Cum de au apăsat asasinii pe trăgaci? Țara plină de biserici și mânăstiri, toți botezați, bisericile pline…

“De unde a apărut această perturbare a minții, această răutate? Privind înapoi cu o sută de ani(…), nu se poate sa nu vedem toate nuanțele trăirii naționale a poporului nostru…” a declarat Patriarhul Chiril.

“Dar astfel de crime, precum cele comise aici, nu pot fi acunse. În spatele acestor crime a fost ceva; în spatele lor există un fel de vinovăție colectivă a întregului popor, un fel de punct de cotitură în viața istorică a Sfintei Rusii, care i-a azvârlit pe oameni într-un grav și teribil impas. Ce s-a întâmplat cu oamenii noștri?” – s-a întrebat Patriarhul.

“Întreaga țară era acoperită cu biserici și mănăstiri, majoritatea absolută a oamenilor erau botezați, bisericile erau pline. De ce s-a întâmplat asta? De ce asasinii au apăsat pe trăgaci, fără să ezite în ceea ce făceau?”.

Predica a fost rostită În timpul Sfintei Liturghii oficiate în Ekaterinburg – pentru marcarea centenarului de la uciderea familiei imperiale ruse – în fața celor adunați “în număr mare, pe locul unde acum o sută de ani, a fost înfăptuită o crimă teribilă: cei nevinovați, care și-au dedicat viața servirii Patriei, au fost uciși de o voință umană rea”.

Continuând să exprime frământarea pe marginea acestei odioase asasinări a Familiei Regale, în strâduința de a înțelege aceasta, Patriarhul a explicat: “Asta înseamnă că nu era chiar totul în ordine. Aceasta înseamnă că lumina soarelui, care era reflectată de cupolele de aur, nu a fost întotdeauna reflectată și în inimile oamenilor, să le întărească credința în Domnul. Și noi știm că, în cel puțin 200 de ani înainte de tragedia Casei Ipatiev, au avut loc unele schimbări în conștiința oamenilor, conducându-i încet, dar sigur, pe mulți la apostazie, uitând poruncile, pierzând adevărate legături spirituale cu Biserica și tradiția spirituală”, a continuat Patriarhul, comparând situația creată atunci, cu cea a unui tren al cărui conductor pierde controlul, uitând de viteză și intrând într-o curbă strânsă, îndreptându-se către o “catastrofă inevitabilă”.

“Când am intrat, noi, oamenii, în această cotitură? Am intrat acolo când aveam alte gânduri, alte idealuri, o percepție a unei alte lumi, formată sub influența teoriilor filozofice și politice care nu au nimic în comun cu Creștinismul, nici cu tradiția noastră și cu cultura noastră națională, care au început să fie adoptate de către intelectualitate, aristocrație și chiar o parte a clerului”, crezându-se că aceasta ar fi putut cumva “îmbunătăți viața oamenilor” – o ideea care apare de fiecare dată când urmează sa se schimbe cursul istoriei.

“Conducătorii acestor schimbări inverse i-au lămurit pe oameni că nu există o cale mai bună de a schimba viața, decât prin sânge, moarte și distrugerea structurii existente. Și la un moment dat, renunțând la originile lor spirituale, după ce și-au pierdut legătura reală cu Biserica și cu Dumnezeu, intelectualitatea, aristocrația și chiar, după cum am spus mai înainte, unii dintre clerici, au avut mintea înnegurată, infectată cu gândul necesității unei schimbări radicale a cursului istoriei naționale, străduindu-se, cât mai curând posibil, pentru construirea unei lumi în care echitatea să domnească, din care să lipsească stratificarea societății în funcție de posesia de bunuri, unde oamenii ar trăi în pace și în fericire. Ca rezultat, mulți, capturați de această idee, au ajuns la punctul de a comite crime. Se pune întrebarea: poate cineva, în general, prin crimă, sânge, violență, distrugerea locurilor sfinte, să făurească o viață fericită?”

Iar răspunsul a fost oferit tot de Patriarhul Chiril: “Istoria arată clar: este imposibil! Probabil prima și cea mai importantă lecție pe care trebuie să o învățăm din tragedia care s-a întâmplat acum un secol, este că nicio promisiune a unei vieți fericite, nicio speranță pentru un ajutor din afară, de la oamenii despre care se spune că ar fi mai educați și avansați, nu ar trebui să-i ispitească poporul nostru. Trebuie să înțelegem tragedia trecutului. Trebuie să ne dezvoltăm imunitatea față de orice chemare de a ajunge la fericirea omenească prin distrugerea a ceea ce există”.

“Am învățat din această experiență amară, că trebuie să se formeze în noi o aversiune fermă față de orice idee, față de oricine conducător ar propune ca, prin demolarea vieții noastre naționale, a tradițiilor noastre și a credinței noastre, să aspirăm la un ‘viitor strălucit’ nesigur” – a încheiat Patriarhul Rusiei, chemând la întărirea credinței în generațiile viitoare.

“Fie ca Domnul să păzească țara noastră, a Rusiei, poporul rus, care trăiește acum în state diferite, cu nume diferite, popoarele însele având nume diferite, însă fiind aceiași oameni care au ieșit din cristelniță Kievului și care, în cele mai dure circumstanțe istorice, au păstrat până acum Credința Ortodoxă”.

“Pentru rugăciunile noilor martiri și mărturisitori ai Bisericii Ruse, viața oamenilor să fie transformată, nu prin răsturnare și vărsare de sânge, ci pe temelia solidă a credinței și a speranței că Dumnezeu este cu noi!”.

Un album foto de la acest eveniment, poate fi văzut intrând, din paginile de știri aflate pe Internet ale Agenției de știri Lăcașuri Ortodoxe (www.lacasuriortodoxe.ro și www.lacasuriortodoxe.ro) pe adresa web: https://foto.patriarchia.ru/news/patriarshiy-vizit-v-ekaterinburgskuyu-mitropoliyu-bozhestvennaya-liturgiya-v-sotuyu-godovshchinu-rasstrela-tsarskoy-semi-na-ploshchadi-pered-khramom-na-krovi-v-ekaterinburge/