Lăcașuri Ortodoxe

Din ce în ce mai aproape de adevăr...

Duminica a IX-a după Rusalii: Umblarea pe mare și potolirea furtunii

Transmisiune în direct: Slujba Sfintei Liturghii

De actualitate, în Ortodoxie

06:06
telegraf

Pe 6 iulie, în cinstea minunii săvârșite odată în localitatea Kalinovka, în regiunea Vinița a Ucrainei, la Biserica Sfânta Parascheva, din localitatea amintită, a avut loc o mare procesiune, condusă de Mitropolitul Antonie de Borispol și Brovari, cu participarea a mai mult de 3000 de credincioși. Evenimentul comemorat este este cel săvârșit în mod minunat în anul 1923, când a izvorât sânge dintr-o Sfântă Cruce asupra căreia au tras cu armele lor bolșevicii. Imagini video pot fi văzute la (adresa).

10 July 2019

05:56
telegraf

Pe 5 iulie 2019, o procesiune a avut loc la Cernăuți, deja pentru al 30-lea an consecutiv, la Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul din satul Krehceatic, condusă de Mitropolitul Meletie de Cernăuți și Bucovina, din Biserica Ortodoxa Ucraineană de sub Patriarhia Moscovei. Pelerinii au avut de strabătut, pe jos, o distanță de 40 de km, în aproximativ 13 ore. Un material video poate fi văzut la (adresa).

 

10 July 2019

05:46
telegraf

Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Congo și-a sărbătorit hramul, de Sfântul Atanasie Athonitul.

10 July 2019

05:43
telegraf

Parohienii Bisericii Tărtășești din județul Dâmbovița  au renovat, în aceste zile, la partea sa superioară, exteriorul sfântului lor lăcaș ortodox, pentru mai multe zile brațul unei macarale - care înlocuia utilizarea de schele - fiind înălțat la nivelul turlelor, pentru retușarea tencuielii și aplicarea vopselei lavabile de către muncitorii aflați pe platforma utilajului.

 

10 July 2019

05:33

INVITAȚIE la bătut coasa și cosit fânul în aer liber

În ziua de 9 iulie 2019, la Muzeul ASTRA, instituție ale cărei acțiuni sunt posibile prin finanțarea Consiliului Județean Sibiu, fiind organizate în parteriat media oficial Lăcașuri Ortodoxe, a derulat un atelier interactiv de cosit tradițional. Vizitatorii interesați au putut, astfel, afla, într-un cadru sigur și organizat, cum se folosește coasa strămoșească, dar și tradițiile pe care le impune acest fenomen, cel al cositului. Inițiativa face parte din Programul Grădină și Peisaj în Muzeul ASTRA.  Au fost puse la dispoziția publicului interesat coasele pregătite pentru toți cei care s-au aratat dornici să lucreze în rând cu clăcașii muzeului. Ca în satul de altădată, la prânz, în hotarul fâneței s-a mâncat slană c...
Continuă

În ziua de 9 iulie 2019, la Muzeul ASTRA, instituție ale cărei acțiuni sunt posibile prin finanțarea Consiliului Județean Sibiu, fiind organizate în parteriat media oficial Lăcașuri Ortodoxe, a derulat un atelier interactiv de cosit tradițional. Vizitatorii interesați au putut, astfel, afla, într-un cadru sigur și organizat, cum se folosește coasa strămoșească, dar și tradițiile pe care le impune acest fenomen, cel al cositului. Inițiativa face parte din Programul Grădină și Peisaj în Muzeul ASTRA. 

Au fost puse la dispoziția publicului interesat coasele pregătite pentru toți cei care s-au aratat dornici să lucreze în rând cu clăcașii muzeului. Ca în satul de altădată, la prânz, în hotarul fâneței s-a mâncat slană cu ceapă.

Locația aleasă a fost fâneața  din sectorul Textile, Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, iar ora: dis de dimineață, de la 7:00.

În vechime, cositul ierbii avea o mare importanţă într-o gospodărie. Din timp, bărbații își planificau alături de familie pornitul coasei. Flăcăii se adunau atunci când aveau de cosit și începeau să culce iarba la pământ până să se scuture de rouă. Femeile dar și mezinii familiilor adunate în clacă întorceau fânul cu furca de lemn pentru a-l prinde soarele amiezii. Tehnicile de pregătire a coasei, alegerea lamei și a lemnului din care se face toporâștea, baterea lamei de coasă pe nicovală, trasul la gresie (cute - piatra de ascuțit) dar și poveștile cositului de odinioară sunt momentele retrăite la muzeu. Vizitatorii muzeului au fost martorii unor practici din vechime, atunci când pornitul la fâneață mobiliza întreaga familie, mai ales pe tați și pe feciori.

Text și foto: Cosmin Călinescu, purtător de cuvânt Muzeul ASTRA

10 July 2019

16:45

Sfinții Epictet și Astion sărbătoriți la Halmyris - 8 iulie 2019

La Mănăstirea Halmyris, acolo unde se află întregi sfintele lor moaște, au fost prăznuiți Sfinții Mucenici Epictet și Astion, care sunt cinstiți în ziua de 8 iulie, fiind cei mai timpurii martiri din țara noastră, atestați de izvoarele Bisericii Creștin-Ortodoxe. Sfinții Mucenici Epictet preotul și Astion monahul au pătimit în anul 290 după Hristos, pe vremea persecuției lui Dioclețian (284-305), și au primit moartea martirică în Cetatea Halmyris, cetate creștină așezată pe malurile Dunării, care se numea în antichitate, "Almyra“. Sfânta Liturghie Arhierească a fost oficiată de către I.P.S. Părinte Teodosie Arhiepiscopul Tomisului, I.P.S. Părinte Casian Arhiepiscopul Dunării de Jos, P.S. Părinte Visarion Episcopul Tulcii, împreună c...
Continuă

La Mănăstirea Halmyris, acolo unde se află întregi sfintele lor moaște, au fost prăznuiți Sfinții Mucenici Epictet și Astion, care sunt cinstiți în ziua de 8 iulie, fiind cei mai timpurii martiri din țara noastră, atestați de izvoarele Bisericii Creștin-Ortodoxe.

Sfinții Mucenici Epictet preotul și Astion monahul au pătimit în anul 290 după Hristos, pe vremea persecuției lui Dioclețian (284-305), și au primit moartea martirică în Cetatea Halmyris, cetate creștină așezată pe malurile Dunării, care se numea în antichitate, "Almyra“.

Sfânta Liturghie Arhierească a fost oficiată de către I.P.S. Părinte Teodosie Arhiepiscopul Tomisului, I.P.S. Părinte Casian Arhiepiscopul Dunării de Jos, P.S. Părinte Visarion Episcopul Tulcii, împreună cu un sobor de preoți.

