REFERENDUM pentru familie: PS SILUAN al Italiei – mesaj oficial

Friday 5 october 2018

ÎN PRAG DE REFERENDUM – Mesajul Preasfințitului Siluan

„Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor,

și Eu voi mărturisi pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Mt. 10, 32)

După patruzeci și opt de ani de stăpânire atee, prin care a trecut poporul nostru, a venit ceea ce se numește „vremea libertății”, vreme ce durează de aproape treizeci de ani.

Dacă materialismul ideologic al celor patruzeci și opt de ani a luptat deschis împotriva lui Dumnezeu și a credinței, materialismul practic, ce stăpânește în ultimii aproape treizeci de ani peste noi (și peste lume), deși pare că e gata să ne satisfacă toate dorințele, atacă de fapt însăși conștiința noastră, prin amorțirea simțirilor sufletului, prin „îndoparea” trupului și prin împlinirea tuturor poftelor. Astfel, conștiința devine tot mai puțin trează, ea ajungând chiar să „moțăie” și să nu mai reacționeze nici la cele ce se întâmplă în viața personală, nici la cele ce se întâmplă în viața cetății. De aceea, Sfântul Apostol Pavel ne atrage atenția „să nu dormim ca ceilalți, ci să priveghem și să fim treji” (2 Tes. 5, 6), zicând: „luați seama cu grijă cum umblați, nu ca cei neînțelepți, ci ca cei înțelepți, răscumpărând vremea, căci zilele rele (viclene) sunt (Efes. 5, 15-16).

A venit momentul să „răscumpărăm vremea” petrecută în nepăsare și în dormitare sufletească, vreme în care, fără chiar să ne dăm seama, multe din valorile spirituale și materiale ale neamului nostru s-au veștejit și s-au risipit; vreme în care țara noastră s-a golit de mulți dintre oamenii ei de valoare și de nădejdea ei de viitor – tineretul; vreme în care, în loc să se nască mai mulți copii, se înmulțesc doar avorturile și înmormântările; vreme în care, în loc să se cultive pământul negru și roditor al țării noastre, se trudește pe „pământ străin” și arid; vreme în care, în loc să se aibă grijă de proprii copii și bătrâni, se are grijă de copiii și de bătrânii altora; vreme în care, în loc să se crească duhovnicește, nu se crește nici măcar material; vreme în care ni s-a pus în mâini „puterea poporului” (democrația), dar în care am uitat să ne servim de „puterea lui Dumnezeu”, făcând alegeri și acceptând decizii cu consecințe din cele mai dăunătoare sau chiar iremediabile, pentru poporul nostru și pentru țara în care ne-am născut… Și, în toată această vreme, am îmbătrânit cu aproape 30 de ani…

Ce ne-a mai rămas?!? Ne-a rămas partea „inalienabilă” a existenței noastre: sufletul și conștiința sa. Să nu le pierdem și pe acestea!

Sufletul, prin întoarcerea către Făcătorul său – Dumnezeu – primește viață nouă și nădejde de mântuire. Căci iată ce zice Domnul: „Întoarceți-vă către Mine și veți fi mântuiți, voi cei ce locuiați ținuturile cele mai îndepărtate ale pământului” (Is. 45, 22). Așadar, îndemnăm pe tot sufletul creștin drept-slăvitor, trăitor în cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, să-și îndrepte gândul către Dumnezeu, cu încrederea copilului ce își întinde brațele către maica sa, și cu nădejde neclintită în iubirea și puterea Lui, și să aducă smerită rugăciune de iertare pentru toate cele greșite până acum, și cerere de binecuvântare pentru „început bun” de viață nouă, în care lui Hristos Domnul să I Se redea locul central, ce I se cuvine, iar Maica Domnului și toți Sfinții, împreună cu Sfinții noștri Îngeri Păzitori, să-i redevină călăuză și sprijin în tot lucrul cel bun și vrednic de împlinit. „Câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute și orice laudă” (Filip. 4, 8), să fie valorile pe care să se clădească viața creștinului, întru nădejdea și așteptarea vieții veșnice.

