Lăcașuri Ortodoxe

Din ce în ce mai aproape de adevăr...

09:10

INTEGRAL: Raportul susținut de Primatul Ieronim al Greciei, în cadrul recentei ședințe sinodale pe tema autocefaliei Bisericii Ucrainei

Vă oferim mai jos traducerea textului complet al raportului prezentat la ședința specială a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei, care a avut loc sâmbătă 12 octombrie 2019:

"Dragi frați întru Hristos,
Sfântul Sinod Permanent s-a ocupat de mai multe ori de problema Autocefaliei Bisericii Ucrainene. Rezultatul tuturor acestor opinii, reflecții și discuții a constat în transmiterea acestei chestiuni către comisiile sinodale ale Bisericii noastre și, mai precis, către Comisia pentru Chestiuni Doctrinare și Canonice și Comitetul pentru Relații Inter-Ortodoxe și Inter-Creștine, astfel încât să formuleze în comun propuneri către Sfântul Sinod (vezi Comunicat de presă al Sinodului permanent din 7 martie 2019). În acest scop, toate scrisorile, precum și textele primite au fost transmise acestor două comisii, astfel încât acestea să poată fi luate în considerare la examinarea chestiunii. În cadrul altor sesiuni ale Sinodului Permanent s-au făcut referiri și la chestiunea Bisericii Ucrainei.

I. Pe 2 aprilie, cu ocazia vizitei delegației Patriarhiei Ecumenice în Arhiepiscopia Atenei și informării despre acest subiect, transmise membrilor Sfântului Sinod.
II. Pe 22 și 23 mai, cu ocazia scrisorii ÎPS Mitropolit Onufrie, prin care a invitat Biserica Greciei să participe la sărbătoarea sa onomastică;
III. 27 iunie și 27 august, odată cu citirea scrisorilor Mitropolitului Serafim de Cythera;

Între timp, pe 13 august, secretariatul a primit concluziile celor două Comisii Sinodale, precum și propunerile sub titlul „Chestiunea jurisdicției canonice a Sfintei Mitropolii de la Kiev", care au fost citite în timpul sesiunii Sinodului Permanent din 28 august, în prezența președinților celor două comisii, Mitropoliților Damaschin de Didimotico, Orestias și Soufli și Ignatie de Demetrias.

Discuția cu privire la problema Ucrainei, din în timpul sesiunii din 28 august, a durat aproximativ 3 ore, iar cei doi Mitropoliți și frați întru Hristos, Mitropoliții de Didimotico și Demetrias, au examinat în detaliu problema cu ceilalți membri ai comisiilor, care le-au fost aproape, au răspuns la toate întrebările adresate de membrii Sfântului Sinod, fiecare dintre ei exprimându-și poziția personală în timpul sesiunii.
Concluziile celor două comisii, care sunt disponibile pentru cei care doresc să le consulte, au stabilit următoarele poziții nomocanonice.

I. Patriarhia Ecumenică nu a acordat niciodată Patriarhiei Moscovei competența statutului de Mitropoliei Kievului. El a acordat, cu actul din 1686, Patriarhului Moscovei dreptul de  a exercita misiunea exarhală, conferindu-i, cu autorizarea și permisiunea Patriarhiei Ecumenice, dreptul de a hirotoni și de a întroniza persoana aleasă de adunarea clericilor și laicilor ca Mitropolit al Kievului, care urma să menționeze numele Patriarhului Ecumenic (canonul 120 din Cartagina).

II. Patriarhia Ecumenică are privilegiul de apelare (ekkléton), permis și prelaților din alte jurisdicții ecleziale, în cazul în care prelatul apelant ar dori să depună această cerere (can., 9, 17 al celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic).

III. Patriarhul Ecumenic a avut și are încă dreptul canonic și inviolabil de a îngriji și de a ajuta Bisericile Ortodoxe recunoscute și, de asemenea, datoria canonică de a lua inițiativele necesare pentru a preveni, anticipa sau chiar a face față tuturor amenințărilor sau proceselor periculoase la adresa corpului lor eclezial. Mai mult, istoria Patriarhiei Ecumenice de-a lungul vremurilor, reprezintă o dovadă a contribuției sale generoase și altruiste în cadrul tuturor Bisericilor recunoscute.

IV. Patriarhia Ecumenică are privilegiul unic canonic de a proclama autocefalia Bisericilor Ortodoxe locale (Georgia 1990, Cehia 1998, Polonia 1924, Grecia 1850, Serbia 1878, România 1885, Bulgaria 1945 etc).

Din păcate, Patriarhia Moscovei nu a participat la Sfântul și Marele Sinod din Creta, în 2016, și astfel nu a avut ocazia să discute problema proclamării autocefaliei, pierzând astfel posibilitatea de a discuta cu alte Biserici pe tema acordării autocefaliei.

V. Conform articolului 5 din Constituția în vigoare "Biserica Ortodoxă Greacă recunoaște că în  fruntea ei se află Iisus Hristos și este în mod indisolubil legată la nivel doctrinal de Marea Biserică din Constantinopol și de fiecare Biserică Ortodoxă locală a lui Hristos", respectând cu strictețe, asemenea acestora, sfintele canoane apostolice și sinodale, precum și sfânta tradiție. Este autocefală și administrată de Sfântul Sinod, compus din Mitropoliții actuali și de Sinodul Permanent care derivă din acesta și este compus, așa cum este prescris de Carta Constituțională a Bisericii, respectând ordinele Tomosului Patriarhal din 29 iunie 1850 și din Legea sinodală din 4 septembrie 1928".