Text și foto, pentru Lăcașuri Ortodoxe: Valeriu Leonov, corespondent local

08 July 2019

17:09
telegraf

Pe teritoriul țării noastre, Creștinismul a fost semânat de Sfântul Apostol Andrei, însă ne este cunoscut astăzi și un urmaș imediat al său, care a făcut ca Halmyris-ul să devină locul uneia dintre marile Episcopii din provincie: Sfântul Ierarh Evanghelicus* - cel dintâi Episcop al Tomisului, din Dacia Pontică (Dobrogea). Acesta este cel care, în cea de-a 14-a zi de la mucenicia Sfinților Epictet și Astion (martirizați pe 8 iulie) - ale căror sfinte moaște, cele mai timpurii descoperite vreodată în țara noastră, au fost găsite de arheologi la Halmyris - i-a botezat pe părinții tânărului mucenic Astion Monahul: Alexandru și Marcelina, veniți la Halmyris în căutarea fiului lor...

Se crede că însuși Sfântul Evanghelicus a primit cununa muceniciei prin același împărat Dioclețian, pentru marea lui dragoste și râvnă ce le avea pentru Hristos.

 

*În actul martiric al Sfinților Epictet și Astion se afirmă precis: "prea fericitul Evanghelicus era episcopul și întâistătătorul sfintelor lui Dumnezeu biserici din această provincie".

06 July 2019

16:34

Halmyris 7-8 iulie 2019: o așezare situată la 2,5 km vest de satul Murighiol, la gura Deltei Dunării - cunoscută acum ca locul descoperirii trupurilor celor mai timpurii sfinți din România: EPICTET preotul ȘI ASTION monahul

În ciuda creării mai multor colonii grecești de-a lungul coastei Mării Negre din România în secolul al VII-lea înainte de Hristos, în apropierea Halmyris-ului nu au fost găsite rămășițe ale vreunei structuri grecești. Regiunea a fost locuită în timpul celei de-a doua epoci a fierului, de către geți sau daci, după cum a devenit evident prin descoperirea mai multor locuri de incinerare, într-o posibilă necropolă care datează din secolele IV-II înainte de Hristos. În timp ce prima ocupație romană a sit-ului pare să fi cunoscut forma unei fortificații ridicate în perioada flaviană, primul castru de piatră de la Halmyris a fost construit în timpul domniei împăratului Traian. Deși structura originală a fortăreței traianic...
Continuă

În ciuda creării mai multor colonii grecești de-a lungul coastei Mării Negre din România în secolul al VII-lea înainte de Hristos, în apropierea Halmyris-ului nu au fost găsite rămășițe ale vreunei structuri grecești. Regiunea a fost locuită în timpul celei de-a doua epoci a fierului, de către geți sau daci, după cum a devenit evident prin descoperirea mai multor locuri de incinerare, într-o posibilă necropolă care datează din secolele IV-II înainte de Hristos. În timp ce prima ocupație romană a sit-ului pare să fi cunoscut forma unei fortificații ridicate în perioada flaviană, primul castru de piatră de la Halmyris a fost construit în timpul domniei împăratului Traian.


Deși structura originală a fortăreței traianice este acoperită în mare parte de fazele reconstructive ulterioare, planul pare să indice un aspect tipic al secolului al II-lea al unui fortărețe romane, alcătuită din ziduri de apărare dreptunghiulare, turnuri rectangulare și o poartă în mijlocul fiecărui zid. Plasarea fortului a fost deliberat aleasă, strategic, nu doar fiindcă se află de-a lungul cursului Dunării, dar și fiindcă se găsește la gura Mării Negre. Legăturile timpurii cu flota romană și activitățile sale maritime de la Halmyris sunt confirmate prin dovezi epigrafice, care menționează existența unui "sat marinăresc" sau vicus classicorum.


Cu toate acestea, o modificare semnificativă în apărare a avut loc în timpul perioadei Tetrarhiei. Noul aspect al zidurilor fortificate a constat dintr-un poligon neregulat, susținut de 15 turnuri și cel puțin două porți bine apărate în nord și vest. Structurile găsite în cadrul fortificației includ numeroase barăci, o terasă privată sau o baie și... o bazilică.

Bazilica descoperită de echipa condusă de Prof. Arheolog Mihail Zahariade în Cetatea Halmyris

Cu toate acestea, în iarna anului 384/385, Dunărea a înghețat, permițând triburilor străine din nord să traverseze și să lovească Halmyris-ul. O serie de cutremure din secolul al IV-lea și de mai târziu, care au modificat cursul Dunării, au dus la colmatarea portului Halmyris și a diminuat importanța sa economică și strategică. Ultima perioadă de ocupare corespunde, din câte se pare, cu reconstrucția fortului de către împăratul Justinian, care a inclus construirea unui drum monumental de intrare în peretele de nord-est al acestuia. În plus, Halmyris a devenit locul uneia dintre marile Episcopii din provincie, fiind numit între cele mai importante 15 cetăți din provincia Scythia.

 

Halmyris-ul a fost punctul cel mai estic al graniței dunărene în vremurile romane și probabil a servit drept centru de aprovizionare a flotei; inscripțiile romane timpurii ne informează despre existența unui "sat marinăresc" - vicus classicorum. În timpul perioadei târzii romane, două unități ale flotei militare - Classis din Plateypegiis și Musculi Schytici (care aveau nave mici, potrivite pentru Delta Dunării) - se poate să fi fost găzduite de această cetate.

 

În ceea ce privește viața locuitorilor, știm că în anul 290 după Hristos, în timpul persecuțiilor ordonate de Dioclețian, Sfinții Epictet și Astion au suferit martiriul lor la Halmyris.

 

Halmyris a servit ca depozit pentru aprovizionare, colonizare și schimb cultural în regiune, timp de 1100 de ani. A fost ocupat din epoca fierului până în perioada bizantină.

 

Fortul original a fost construit din lemn și stuf, dar pe măsură ce fortăreața a câștigat importanță și a fost stabilită o garnizoană regulată de-a lungul Dunării, fortul a fost reconstruit din piatră.

 

La începutul istoriei fortăreței, goții și hunii din nord au trecut Dunărea și au cucerit fortul. Ulterior, a fost recapturat de romani.

La începutul secolului al IV-lea... împăratul Constantin a adăugat o bazilică.

 

O serie de cutremure au modificat cursul Dunării, iar fortul a devenit mai îndepărtat de râu. Halmyris și-a pierdut treptat importanța și a fost abandonat.

 

Astăzi, acolo, chiar lângă zidurile cetății istorice în care Sfinții Epictet și Astion au fost martirizați pentru credința lor, un monah încearcă să re-zidească o biserică pe măsura importanței acestor doi mari sfinți făcători de minuni, ale căror sfinte moaște au fost descoperite, nu de mulți ani, întregi, fiind recunoscute drept cele mai timpurii sfinte moaște ale unor sfinți descoperiți vreodată pe teritoriul românesc. Noua construcție, la care starețul actualei Mânăstiri din Halmyris, Părintele Protosinghel Iov, lucrează cu ajutorul lui Dumnezeu, urmează să fie... cea mai mare catedrală a Dobrogei.

 

Cei doi Sfinți, Epictet și Astion, sunt sărbătoriți, conform calendarului ortodox, pe data de 8 iulie a fiecărui an. În acest an - la încheierea unei perioade speciale dedicate de Consiliul European pentru Turism și Comerț drept "2018/2019 – ANUL COMEMORĂRII SFINȚILOR EPICTET ȘI ASTION", o Slujbă a Sfintei Liturghii Arhierești va fi oficiată și în ziua de duminică, 7 iulie 2019, sub conducerea Preasfințitului Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, alături de care sunt așteptați în slujire și alți ierarhi și clerici, monahi, monahii și credincioși.

