Sa implinesti voia lui Dumnezeu, este foarte simplu…

Mulți oameni cred că, să trăiască conform credinței și sa împlineasca voia lui Dumnezeu, este un lucru foarte dificil. De fapt – este foarte ușor. Nu trebuie decat sa iei seama la detalii, la fleacuri și să încerci să eviti răul în cele mai mici și mai neînsemnate lucruri. Acesta este cel mai simplu și cel mai sigur mod de a patrunde în lumea duhovniceasca și de a te apropia de Dumnezeu. Oamenii cred, adesea, că Creatorul cere lucruri mari de ei, că Evanghelia insistă asupra jertfei complete de sine, eliminarii persoanei proprii etc, ca o condiție a credinței. Persoana devine atât de speriata de acest lucru, că ea începe să se teamă să se mai familiarizeze cu Dumnezeu, sa se apropie de Dumnezeu, și chiar se ascunde de Dumnezeu, nici măcar nu mai doreste să ia seama la Cuvântul lui Dumnezeu.„Dacă nu pot face nimic important pentru Dumnezeu, atunci ar fi mai bine sa stau departe de lucrurile spirituale si nu sa mă gândesc la vesnicie, ci să trăiesc ‘normal’”.

Există, la intrarea în domeniul duhovnicesc, o „hipnoza a faptelor mari“: trebuie să fac fie ceva mare, sau sa nu fac nimic. Și, astfel, oamenii nu fac nimic din cele pentru Dumnezeu sau pentru sufletele lor! Este foarte ciudat – cu cât mai mult un om este dedicat lucrurilor mărunte ale vieții, cu atât mai puțin el isi dorește să fie cinstit sau pur si simplu credincios lui Dumnezeu în acele lucruri marunte. Cand, de fapt, fiecare ar trebui să adopte o atitudine corectă față de lucrurile mici, dacă dorește să se apropie de Împărăția Cerurilor.

„Dorește să se apropie“… In aceasta sunt rezumate toate dificultățile vieții religioase. De multe ori se dorește să se intre în Împărăția Cerurilor, dar intr-un mod cu totul neașteptat, într-un mod miraculos și magic sau de-a dreptul – printr-un fel de mare salt. Dar niciunul dintre aceste moduri nu este modul corect de a găsi lumea din inalt.

„… Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un pahar cu apă rece, în nume de ucenic, adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa.“ (Matei 10, 42)În acest cuvant al Domnului se afla cea mai înaltă expresie a micimii binelui. „Un pahar cu apă“ – asta nu inseamna mult… Nicio relatie si comunicare între oameni nu trebuie să eșueze, fără să se deruleze intr-un duh bun. Acest duh este Hristos, manifestat în mod deschis sau ascuns.

„În nume de ucenic“ – acesta este primul pas în comunicarea cu o altă persoană, în numele lui Iisus Hristos Însuși.

…Se pare, de fapt, ca un bine mai mic este mai necesar pentru omenire decât unul mai mare. Oamenii pot trece prin viata, împreună, fără binele mai mare; fără cel mai mic, insa, nu pot exista. Omenirea nu piere din lipsă de mai bine, ci din insuficiența acestui bine mai mic. Binele mai mic, mai ușor, i-a fost lăsat pe acest pământ omului, de către Creatorul Însuși, Care a luat asupra Lui tot binele mai mare. Oricine face binele cel mic, creează – și prin el Insuși Creatorul creează – binele mai mare. Din micul nostru bine, Creatorul face marele Lui bine propriu. Căci așa cum Domnul nostru este Creatorul Care a facut toate lucrurile din nimic, așa El este si Cel mai capabil sa creeze un bine mai mare, dintr-unul mai mic…

Printr-un astfel de lucru mic, ușor, realizat cu cea mai mare simplitate, un om se obișnuieste cu binele și începe să-l slujească cu toată inima, cu sinceritate, și în acest fel patrunde într-o atmosferă a binelui, infigandu-si radacinile sale în solul nou, in solul binelui. Rădăcinile vieții umane se acomodeaza rapid in acest pământ bun, și în curând nu poate trăi fără el… Astfel, este un om salvat (mantuit): din ceva mic, devine ceva mare. „Credinciosul în lucrurile mici“ se dovedește a fi „credinciosul în cele mari“.

Renunta la a ucide milioane de femei, copii și vârstnici, in vreun fel, la a ucide demnitatea umană a aproapelui tău, prin cuvânt, prin aluzii, prin gesturi, in contactele tale zilnice.

21. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: “Să nu ucizi”; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă.22. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului. (Matei, 5)Acestea poate ti se par fleacuri, o mica schimbare; dar doar încercă să faci acest lucru și vei vedea ce iese din asta.

E greu să te rogi noaptea. Dar, încearca sa o faci dimineața. Dacă nu te poti ruga acasa, macar spune pe drumul spre locul de munca cel puțin „Tatăl nostru“, cu un cap limpede, și lasa cuvintele acestei rugăciuni scurte sa rasune în inima ta. Și noaptea, strangandu-ti mainile cu sinceritate completă, adreseaza-te iar Tatălui Ceresc. Acest lucru este, fara indoiala, foarte usor.

Si da, dati un pahar cu apă rece intregii lumi care are nevoie de el; dati un pahar umplut până la refuz cu compania omului simplu, intregii lumi căreia acesta ii lipsește, acea simpla tovărășie… Înconjurati-va, oamenilor, incingeți-vă cu lucrările mici de bine – cu lantul mic, simplu, ușor al sentimentelor bune, care nu costa nimic, un lanț de gânduri, de cuvinte și de fapte luminoase. Să lasam ceea ce este greu si dificil. Asta este pentru cei carora le place greul si dificilul, și nu pentru noi, pentru care Domnul, în mila Sa fata de noi, care încă nu am învățat să iubim greul – a revărsat dragostea ‘mai mică’ oriunde, libera ca apa și aerul.

Traducere si adaptare dupa Sf. Ioan de Shanghai si San Francisco – extras din Pliant Misionar 129