortodox.

Arhiepiscopia noastră este acum, de drept, pe poziția pe care a fost înainte de a fi primită în Patriarhia Ecumenică. De fapt, nu ne-am dori ca această perioadă lungă și fructuoasă să se încheie fără o întâlnire directă între reprezentanții Arhiepiscopiei noastre și autoritățile Patriarhiei.

Desigur, nu vom putea găsi niciodată cuvintele potrivite pentru a ne exprima recunoștința față de Patriarhia Ecumenică, pentru protecția canonică în toți acești ani. Sfânta Biserică din Constantinopol ne-a asigurat respectul față de particularitățile funcționării noastre eparhiale inspirate de deciziile și dezbaterile Sinodului de la Moscova din 1917-1918 și suntem profund recunoscători pentru asta. Aceasta arată modul în care vocația eclezială a Patriarhatului Ecumenic este cu adevărat supra-etnică.

Dacă Patriarhia Ecumenică a închis ușa oricărei posibilități ca Arhiepiscopul să rămână în sânul său, Adunarea Generală va acționa în consecință. Cu toate acestea, nici Mitropoliții greci din Europa de Vest, nici Consiliul Arhiepiscopiei și nici Arhiepiscopul nu pot înlocui Adunarea Bisericii, convocată în mod valabil pentru 23 februarie.

Între timp, Consiliul Arhiepiscopiei invită toate părțile să respecte pacea Bisericii și dispozițiile legale care asigură ca, în Trupul lui Hristos, “toate să se facă cu cuviinţă şi după rânduială.” (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 14, 40). Căci, așa cum Apostolul Pavel învață întotdeauna, “Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii” (1 Corinteni 14,33); opusul neorânduielii nu este ordinea, ci pacea.>>

Traducere Lăcașuri Ortodoxe® 2019