Concluziile comune ale celor două comisii sunt formulate după cum urmează:
„Ținând cont de toate elementele menționate mai sus cu privire la problema autocefaliei Bisericii Ucrainei din punct de vedere canonic, dar și legal, propunem cu evlavie să nu existe obstacole în recunoașterea autocefaliei Bisericii Ucrainene și, pentru asta, suntem de acord absolut și ca Biserica din Grecia să fie de acord cu deciziile Patriarhiei Ecumenice".

După toate acestea, după cum s-a menționat în comunicatul de presă din 28 august, în urma unei discuții, Sfântul Sinod Permanent i-a recunoscut „Patriarhiei Ecumenice dreptul canonic de a acorda autocefalia, precum și privilegiul Primatului din Biserica Greciei de a aborda problema recunoașterii Bisericii Ucrainene".

Dragi frați întru Hristos,
Cu toții știm foarte bine că organizarea administrativă a Bisericii, încă din timpurile apostolice, avea scopul de a proteja unitatea Bisericii la nivel local, periferic și ecumenic și de a descuraja sau preveni tendințele eretice sau schismatice care ar putea să amenințe unitatea corpului eclezial.

Cu toții știm foarte bine că organizarea administrativă a Bisericii a fost întotdeauna legată în mod indisolubil de instituția sinodală, pentru a asigura constant succesiunea apostolică a credinței și a hirotonirii. Mai mult, apostolii și succesorii lor, episcopii, sunt, prin excelență, purtătorii puterii transmise de Hristos întru garantarea validității Euharistiei Dumnezeiești în fiecare Biserică locală, precum și unitatea tuturor Bisericile locale în comuniunea de credință și legătura iubirii.

Cu toții știm foarte bine că răspândirea mesajului Evangheliei care privește mântuirea în Hristos a „tuturor neamurilor” (Sfânta Evanghelie după Matei: 28, 18-20) și „până la marginea pământului” (Faptele Sfinţilor Apostoli: 1, 7-8) a impus introducerea instituției canonice a autocefaliei de către Primul Sinod Ecumenic (325) în toate eparhiile romane ale lumii greco-romane, pentru controlul sinodal al alegerilor, hirotonirilor și judecării tuturor episcopilor fiecărei eparhii.

Cu toții știm foarte bine că anumite abuzuri flagrante comise de mitropoliți sau chiar de sinoadele provinciale au dus la ridicarea autocefaliei Mitropoliilor și la supunerea lor autorității excepționale a exarhilor eparhiilor romane sau a celor cinci Patriarhii, prin decizii Sinodale Ecumenice.

Cu toții știm foarte bine că toate popoarele care au fost convertite la Creștinism prin misiunea bizantină (georgieni, bulgari, sârbi etc.) au cerut ca Biserica Mamă a Patriarhiei Ecumenice să acorde autocefalie Bisericii lor, pentru a se întări identitatea lor națională.

Cu toții știm foarte bine că, după Reforma Secolului al XVI-lea, filosofii iluminiști au propus o ideologie secularizată, națională și de stat, care a influențat toate statele nou înființate ale popoarelor ortodoxe eliberate de sub ocupația otomană, exprimată prin nesocotirea autocefaliei lor ecleziale, eliminând astfel supunerea lor sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice.

Cu toții știm foarte bine că Patriarhia Ecumenică a acordat întotdeauna de bună voie și cu generozitate autocefalie Bisericii fiecărei țări independente, cu condiția să îndeplinească condițiile prealabile canonice, pentru a răspunde nevoilor pastorale directe și imperative ale țărilor ortodoxe secularizate, guvernate de puterea autoritară a statului. Pe de altă parte, Patriarhia Ecumenică nu a acordat statut de autocefalie eclezială popoarelor ortodoxe care nu aveau independență de stat.

Cu toții știm foarte bine că Biserica Ortodoxă Ucraineană a fost supusă timp de mai multe secole guvernării dinastice, succesiv, a regatelor Poloniei și Marii Rusii, dar întodeauna aflându-se sub jurisdicția eclesială canonică a Bisericii Mamă, Patriarhia Ecumenică, întrucât nu a fost posibil ca aceste state să pună sub semnul întrebării jurisdicția Patriarhiei Ecumenice.

Cu toții știm foarte bine că Patriarhia Moscovei a dezaprobat cu tărie inițiativa Patriarhiei Ecumenice, revendicând autocefalia Bisericii Ucrainene, neconform canoanelor, ca și când ar aparține jurisdicției Patriarhiei Moscovei.

Cu toții știm foarte bine că Patriarhia Ecumenică, fiind Biserica-Mamă plină de iubire a Mitropoliei din Kiev și a Întregii Ucraine, de un mileniu, nu numai că nu are niciun interes să proclame autocefalia Bisericii din Ucraina, dar, în plus, arată că Patriarhia renunță la jurisdicția sa eclezială pentru ca această mare Biserică de 40 de milioane de credincioși ortodocși să se integreze în rândul Bisericilor Ortodoxe Autocefale și să vină în comuniune cu ele, dezvoltând în același timp, liber, diaconia pastorală a credincioșilor din Ucraina, fără nicio intervenție externă.

Cu toții știm foarte bine că proclamarea autocefaliei ecleziale a Bisericii Ucrainene a fost benefică pentru Biserica Ortodoxă și foarte utilă pentru întărirea legăturilor dintre cele două Biserici autocefale Ortodoxe, a Marii Rusii și Ucrainei.

În acest sens, propun ca Biserica noastră să recunoască autocefalia Bisericii Ortodoxe a Republicii Independente Ucraina."
19 October 2019

vezi știrile de azi