 

Mai multe despre viața acestor doi mari sfinți mucenici, găsiți pe pagina oficială web dedicată special acestora: https://sfintiiepictetsiastion.ro/ iar mai multe despre Catedrala închinată lor, aflată în acest moment în plin proces de construire, la Halmyris/Murighiol, puteți afla de pe pagina oficială a sfintei mânăstiri, dând click aici: https://manastireahalmyris.ro/

 

Poți participa și tu la construirea Catedralei din Halmyris, astăzi aflată la nivelul realizării turlelor:

CONT: RO21RNCB0256127859640001

CIF: 14797706

Murighiol, Tulcea

 

(Alte amănunte despre stadiul construcției, găsiți dând click AICI!)

Un film realizat de Asociația Lăcașuri Ortodoxe și premiat ca cel mai vizionat film, la Festivalul laic de Film Alba-ulia 2008 (organizator: Marius Moga Sr.) poate fi vizionat în josul paginii aflate la (adresa).

 

Referințe:

- Halmyris: en.wikipedia.org / July 6, 2019

- Braund, D., DARMC, R. Talbert, S. Gillies, J. Åhlfeldt, J. Becker, D. Braund, T. Elliott. "Places: 226617 (Halmyris?)". Pleiades. Retrieved July 10, 2015.
-  "Epictet și Astion din Halmyris". OrthodoxWiki. Retrieved July 10, 2015.
 - Template:Zahariade and Alexandrescu, 2012, 37)

 - The Archeological Museum, Tulcea, Romania

06 July 2019

15:40

Răspunsul la toate necazurile, temerile și nesiguranța noastră

"Chiar credem că Hristos a înviat din morți? Are acest eveniment consecințe importante asupra noastră și a vieților noastre? În răspunsul la această întrebare simplă, se află răspunsurile la toate necazurile, temerile și nesiguranța noastră; răspunsurile la toate tentațiile noastre, dilemele existențiale, conflictele psihologice, provocările morale, sociale, naționale și celelalte provocări, atât personale, cât și globale". "Dar ce zice Scriptura? "Aproape este de tine cuvântul, în gura ta şi în inima ta", - adică cuvântul credinţei pe care-l propovăduim. Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dre...
Continuă

"Chiar credem că Hristos a înviat din morți? Are acest eveniment consecințe importante asupra noastră și a vieților noastre? În răspunsul la această întrebare simplă, se află răspunsurile la toate necazurile, temerile și nesiguranța noastră; răspunsurile la toate tentațiile noastre, dilemele existențiale, conflictele psihologice, provocările morale, sociale, naționale și celelalte provocări, atât personale, cât și globale".

"Dar ce zice Scriptura? "Aproape este de tine cuvântul, în gura ta şi în inima ta", - adică cuvântul credinţei pe care-l propovăduim. Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire. Căci zice Scriptura: "Tot cel ce crede în El nu se va ruşina" (Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 10, 9).

"În această lume înșelătoare, noi, creștinii ortodocși, suntem chemați să mărturisim, prin exemplul nostru, celor dragi și vecinilor noștri, de aproape și de departe, biruința vieții asupra morții și a sensului asupra nonsensului."

(O compilare, pentru Lăcașuri Ortodoxe, de KSLCătălin - după un cuvânt rostit recent de Patriarhul Irineu al Serbiei)

06 July 2019

15:11
telegraf

Reprezentanții Societății Geografice din Rusia vor să restaureze Paraclisul ortodox "Sfânta Treime" aflată pe teritoriul parcului istoric național Fort Ross din Jenner, California, conform unui raport TASS, citat de surse din Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor. Fort Ross este o fostă așezare și fortăreață rusească de pe coasta Californiei, la aproximativ 80 Km de San Francisco, înființată în 1812 de o companie ruso-americană pentru a furniza alimente posesiunilor rusești din Alaska și pentru a extinde baza de resurse a Rusiei în America. Capela Sfintei Treimi a fost folosită de rușii și aleuții membri ai coloniei. Fortul a fost vândut proprietarilor americani în 1842. Sfântul Inochentie de Alaska, Sfântul Sebastian, Sfântul Tihon al Moscovei au au vizitat și au poposit aici.

06 July 2019

15:01
telegraf

Seminarul Ortodox Sfântul Vladimir din New York a organizat recent o conferință despre materialitate (natura materială a ceva), explorând materia, materialele și materialitatea în arta și cultura bizantină, pe marginea unor subiecte cum sunt Euharistia, relicvele (între care și sfintele moaște), icoanele, decorațiunile bisericești, ornamentele și multe altele. Conferința a continuat o conversație începută în 2018, când cercetătorii s-au strâns în campusul Seminarului pentru a explora aceeași temă a materialității bizantine. Discuțiile s-au axat pe teoriile bizantine și antice despre materie și formă; utilizarea și importanța materialelor cum ar fi lemnul, piatra, aurul și sticla în context ecleziastic și în alte contexte; rolurile materiei și materialelor în Euharistie, icoane, relicve și relicvarii (racle); ritualul pentru târnosirea unei biserici; experiențe senzoriale ale Sfintei Liturghii și altele.

06 July 2019

14:49
telegraf

Un studiu comandat de Oficiul de Externe al Regatului Unit, citat de presa internațională, a reflectat exodul din vremurile noastre al creștinilor din Orientul Mijlociu și violențele împotriva acestora, în răspândire și în alte părți ale Asiei, precum și în Africa.

 

Secretarul britanic de externe, Jeremy Hunt, aflat în capitala etiopiană Addis Abeba, zilele trecute, i-a acuzat pe politicieni pentru faptul că se fac că nu observa acest lucru, avertizând că este vorba despre un genocid asupra creștinilor, aceștia fiind de departe cel mai persecutat grup religios de astăzi - 245 de milioane de creștini suferind în prezent un nivel extrem de ridicat de persecuție în 50 de țări, cu o creștere de 30 de milioane pe an.

 

 

 

 

06 July 2019

11:17

Care este rolul Statului în promovarea și protejarea dreptului la libertatea religioasă sau credință, în special în ceea ce privește aspectele legate de recunoaștere

"Este adesea uitat faptul că libertatea la religie sau credință constituie un drept uman inalienabil și ne-negociabil; că nu depinde de procedurile administrative de înregistrare; și că nu necesită aprobarea Statului. Baza libertății de religie sau de credință a tuturor ființelor umane, ca deținătoare de drepturi în temeiul dreptului internațional, o constituie demnitatea umană inerentă a tuturor persoanelor și nu depinde de recunoașterea de către Stat.Cu toate acestea, acordarea de personalitate juridică, ce permite organizațiilor și instituțiilor religioase să fie operaționale în activitățile lor religioase, poate face obiectul unor proceduri administrative și legale. Aici, Statul are datoria, în temeiul dreptului internațional, să faciliteze obtinerea persona...
Continuă

