Lăcașuri Ortodoxe

Din ce în ce mai aproape de adevăr...

08:20

Discursul Arhiepiscopului Ioan de Doubna, la acordarea Gramatei Arhiepiscopiei Bisericilor de Tradiție Rusească din Occident de către Patriarhia Moscovei

La sfârșitul Sfintei Liturghii oficiate ieri în Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova, Mitropolitul Ioan a susținut urmatorul discurs:


„Sanctitatea Voastră,

Sunt astăzi aici însotit de o sută de oameni, printre care 37 clerici, preoți și diaconi, care au venit la invitația voastră de a pecetlui atașarea canonică a bisericilor tradiționale rusești din Europa de Vest de Patriarhia Moscovei.

De câteva săptămâni, atât în ​​Rusia, cât și în Franța și nu numai, pe diverse canale de informații, acest act a fost salutat ca un eveniment istoric.

În primul rând, este istoric în măsura în care, așa cum știm cu toții, la el sperase Mitropolitul Evlighie, vesnică să-i fie pomenirea,când constrâns de vicisitudinile istoriei, a cerut protecția canonică a Patriarhiei Constantinopolului în 1931, gândindu-se că această situație nu va fi decât temporară; acesta era statutul acordat la acea vreme de Ppatriarhia Constantinopolului de provizorat.

Îl cităm pe Mitropolit: „Intrând pe această cale, este evident că nu ne despărțim de Maica noastră Biserica Rusă... nu ne rupem unitatea cu ea. Ne asumăm angajamentul, când va veni momentul, să trimitem tribunalului liber al nostru din viitor toate actele noastre din întreaga perioadă de separare involuntară externă. Și continuăm să rămânem în comuniunea de credință a rugăciunii și dragostei cu Patriarhia Moscovei... Aceasta nu este o pauză în relatia cu Biserica Rusă; ea este doar o întrerupere ocazionată de anumite circumstanțe ale vieții actuale". Acest text Sanctitate a ghidat acțiunea mea în aceste luni dificile de care a avut parte Arhiepiscopia noastră.

În timp ce era încă Arhiepiscop, Mitropolitul Evloghie a fost numit, în aprilie 1921, administrator temporar al parohiilor rusești din Europa de Vest, de către Sfântul Patriarh Tihon al Moscovei: acest lucru s-a făcut cu acordul Sfântului Mitropolit Veniamin de Petrograd, care până atunci a exercitat jurisdicția sa asupra instituțiilor religioase ale Bisericii Ortodoxe Ruse din Europa de Vest. În ianuarie 1922 a fost ridicat la rang de Mitropolit.

În 1924, a înființat „Uniunea directoare a asociațiilor ortodoxe rusești”, adică Arhiepiscopia, care este alcătuită din asociații religioase ortodoxe de origine sau de tradiție eclezială rusă, toate legal constituite și grupate sub aplicarea prevederilor legilor franceze (1905).

În deceniul zbuciumat (1921-1931), fără a putea anticipa toate evenimentele istorice, Mitropolitul Evloghie s-a comportat ca un păstor, atât loial Patriarhiei Moscovei, cât și misionar pe pământul în care evenimentele și providența divină l-au plasat. A sprijinit mișcarea de tineret care s-a constituit (ACER - RSHD) și la care va contribui Sfânta Maică Maria (Skobtsov). În 1924, a fondat Institutul Teologic Sfântul Serghie, al cărui prim rector a devenit, în timp ce Părintele Serghei Boulgakov devenea decanul acestuia.

Grație acestor inițiative, Mitropolitul Evloghie a pus bazele și a creat dinamica misionară ce va permite membrilor eminenți ai primei emigrări să păstreze și să dezvolte tradițiile liturgice, spirituale și teologice, întrucât s-au bazat pe moștenirea consiliul istoric local al Moscovei, în perioada 1917-1918, după cum ați subliniat, Sanctitatea Voastră, în scrisoarea de întâmpinare pe care mi-ați adresat-o la începutul discuțiilor noastre din decembrie 2018 și după cum a confirmat, în numele Vostru, Mitropolitul Antonie de Cherson, în cadrul primei noastre întâlniri la Paris.

