Lăcașuri Ortodoxe
11:32

Biserica Martirilor: persecuții împotriva credinței și a Bisericii în secolul XX. CUVÂNTUL Mitropolitului Onufrie


„Înaltpreasfințiile Voastre, Preasfințiile Voastre,
Preacucernici Părinți, Frați și Surori,
Dagi participanți și gazde ale Conferinței, vă felicit pentru deschiderea forumului științific internațional dedicat studierii moștenirii noilor martiri și mărturisitori ai secolului XX

Istoria Bisericii Ortodoxe din perioada sovietică este o pagină tragică și, în același timp, maiestuoasă a secolului trecut, cufundată în sângele creștinilor ortodocși uciși nevinovați. Încă din 1918, puterea sovietică și-a stabilit obiectivul eradicării religiei și construirii unei noi societăți ateiste. Iar primul instrument al puterii sovietice, cu ajutorul căruia au avut loc schimbări radicale în relațiile cu Biserica, a fost legislația sovietică. Primele acte legislative au subminat baza socială și economică a Bisericii Ortodoxe. 

Următorul pas distructiv la adresa Bisericii a fost anihilarea fizică a clerului și credincioșilor ortodocși. Încă din primii ani ai puterii sovietice, valuri de asasinate au lovit ierarhii și membrii clerului ortodox, fără procese sau anchete. Astfel, la Petrograd, pe 31 octombrie 1917, a fost asasinat primul preot, Ivan Kotchourov; la Kiev, pe 7 februarie 1918, a fost împușcat Mitropolitul Kievului, Vladimir (Bogoyavlensky); în Perm, pe 20 iunie 1918, a fost împușcat Arhiepiscopul de Perm, Andronic (Nikolsky), iar în august, în același an, toți membrii delegației care veniseră să clarifice circumstanțele uciderii Arhiepiscopului au fost uciși de către membrii Armatei Roșii. Printre membrii delegației s-au numărat: Arhiepiscopul Vasile Cernigov (Bogoyavlensky), Arhimandritul Matei (Pomerantsev) și alții.

Această listă poate fi extinsă, dar din aceste fapte esențiale este deja evident faptul că politica de teroare a puterii sovietice a fost îndreptată spre lichidarea totală a Bisericii Ortodoxe din Uniunea Sovietică. Culmea represiunii a avut loc în anii 1937-1938, ani ai terorii roșii, când elita societății a fost decimată, incluzând sute de mii de clerici, călugări și călugărițe și simpli credincioși. Distrugerea fizică a episcopatului, a clerului, a călugărilor și a călugărițelor și a credincioșilor a fost însoțită de confiscarea bunurilor bisericești, de închiderea bisericilor și mănăstirilor ortodoxe, precum și a centrelor spirituale. În întreaga Eparhie a Kievului, la sfârșitul anilor 1930, mai rămăseseră doar două biserici; toate mănăstirile fuseseră lichidate, sistemul de învățământ bisericesc a fost distrus. 

Pe lângă metodele de teroare, a fost activată propaganda ateistă. Presa sovietică a devenit un puternic instrument de influență ideologică, a schimbat mințile cetățenilor, sub pretextul propagandei de stat și de partid. Această metodă a prins avânt în anii de după război, în timpul persecuțiilor „hrușcioviene” [Nikita Sergheevici Hrușciov a fost un om politic rus care a condus Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece / LO] împotriva Bisericii Ortodoxe, în timp ce credincioșii au fost din nou expuși discriminării în societate, prin umilirea sentimentelor lor religioase.

Ne-am adunat, astăzi, la acest forum științific, nu numai pentru a arunca o privire spre pagina tragică a secolului trecut, ci și pentru a înțelege și a ne convinge din nou că forțele răului, „porțile iadului” nu pot birui Biserica (conform Sfintei Evanghelii după Matei XVI, 18). Biserica noastră este Biserica martirilor, iar sângele pe care l-au vărsat stă mărturie a credinței lor neclintite în Dumnezeu. 

„Pentru Biserica lui Hristos, sângele și prigoana nu sunt nimic nou. Toate acestea s-au întâmplat înainte. Și toate acestea nu au dus la anihilarea Bisericii Ortodoxe, ci la slăvirea și creșterea ei. Persecuțiile sunt trimise pentru a testa loialitatea noastră față de Dumnezeu. Iar pentru fermitatea în credință, ne așteaptă cununa vieții”, spune Ieromartirul Onufrie (Gagaliuk).

Analizând lucrarea noilor martiri, suntem convinși, încă o dată, de veridicitatea cuvintelor Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, conform Căruia toate sunt cu putință celui ce crede (Sfânta Evanghelie după Marcu IX, 23). Credința în Dumnezeu le-a dat noilor martiri puterea de a îndura insultele și persecuțiile, carcerele  reci și interogările din noapte, foamea și frigul în exil și torturile groaznice. Nu puteau îndura toate acestea și, totodată, să nu-și piardă rațiunea, decât cei care au fost întăriți de puterea lui Dumnezeu, cei în care se păstrase o credință de nezdruncinat și Harul divin care păzește totul. Toate aceste calități ni le-au arătat noii martiri și duhovnici ai secolului XX. 

Cred că această conferință științifică, de astăzi, va fi o bază bună pentru înțelegerea moștenirii noilor martiri și mărturisitori ai secolului XX.

Chem binecuvântarea divină asupra lucrărilor dumneavoastră. Fie ca Domnul nostru Iisus Hristos, prin rugăciunile sfinților noi martiri și mărturisitori, să ne ofere toată înțelepciunea și să ne conducă în credință și Adevăr.

+ ONUFRIE,
Mitropolitul Kievului și al Întregii Ucraine,
Primat al Bisericii Ortodoxe din Ucraina.
6 februarie 2020, Kiev”.

(Traducere Lăcașuri Ortodoxe, a cuvântului rostit în deschiderea Conferinței Științifice Internaționale „Biserica Martirilor: persecuții împotriva credinței și a Bisericii în secolul XX”, organizată de Academia Ecleziastică din Kiev. 100 de cercetători din 17 țări au participat la acest forum de două zile, care a marcat a 20-a aniversare a canonizării Sfinților Noi Martiri și Mărturisitori ai Rusiei.)

08 February 2020

vezi știrile de azi