"Este adesea uitat faptul că libertatea la religie sau credință constituie un drept uman inalienabil și ne-negociabil; că nu depinde de procedurile administrative de înregistrare; și că nu necesită aprobarea Statului. Baza libertății de religie sau de credință a tuturor ființelor umane, ca deținătoare de drepturi în temeiul dreptului internațional, o constituie demnitatea umană inerentă a tuturor persoanelor și nu depinde de recunoașterea de către Stat.
Cu toate acestea, acordarea de personalitate juridică, ce permite organizațiilor și instituțiilor religioase să fie operaționale în activitățile lor religioase, poate face obiectul unor proceduri administrative și legale. Aici, Statul are datoria, în temeiul dreptului internațional, să faciliteze obtinerea personalității juridice de catre comunitățile și instituțiile religioase sau de credință și să ofere condițiile necesare pentru exercitarea deplină de către fiecare persoană a dreptului său la libertatea sau convingerea religioasă. Orice astfel de procedură de înregistrare ar trebui să fie rapidă, transparentă, echitabilă, incluzivă și nediscriminatorie.
Consiliul ONU pentru Drepturile Omului și Adunarea Generală a ONU au îndemnat în repetate rânduri Statele să-și intensifice eforturile pentru protejarea și promovarea libertății de gândire, de conștiință și religie sau la pripriile convingeri. Statele sunt chemate 'să revizuiască, ori de câte ori este relevant, practicile de înregistrare existente, pentru a se asigura că astfel de practici nu limitează dreptul tuturor persoanelor de a-și manifesta religia sau convingerile, fie singure, fie în comunitate cu alte persoane și în public sau privat'."

 

(Traducere Lăcașuri Ortodoxe, după un extras din conferința susținută de Mr. Ahmed Shaheed, Raportor Special privind Libertatea de Religie și Credința, la Masa Rrotundă privind Libertatea Religioasă și Credința / Muntenegru 2019)

06 July 2019

17:09
telegraf

"Astăzi, există unii care invocă Sfintele Canoane într-un spirit raționalist, ca și cum ar fi legi ale statului și prevederi ale Constituției. Ei ar trebui totuși să vadă duhul Sfintelor Canoane: să le accepte fără a le nesocoti și să lupte pentru a găsi duhul care dă viață, nu litera legii, care ucide." (traducere a unui extras dintr-un cuvânt al Mitropolitului Ierotheos de Nafpaktos și Sfântul Vlasie despre Taina Bisericii, cu trimitere la Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 3: 6)

05 July 2019

16:35
telegraf

Eparhia de Raska-Prizren a publicat trei cărți științifice ale Diaconului Dr. Alexander Prascevic, sub titlul "Dialogul dintre creștinii ortodocși și musulmani": 1. Contribuția Patriarhului sârb Gherman la dialogul cu musulmanii (1958-1990); 2. Patriarhul Pavle despre Islam și musulmani (1990-1997); 3 Contribuția Patriarhului sârb Pavle la dialogul cu musulmanii (1998-2009).

05 July 2019

16:30
telegraf

Secretariatul Societății Creștine Pan-Ortodoxe a adresat o petiție Vaticanului, privind acțiunile recente ale Riturilor Uniate Catolice Răsăritene din India, invocând o serie de "activități ecleziastice agresive" ale acestora.

05 July 2019

16:16

Ziua Sugarului 2019, în Dumbrava Sibiului

Ziua Sugarului este o sărbătoare dedicată vizitatorilor mari și mici, care a debutat pe data de 1 iulie 2006 Anul acesta evenimentul organizat de Muzeul ASTRA, instituție ale cărei acțiuni sunt posibile prin finanțarea Consiliului Județean Sibiu, desfășurându-se în parteneriat media oficial Lăcasuri Ortodoxe, a ajuns la cea de-a XIV-a ediție. Ca în fiecare an, Ziua Sugarului are loc în prima duminică a lunii iulie, între orele 10 și 18, la Etno Tehno Parc, în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului.   „Muzeul ASTRA va fi, în această zi specială, ținta tuturor familiilor tinere și nu numai. Așteptăm să ne fie alături la Ziua Sugarului părinți cu sugari, bunici, chiar străbunici și alte rude: frățiorii, respectiv surioarele mai...
Continuă

Ziua Sugarului este o sărbătoare dedicată vizitatorilor mari și mici, care a debutat pe data de 1 iulie 2006 Anul acesta evenimentul organizat de Muzeul ASTRA, instituție ale cărei acțiuni sunt posibile prin finanțarea Consiliului Județean Sibiu, desfășurându-se în parteneriat media oficial Lăcasuri Ortodoxe, a ajuns la cea de-a XIV-a ediție. Ca în fiecare an, Ziua Sugarului are loc în prima duminică a lunii iulie, între orele 10 și 18, la Etno Tehno Parc, în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului.

 

„Muzeul ASTRA va fi, în această zi specială, ținta tuturor familiilor tinere și nu numai. Așteptăm să ne fie alături la Ziua Sugarului părinți cu sugari, bunici, chiar străbunici și alte rude: frățiorii, respectiv surioarele mai mari ale bebelușilor, nași și nașe, unchi și mătuși, veri și verișoare. Activitățile din program sunt premiate de partenerul oficial al evenimentului: Bella Happy și sponsorul principal, PETIT BEBE, dar și de către ceilalți sponsori. Ziua Sugarului este dedicată, în primul rând, copilaşilor cu vârste cuprinse între o zi şi doi ani pentru care vom organiza concursurile: Cross-ul Bebe, pe mochetã (de-a buşilea), Cross-ul Bobocel, Miss şi Mister Bebe, Miss şi Mister Bobocel. Pentru mămici şi tătici pregătim un program special alcătuit din concursuri instructive, distractive și gustoase: MămicaȘtieTot și Tăticul Priceput, prin intermediul atelierulului RAWissima "Viața are gust și fără zahăr". În completare, Asociațiile Mâini Unite - din dragoste pentru copii și Sprijin pentru Mame vor pune la dispoziția mamelor care alăptează un cort special amenajat în acest scop și va oferi consiliere specifică, prin consilierul în alăptare, Corina David, dar și Consiliere psihologică în Parenting și Specificul etapelor de dezvoltare ale copiilor, prin intermediul psihologului Oana Vasiu.
După terminarea concursurilor din prima parte a zilei, între orele 13:15 și 13:45, vă invităm să participați la discuția informativă și interactivă: Tehnici de bază în acordarea Primului Ajutor, cu siguranță, un subiect deosebit de important și interesant pentru tinerii părinți, susținut cu profesionalism de Magdalena Drăgan, Trainer și Coach la Mămici la Superlativ.ro. Centrul de învățare a limbii engleze Helen Doron English va organiza, şi în acest an, diverse ateliere de creație, activităţi şi jocuri în limba engleză, punctul forte din programul lor constituindu-l prezentarea interactivă a cursurilor în limba engleză pentru bebeluşi și gimastica de dimineața și de după-amiază, 10.00: Let’s stretch! Good morning exercise – activități de înviorare, mișcare și dans și 15.30-16.00: Colours and fun! - activități de asociere și diferențiere culori și forme, dezvoltarea capacității de concentrare, iar Learn with Music Sibiu va invita copilașii pe Mocheta cu Instrumente Muzicale...de Percuție! Pentru micuții vizitatori vom avea pregătite și două animații speciale neasistate: Panoul SENZORIAL, al noilor experiențe, și Curcubeul Buclucaș, de recunoaștere și sortare a culorilor, Picto’BEBE, Covorul „ROȘU” al Sugarilor va asigura, pentru eternitate, celebritatea bebelușului care va folosi culorile pentru a-și amprenta mânuțele și piciorușele, într-o veselie generală.”, a declarat Eliza Penciu, muzeograf Muzeul ASTRA.