Astfel, s-au pus bazele Misiunii Ortodoxe Rusești în Europa de Vest, în spiritul a ceea ce afirmă declarația „Asupra Misiunii Externe contemporane a Bisericii Ortodoxe Ruse” promulgată la 27 martie 2007 de Sfântul Sinod și care reamintește într-un mod general că Biserica, în conformitate cu cuvântul Mântuitorului, predică Evanghelia „binevestit pace, vouă celor de departe şi pace celor de aproape” (Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel 2,17); care, de asemenea, amintește într-o manieră particulară că „parohiile Bisericii Ortodoxe Rusești de Dincolo de Granițele ei canonice au fost create inițial pentru a răspunde nevoilor expatriaților... și multe dintre ele au devenit casa duhovnicească a reprezentanților popoarelor originale convertite la Ortodoxie".

Această misiune s-a îndeplinit prin faptul că Arhiepiscopia, care rezultă din tradiția rusă, a devenit într-adevăr o entitate multi-etnică și multilingvă, în zilele noastre, mai mult de jumătate fiind compusă, la nivelul clericilor, din credincioși membri originari occidentali, dintre care eu însumi sunt unul din reprezentanți, în special urmând arhiereilor Georges Wagner (german) și Gavriil de Vylder (belgian), de veșnică pomenire. Această specificitate a fost evidențiată în timpul diferitelor emisiuni televizate din Rusia.

Evenimentul este istoric, deoarece solicitudinea dvs. intervine într-un moment în care integritatea și vocația Arhiepiscopiei urma să fie anihilată. Oferiți Arhiepiscopiei noastre în devenire, în cadrul acordului pe care l-am elaborat în comun, supraviețuirea și continuarea vocației sale misionare în Franța și în Europa de Vest, ca Arhiepiscopie cu drepturi depline. Asigurați protejarea entității noastre ecleziale așa cum a fost formată și așa cum funcționează la dimensiunile sale teologice, pastorale (dar și administrative și financiare) liturgice de la întemeierea acesteia, păstrându-ne astfel identitatea față de care ne aflăm foarte atașați și care ne-a determinat să solicităm bunăvoința Voastră paternă.

Evenimentul este istoric, deoarece atașarea canonică pe care ne-o oferiți astăzi, mai mult decât o integrare, pecetluiește o reconciliere eclezială, și mai mult decât o întoarcere, care nici nu este pentru mulți dintre noi, o extindere a acestei misiuni invocată în declarația din 27 martie 2007 și menționată mai sus. Credincios acestei misiuni în tradiția pe care a moștenit-o, Arhiepiscopia intenționează să-și continue mărturisirea, deopotrivă în respectarea identității creștine locale moștenite de la alte tradiții spirituale și teologice.

În ciuda vicisitudinilor secolului trecut, adesea foarte dureroase și chiar crude, care au stârnit discordia mai multe generații și care s-ar putea să fi lăsat răni încă în mare parte nevindecate, credem că Domnul nu se poate decât bucura de unitatea pe care o demonstrăm astăzi. Suntem siguri din acest motiv că ne va acorda bucuria și dorința profundă de a fi mărturisitori fideli ai Învierii, acolo unde ne aflăm în fiecare moment și să lucrăm împreună, prin urmare, în vederea unității pleromei Ortodoxiei, la păstrarea integrității Trupului lui Hristos, fideli mesajului duhovnicesc suprem lăsat nouă de Mitropolitul Evloghie: „Libertatea spiritului în Biserică este sacră”.

+ Arhiepiscopul Ioan de Doubna, 3 noiembrie 2019"
04 November 2019

vezi știrile de azi