Creștinul nu are în lumea aceasta „cetate stătătoare”, ci o caută și o așteaptă „pe aceea ce va să fie” (cf. Evr. 13, 14). Dar el fiind „purtător de trup și viețuitor în lume” și având „gândul lui Hristos” (cf. 1 Cor. 2, 16), Care „voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoașterea adevărului să vină” (1 Tim. 2, 4), poartă în conștiința sa peTot Omul, adică Întreaga Omenire,dorind, asemenea lui Dumnezeu, binele, fericirea și mântuirea a tot Omul, ca pentru el însuși. Și atunci când îl vede în pericol pe cel de lângă el, creștinul, cu responsabilitate și cu frățietate, „dă mărturie pentru adevăr”, asemenea Mântuitorului înaintea lui Pilat (cf. In. 18, 37), ca unul pentru care „adevărul” nu este un simplu enunț, demonstrabil și contestabil, ci este o Persoană, Iisus Hristos Mântuitorul. Pentru creștin, Hristos Domnul este Adevărul devenit om, Cel Care învie din moartea păcatului pe tot omul care crede în El și îi pune înainte Viața ce merită cu adevărat trăită, în perspectiva fericirii veșnice.

Chiar în aceste zile trăim momente de cumpănă, în care „cetatea”, frații noștri, fiii neamului nostru, au nevoie de mărturia noastră cu privire la felul în care Constituția României definește căsătoria. De aceea, în zilele de 6 și 7 Octombrie, se așteaptă din partea noastră, a creștinilor, un DA răspicat și așezat, la întrebarea dacă dorim ca, de acum înainte, definiția căsătoriei în Constituția României să specifice că aceasta este „unirea dintre un bărbat și o femeie”.

Răspunsul nostru la Referendumul din 6-7 Octombrie nu este unul „contrar” cuiva sau rău-voitor către cineva, ci unul conform cu credința noastră și cu conștiința noastră de creștini care credem și mărturisim că Dumnezeu l-a creat pe om „bărbat și femeie” (Facere 1, 27). Este răspunsul conform cu responsabilitatea pe care fiecare dintre noi o avem față de semenii noștri. Definiția căsătoriei ca “unire dintre un bărbat și o femeie” nu constituie altceva decât temelia tradițională a Familiei în cadrul căreia, din iubirea firească dintre bărbat și femeie, se nasc copii cărora „bărbatul” le devine TATĂ, iar „femeia” le devine MAMĂ, cei doi fiind responsabili de creșterea și de educația copiilor lor. Acesta este cadrul firesc în care copiii pot primi iubirea maternă și paternă, devenind apoi ei înșiși părinți și aducându-și proprii copii la bunicii lor, pentru a se bucura și de iubirea unică din partea acestora, dar și pentru a le aduce bunicilor, din partea nepoților, o bucurie pe care doar aceștia le-o pot dărui.

Vă îndemnăm, așadar, pe toți creștinii de bună credință, trăitori în cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei ca, prin participarea la Referendum, să dați mărturia cea bună, în calitatea voastră de copii, nepoți sau fini, de părinți, bunici sau nași, pentru a garanta copiilor, nepoților și finilor voștri, precum și întreg neamului nostru, o temelie solidă pentru viitor. Dar, mai ales, vă îndemnăm să vă rugați ca tot omul să înțeleagă că ieșirea din gândul lui Dumnezeu, Creatorul omului și al lumii, și îmbrățișarea altor căi de viețuire, lăturalnice, nu poate duce decât la nefericire, la neîmplinire și, în cele din urmă, la autodistrugere și pierzanie veșnică.

„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în vremea vieții noastre nu ne lăsa pe noi, ajutorului omenesc nu ne încredința, ci, singură, ne apară și ne miluiește. Toată nădejdea noastră la tine o avem, Maica lui Dumnezeu; păzește-ne pe noi sub Sfânt Acoperământul tău.

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul,

acoperământul meu este Duhul Sfânt. Treime Sfântă, slavă Ție!”

† Episcopul SILUAN

al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

*Asociația Lăcașuri Ortodoxe este membră a Coaliției pentru Familie, inițiatoarea Referendumului, încă de la înființarea acesteia din urmă. Intrând din pagina web destinată articolului de față pe adresa indicată, poți citi mesajul oficial în susținerea REFERENDUMULUI, aparținând Asociației Lăcașuri Ortodoxe.