Agenția Națională ANTIDROG, colaborator al Muzeului ASTRA și al Zilei Sugarului, va veni cu activităţi specifice de prevenire a consumului de droguri legale şi ilegale, de substanţe noi cu efect psihoactiv, denumite generic „etnobotanice”, şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos ce va implica un grad mărit de responsabilitate civică. Intrarea va fi gratuită pentru copiii cu vârsta de până la trei ani și un însoțitor.

 

Info text & responsabil acțiune: Irina-Eliza Penciu, muzeograf Muzeul ASTRA

05 July 2019

08:17
telegraf

În luna noiembrie a acestui an, va avea loc cea de-a zecea comemorare a mutării la Domnul a Patriarhului Pavle al Serbiei.

 

Mulți oameni îi venerează mormântul în Mânăstirea Rakovica (la 15 km de Belgrad).

 

Iubirea extrem de mare a oamenilor față de el, aprecierea și impresia pe care acesta le-o lăsa - ei simțindu-se ca și cănd s-ar afla în fața unui sfânt - faptul ca primeau întotdeauna răspunsuri la întrebările pe care i le puneau frecvent atunci când îl întâlneau pe stradă, acesta călătorind cu mijloacele de transport în comun, smerenia și slujirea sa, au făcut ca, la înmormântarea acestuia, să se adune laolaltă, în rugăciune, două milioane de oameni, la Catedrala "Sfântul Arhanghel Mihail", din Belgrad.

 

 

 

05 July 2019

07:42
telegraf

Misiunea Bisericească Rusă din Ierusalim a raportat că parcela de teren de pe râul Iordan, aparținând Bisericii ortodoxe Ruse din Afara Granițelor, a fost de-minată și urmează acum să atragă oameni care doresc să își dedice viața duhovnicească acestui loc, pentru revitalizarea sa.

05 July 2019

07:36
telegraf

În perioada 28-29 iunie 2019, Catedrala Maicii Domnului „Bucuria celor necăjiți“, din San Francisco, a găzduit festivitățile legate de împlinirea a 25 de ani de la canonizarea Sfântului Ioan (Maximovici) de Shanghai și San Francisco, Făcătorul de Minuni. La slujire a fost prezent și Episcopul Paisie Lugojanul, din Biserica Ortodoxă Română. S-a slujit în prezența în prezența Icoanei Maicii Domnului din Kursk "A Semnului" și a sfintelor moaște ale Sfântului Ioan de Shanghai.

05 July 2019

06:44
telegraf

Comunitatea Sfântului Munte Athos a transmis o scrisoare Ministrului grec de Externe, în care și-a exprimat protestul său puternic vizavi de vizita noului Mitropolit Mihail de Lutsk și Volin, al Bisericii Ortodoxe din Ucraina, în Sfântul Munte, agitând un steag al țării sale și intonând imnul național. Conform publicației grecești Romfea, călugării din Athos au reclamat o încălcare a articolului 184 din Carta Muntelui Athos, care se opune oricăruit tip de propagandă, acțiunea amintită fiind considerată în dezacord cu duhul isihast, cu sfințenia si tradiția atonite.

05 July 2019

06:33

APEL al Episcopului Teodosie de Raška-Prizren, pentru asistarea persoanelor vulnerabile din nordul Kosovo și Metohija

"Din cauza situației umanitare grave din nordul provinciei Kosovo și Metohija, cauzată de decizia instituțiilor kosovare de a impune tarife de 100% pentru toate bunurile provenite din centrul Serbiei, precum și alte măsuri restrictive ale Priștinei, Eparhia Raska-Prizren se adresează urgent fâcând apel la toate Eparhiile Bisericii Ortodoxe Sârbe și la organizațiile umanitare, să organizeze colectarea de ajutoare umanitare pentru populația cea mai vulnerabilă.   Prin impunerea de tarife de 100% pentru toate bunurile din centrul Serbiei, contrar tuturor regulilor organizației CEFTA, care garantează comerțul liber și echitabil în conformitate cu standardele internaționale și mai ales europene, a fost impusă o povară, în special populației sârbe din...
Continuă

"Din cauza situației umanitare grave din nordul provinciei Kosovo și Metohija, cauzată de decizia instituțiilor kosovare de a impune tarife de 100% pentru toate bunurile provenite din centrul Serbiei, precum și alte măsuri restrictive ale Priștinei, Eparhia Raska-Prizren se adresează urgent fâcând apel la toate Eparhiile Bisericii Ortodoxe Sârbe și la organizațiile umanitare, să organizeze colectarea de ajutoare umanitare pentru populația cea mai vulnerabilă.

 

Prin impunerea de tarife de 100% pentru toate bunurile din centrul Serbiei, contrar tuturor regulilor organizației CEFTA, care garantează comerțul liber și echitabil în conformitate cu standardele internaționale și mai ales europene, a fost impusă o povară, în special populației sârbe din Kosovo și Metohija, care până acum a fost alimentată în mare măsură cu bunuri importate din Serbia centrală, întrucât sunt mai accesibile decât produsele disponibile în prezent în magazinele din sudul Kosovo.

 

Discriminarea bazată pe originea bunurilor, care ne amintește de cele mai întunecate vremuri din istoria europeană, este cea mai gravă încălcare a drepturilor omului. Alături de acțiunea de incendiere demonstrativă și de distrugere a bunurilor sârbești, din urmă cu câteva luni, la care autoritățile din Pristina nu au reacționat, s-a produs o deteriorare multilaterală a relațiilor și securității interetnice pe întreg teritoriul Kosovo și Metohija, cu consecințe imprevizibile.

 

În acest moment, situația din nordul Kosovo amenință cu seriozitate să devină alarmantă, în special pentru populația cea mai săracă și vulnerabilă din punct de vedere social, care nu are nicio posibilitate să achizitioneze bunuri mai scumpe din sudul Kosovo sau să călătorească în afara provinciei și să aducă mărfuri în cantități mai mici acasă. Dacă această situație nesustenabilă va continua, ea va influența evacuarea treptată a populației sârbe rămase, ceea ce este în mod evident obiectivul autorităților din Priština, care reprezintă cu ipocrizie această problemă umanitară drept politică și îi folosesc pe sârbii din Kosovo ca ostateci. Chiar și trimiterea de ieri a unor cantități ridicole de mărfuri de către instituțiile de la Pristina pe strada bosniacă din nordul Mitrovica era în primul rând o demonstrație teatrală pe care presa independentă o putea verifica.

De aceea, Eparhia Raška-Prizren, care a stat întotdeauna alaturi de poporul său, în cele mai dificile momente, și acum, printr-un apel de ajutorare, informează publicul că două puncte umanitare bisericești vor fi deschise în curând - la Biserica Sfântul Dimitrie, din Mitrovica de Nord, și în Mănăstirea Banjska, din Municipiul Zvečan. Cantitățile existente de alimente și alte bunuri vor fi transferate de urgență din rezervele bucătăriilor din Eparhie, care hrănesc zilnic aproximativ 2000 de persoane vulnerabile, în primul rând în Pomoravlje, în Kosovo. Prin aceasta, Biserica noastră va încerca să ajute cât mai mult posibil, prin livrarea de pachete umanitare. Ajutoarele vor fi distribuite tuturor persoanelor vulnerabile, indiferent de religie și origine etnică, așa cum am făcut de mai mulți ani.

 

Ne așteptăm ca organizațiile umanitare, în special Crucea Roșie, atât în ​​țară, cât și în străinătate, să răspundă rapid la apelul nostru umanitar și că bunuri umanitare vor fi livrate în Kosovo și Metohija în următoarele zile și săptămâni.

 

Vă atragem atenția că acest apel nu constituie o ingerință în politică, ci este mai degrabă o reacție a Bisericii la abuzuri fără precedent comise împotriva oamenilor nevinovați, în special a oamenilor credincioși din nordul Kosovo și Metohija, care sunt privați de libertățile și drepturile fundamentale, prin măsuri restrictive. De asemenea, așteptăm ca instituțiile internaționale să răspundă mai urgent la această situație și să ajute la găsirea unor soluții care să protejeze drepturile cetățenilor și să permită o viață normală, care acum nu este posibilă.

 

Episcopul de Raška-Prizren
Teodosie"

05 July 2019

06:19

Viața în Hristos - după perspectiva isihastă, la Sfântul Apostol Pavel

"Apostolul Pavel nu a fost pur și simplu un expert în legea Vechiului Testament sau un învățător al creștinilor, ci un Apostol adevărat al lui Iisus Hristos. Aceasta înseamnă că L-a văzut pe Hristos Înviat, în Duhul Sfânt, ceea ce el repetă continuu în toate Epistolele sale. El spune în mod explicit: "Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin vreun om, ci prin Iisus Hristos şi prin Dumnezeu-Tatăl, Care L-a înviat pe El din morţi." (Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel 1: 1).   Sfântul Pavel a fost chemat la rang de Apostol prin descoperire [revelație / LO], prin faptul că Iisus Hristos i S-a arătat lui: "Dar când a binevoit Dumnezeu Care m-a ales din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin ha...
Continuă

"Apostolul Pavel nu a fost pur și simplu un expert în legea Vechiului Testament sau un învățător al creștinilor, ci un Apostol adevărat al lui Iisus Hristos. Aceasta înseamnă că L-a văzut pe Hristos Înviat, în Duhul Sfânt, ceea ce el repetă continuu în toate Epistolele sale. El spune în mod explicit:

"Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin vreun om, ci prin Iisus Hristos şi prin Dumnezeu-Tatăl, Care L-a înviat pe El din morţi." (Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel 1: 1).

 

Sfântul Pavel a fost chemat la rang de Apostol prin descoperire [revelație / LO], prin faptul că Iisus Hristos i S-a arătat lui:

"Dar când a binevoit Dumnezeu Care m-a ales din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul Său, să descopere pe Fiul Său întru mine, pentru ca să-L binevestesc la neamuri" (Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel 1: 15-16).

După descoperirea lui Dumnezeu, el s-a dus în Arabia (Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel 1:17).

 

Acolo s-a dat pe sine plângerii și pocăinței pentru că, prin ignoranța sa, a persecutat pe Dumnezeu Însuși, Care totuși i S-a descoperit în slava Lui. Sfântul Pavel a realizat că El era Yahweh, Cel Ce este, Cuvântul neîntrupat al lui Dumnezeu. Manifestarea lui Dumnezeu a produs pocăință fără margini în el. El a trăit ceva asemănător cu rugăciunea lui Hristos din Ghetsimani, motiv pentru care a descris această rugăciune în detaliu.

"El, în zilele trupului Său, a adus, cu strigăt şi cu lacrimi, cereri şi rugăciuni către Cel Ce putea să-L mântuiască din moarte" (Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel 5: 7).

 

"Theoria" sa (vederea) lui Dumnezeu a provocat o pocăință profundă în el, pentru viața pe care o dusese anterior. Această pocăință nu se datora faptului că el ar fi dus înainte o viață fără Dumnezeu, întrucât el păstra legea Vechiului Testament. El s-a pocăit de faptul că L-a ignorat pe Hristos Dumnezeul Cel Viu și că a luptat împotriva Lui. O asemenea ignoranță față de Adevăratul Dumnezeu, indiferent de orice alte convingeri religioase ar putea avea cineva, este de fapt ateism. Acesta este și modul în care Apostolul Pavel interpretează lipsirea de Dumnezeu.

"De aceea, aduceţi-vă aminte că, odinioară, voi, păgânii cu trupul, numiţi netăiere-împrejur de către cei numiţi tăiere-împrejur, făcută de mână în trup, eraţi, în vremea aceea, în afară de Hristos, înstrăinaţi de cetăţenia lui Israel, lipsiţi de nădejde şi fără de Dumnezeu [literal "atei"], în lume." (Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel 2: 11-12).

 

Apostolul Pavel a legat strâns "praxis"-ul cu "theoria". "Praxis" (virtutea practicată) este răstignirea și mortificarea patimilor, iar "theoria" este descoperirea [revelarea / LO] Slavei Luminii în fața lui Iisus Hristos. În cazul Sfântului Pavel, a apărut întâi descoperirea lui Dumnezeu în Lumină, urmată de o pocăință completă de auto-golire. Pentru tot restul vieții sale, după cum reiese clar din Epistolele lui, a experimentat în mod repetat vederea [viziunea / LO] lui Dumnezeu. El însuși a vorbit despre prima descoperire a lui Hristos către el.

"Dar pe când mergeam eu şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată o lumină puternică din cer m-a învăluit ca un fulger. Şi am căzut la pământ şi am auzit un glas, zicându-mi: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Iar eu am răspuns: Cine eşti, Doamne? Zis-a către mine: Eu sunt Iisus Nazarineanul, pe Care tu Îl prigoneşti. Iar cei ce erau cu mine au văzut lumina şi s-au înfricoşat, dar glasul Celui care îmi vorbea ei nu l-au auzit. Şi am zis: Ce să fac, Doamne? Iar Domnul a zis către mine: Ridică-te şi mergi în Damasc şi acolo ţi se va spune despre toate cele ce ţi s-au rânduit să faci." (Faptele Sfinţilor Apostoli 22: 7-10).

 

Lumina care strălucea în jurul lui nu era o lumină fără substanță, lumină impersonală, ci slava Domnului Hristos. Acest lucru reiese, de asemenea, clar din dialogul care a urmat, pe măsură ce au vorbit "față în față". Ceva impersonal nu poate să vorbească, să simtă sau să comunice ca o persoană.
El descrie aceeași experiență într-o altă adresare:

"Am văzut, o, rege, la amiază, în calea mea, o lumină din cer, mai puternică decât strălucirea soarelui, strălucind împrejurul meu şi a celor ce mergeau împreună cu mine." (Faptele Sfinţilor Apostoli 26:13).

 

Este evident, aici, că Lumina Dumnezeiască Ce Se revarsă din Trupul Dumnezeiesc al lui Hristos este mai strălucitoare decât soarele. Din acest motiv, în momentul viziunii dumnezeiești Apostolul Pavel a perceput două lumini: lumina creată a soarelui și lumina necreată a slavei lui Hristos. El a făcut o distincție clară între cele două lumini, vorbind despre o Lumină care strălucea în jurul lui "din cer, mai puternică decât strălucirea soarelui". Desigur, nu a putut să suporte slava nesfârșită a Luminii necreate a lui Hristos.

Această vedere a lui Dumnezeu l-a făcut pe Saul un Apostol al lui Iisus Hristos și un adevărat teolog empiric [bazat pe experiență /LO]. Desigur, el a avut alte experiențe de a-L vedea pe Dumnezeu în cursul vieții sale, dar trebuie remarcat că aceste experiențe sunt experiențe ale vieții veșnice și ale vieții din Rai. El s-a înălțat până la "al treilea cer" și de acolo "a fost răpit în rai".

"Dacă trebuie să mă laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuşi la vedenii şi la descoperiri de la Domnul. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. Pentru unul ca acesta mă voi lăuda; iar pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai în slăbiciunile mele." (Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 12: 1-5).

 

În acest pasaj descoperitor [revelațional /LO] se pot vedea următoarele puncte. Menționează "vedenii și descoperiri ale Domnului". Vedeniile sunt descoperiri, iar descoperirile sunt vederi ale Domnului. Acestea nu sunt descoperiri ale unor idei [prin teoretizare / LO], ci vederea realităților divine [empirice, prin experiere / LO] în care întreaga ființă umană - trup și suflet - este împărtășită. Trupul este de fapt transformat prin harul lui Dumnezeu, astfel încât să poată privi aceste descoperiri.
Apoi, nu a existat doar o descoperire, ci mai multe: au fost numeroase apariții ale lui Dumnezeu și lucruri divine. Descoperirea nu este o imagine statică, ci o succesiune de experiențe.

De asemenea, în timpul descoperirilor există extaz, dar este diferit de tipurile "estice" de extaz [cu trimitere la practicile de tip yoghin, orientale / LO]. Apostolul Pavel mărturisește: "fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie". Extazul este un eveniment duhovnicesc. Nu înseamnă să-ți pierzi simțurile, sau că mintea [coborâtă în inimă - nous / LO] să părăsească trupul. Cine privește la Dumnezeu nu este nici în afara trupului, nici în interiorul său, pentru că în acel timp mintea sa este înăuntrul trupului său, dar este "răpit" de harul lui Dumnezeu, așa că percepe ceva diferit.

 

Omul în Hristos este răpit "până la al treilea cer". Nu există ceruri multiple perceptibile simțurilor și nici nu pot fi definite numeric sau după niveluri diferite în jurul pământului conform viziunii tradiției evreiești vechi. Mai degrabă, cuvântul "ceruri" denotă stări duhovnicești legate de descoperirea Domnului. Practic, putem afirma, așa cum găsim și în tradiția interpretativă a Părinților, pe care Sfântul Maxim Mărturisitor a păstrat-o, că faptul că Sfântul Pavel este răpit până la al treilea cer înseamnă participarea sa la energia lui Dumnezeu de curățire, iluminare și îndumnezeire [trei etape / LO].

După cel de-al treilea cer, care este vederea lui Dumnezeu, Apostolul a fost răpit "în rai și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască". Aceste cuvinte de nespus sunt vorbe necreate, iar acest lucru înseamnă că Sfântul Pavel a fost inițiat în realitatea necreată, în participarea la slava necreată a lui Dumnezeu și la Sfânta Liturghie necreată a Raiului.

Prin asemenea descoperiri, Saul-Sfântul Pavel a devenit Apostol, văzător al lui Dumnezeu și teolog și a transmis toată această experiență creștinilor folosind cuvinte și concepte create, după cum vedem în Epistolele sale. Este clar că Apostolul Pavel a cunoscut viața isihastă, a vederii divine prin experiere.

Toate aceste descoperiri și evenimente sunt o experiere a Învierii lui Hristos. Crucea lui Hristos, cu toate acestea, este inseparabil legată de Înviere, după cum este foarte evident în viața Apostolului Pavel:

"Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!" (Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel 6:14).

 

Există două moduri în care Sfântul Pavel este răstignit împreună cu Hristos. Primul este exprimat prin cuvintele "lumea este răstignită pentru mine". "Lumea" reprezintă modul carnal de gândire. Prin Cruce, lumea a fost răstignită pentru el. Adică, Apostolul Pavel a fost complet distanțat de atmosfera și de mentalitatea acestei lumi. De îndată ce a ajuns să-L cunoască pe Hristos, a fost captivat de El. El a fost entuziasmat de iubirea Lui și de frumusețea feței Sale și, de atunci, absolut nimic din lumea senzuală și perceptibilă nu-l mai mișca.

Al doilea mod în care a experimentat Crucea este indicat prin expresia "şi eu pentru lume". Cu alte cuvinte, Apostolul însuși a fost răstignit în ce privește lumea, pentru că toate dorințele pătimașe [pasionale / LO] pentru lume au fost răstignite și ucise, transformându-se și îndreptându-se către Dumnezeu. Depărtarea fizică de lume reprezintă prima fază a vieții crucificate, și retragerea din căile lumii - care este legată de transfigurarea patimilor - constituie a doua fază a acestei vieți crucificate.

Există o referință implicită, aici, la exemplul poporului Israel, care, în ciuda plecării sale fizice din Egipt, și-a dorit încă modul de viață egiptean. Primul mod de a fi răstignit este lăsarea în urmă a modului lumesc și carnal de gândire, deși dorințele interioare ale patimilor pot fi în continuare active; acest lucru este caracterizat prin "praxis". Al doilea mod de a fi răstignit este transformarea tuturor gândurilor și dorințelor și întoarcerea lor spre Dumnezeu. Aceasta este descrisă ca "theoria", cu diferitele sale grade.

Aceasta este perspectiva din care Apostolul Pavel a declarat:

"M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine." (Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel 2:20).

 

Sfântul Pavel a fost răstignit prin harul lui Dumnezeu și, de atunci, Hristos Înviat a trăit în interiorul său și i-a stăpânit întreaga ființă, trup și suflet. Atât sufletul, cât și trupul său, au participat la îndumnezeire, în slava lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel cunoștea în practică tradiția isihastă, ca pe o experiere a Crucii lui Hristos, și cunoștea, de asemenea, theoria, prin care a gustat veșnica viață, ca pe o experiere a Învierii lui Hristos, și theoria Luminii necreate. Prin această teologie empirică el i-a ghidat pe toți creștinii, fie căsătoriți sau necăsătoriți, membri ai clerului sau laici, întreaga comunitate ecleziastică. Epistolele lui sunt pline de experiență isihastă și vizionară. Acest lucru l-a făcut să fie un teolog în Biserică și un Apostol de frunte. El scrie, într-una din Epistolele sale:

"Fraţilor de Dumnezeu iubiţi, noi ştim cum aţi fost aleşi; Că Evanghelia noastră n-a fost la voi numai în cuvânt, ci şi întru putere şi în Duhul Sfânt şi în deplină încredinţare, precum bine ştiţi ce fel am fost între voi, pentru voi" (Epistola întâia către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel 1: 4- 5).

 

Evanghelia pe care Sfântul Pavel a predicat-o creștinilor a fost rodul experienței descoperitoare a lui Dumnezeu. Nu au fost cuvinte goale, ci au fost oferite cu putere, Duh Sfânt și convingere.
La citirea acestui pasaj, ne dăm seama că au apărut schimbări duhovnicești în aceia care au auzit vorbirea Apostolului Pavel. Creștinii au dobândit experiență și cunoștințe personale despre mesajul evanghelic, așa cum apare clar și în altă Epistolă:

"Pentru că doresc mult să vă văd ca să vă împărtăşesc vreun dar duhovnicesc, spre întărirea voastră. Şi aceasta ca să mă mângâi împreună cu voi prin credinţa noastră laolaltă, a voastră şi a mea." (Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 1: 11-12).


Prin predicarea sa, Apostolul Pavel a transmis un dar spiritual, care a adus statornicie și mângâiere. Cuvintele sale au fost rezultatul acestei teologii empirice, motiv pentru care au fost atât de puternice. Viața pe care a trăit-o în Hristos s-a manifestat în toate acțiunile sale și în cuvintele sale."

 

(Traducere KSLCătălin, pentru Lăcașuri Ortodoxe - după un cuvânt al Mitropolitului Ierótheos Vlachos, de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie, supus în aceste zile atenției cititorilor de catre presa internațională, pornind de la Postul Sfinților Apostoli, în mod special cu trimitere la Epistolele Sfântului Apostol Pavel )

 

Argumentele cuprinse în rândurile de mai sus vin în completarea celor spuse de Mitropolitul Ierotheos pe marginea trăirii isihaste, acesta apelând la Sfântul Apostol Pavel și arâtând că întregul concept al învățăturii apostolice descrie viața isihastă.

05 July 2019

08:20
telegraf

În Singapore, în perioada 6-7 iulie 2019, la Catedrala Ortodoxă Siriană de rit oriental "Sfântul Toma" vor avea loc manifestări speciale ocazionate de sărbătoarea hramului. Evenimentul va fi marcat prin prezența inclusiv a unor reprezentanți ai diferitelor Biserici din Singapore, între care și din Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Armeană și Biserica Romano-Catolică, urmând să aibă loc și discuții cu caracter ecumenic.

03 July 2019

07:51
telegraf

Duminică, 30 iunie 2019, la Ziua Națională a Luxemburgului, Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată și la fel Ambasada Română, la slujba oficiată de IPS Mitropolit Athenagora al Belgiei și Exarh al Țărilor de Jos și Luxemburgului în Catedrala Sfântul Nicolae, din Luxemburg.

 

Au fost prezenți, de asemenea, reprezentanti ai Bulgariei și Serbiei.

 

După Sfânta Liturghie a urmat o Slujbă de Te Deum pentru sărbătorirea Marelui Duce Henry, în ziua Ducatului.

03 July 2019

07:40

Scrisori misionare - Sfântul Nicolae Velimirovici

În aceste zile, la Editura Syrtes, în Geneva, a apărut o nouă publicație de 483 pagini, intititulată "Scrisori misonare" ale Sfântului Nicolae Velimirovici, în traducere în limba franceză, din limba sârbă, efectuată de Lioubomir Mihailovici. Publicația se înscrie în colecția "Mari duhovnicei ortodocși ai secolului XX". Vă prezentăm, în rândurile de mai jos, traducerea unei recenzii semnate cu această ocazie de Jean-Claude Larchet, sub a cărui îndrumare a apărut noua carte:   "Scrisorile misionare sunt considerate unele dintre lucrările fundamentale ale Episcopului sârb Nicolae Velimirovici (1880-1956), astăzi canonizat sub numele de Sfântul Nicolae de Žiča și Ohrid. Este o colecție de 300 de scrisori, sem...
Continuă

În aceste zile, la Editura Syrtes, în Geneva, a apărut o nouă publicație de 483 pagini, intititulată "Scrisori misonare" ale Sfântului Nicolae Velimirovici, în traducere în limba franceză, din limba sârbă, efectuată de Lioubomir Mihailovici. Publicația se înscrie în colecția "Mari duhovnicei ortodocși ai secolului XX".

Vă prezentăm, în rândurile de mai jos, traducerea unei recenzii semnate cu această ocazie de Jean-Claude Larchet, sub a cărui îndrumare a apărut noua carte:

 

"Scrisorile misionare sunt considerate unele dintre lucrările fundamentale ale Episcopului sârb Nicolae Velimirovici (1880-1956), astăzi canonizat sub numele de Sfântul Nicolae de Žiča și Ohrid. Este o colecție de 300 de scrisori, semnate într-o perioadă care se întinde din anii 1920, când Episcopul Nicolae a fost Episcop de Bitolj și Ohrid, până în anii dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, când era Episcop de Žiča.

 

Aceste scrisori au făcut obiectul mai multor ediții, sporind succesiv. Episcopul Nicolae a început să le publice într-o mică revistă pe care a înființat-o în 1932, când era Episcop de Ohrid și Bitolj. Conținând scrisorile unui misionar, acest jurnal a apărut lunar timp de trei ani, prezentând câteva scrisori în fiecare număr.

 

Aceste scrisori și altele scrise ulterior au fost compilate de Episcopul Nicolae, între 1937 și 1941, când era Episcop de Žiča. Încă o dată suntem surprinși de puterea de lucru a autorului, deoarece această perioadă era pentru el bogată în activități pastorale și literare (multe dintre cărțile sale fiind scrise în acei ani), deranjat de numeroase călătorii în străinătate pentru conferințe și întâlniri internaționale și profund tulburat de o situație politică dificilă în care era puternic angajat în apărarea Bisericii amenințată în identitatea sa. De fapt, lucrarea Episcopului Nicolae nu se limita la a alege dintre toate scrisorile pe care le scrisese în această perioadă de douăzeci de ani: el a rescris cu atenție începutul fiecăreia dintre ele, astfel încât să ofere cititorului un rezumat clar al situației și al solicitărilor interlocutorului său, astfel încât răspunsul său să devină mai inteligibil.

 

Întrebările adresate de corespondenții Sfântului Nicolae sunt de o mare varietate și ating toate domeniile vieții de zi cu zi, în diferite circumstanțe istorice, cu interogări multiple ale rațiunii, despre conținutul credinței sau cu încercări ale vieții, cu diferitele stări psihologice și spirituale, diferite poziții în ceea ce privește religiile și, în special, Ortodoxia, cu credințele și practicile sale.

 

Episcopul sfânt are grijă să răspundă fiecărei persoane în același mod simplu și clar, oricare ar fi fost statutul său social (unii dintre corespondenții săi sunt bine pregătiți și ocupă importante funcții civile sau religioase, majoritatea fiind de condiție modestă: țărani, muncitori, angajați, studenți...) și indiferent de nivelul intelectual și de gradul de maturitate spirituală. Fiecare întrebare, chiar și cea mai simplă sau cea mai ciudată, era binevenită pentru el. Răspunsul său este întotdeauna un semn al atenției personale și al iubirii față de corespondentul său, fie că îi era un cunoscut, sau un necunoscut. Dar, foarte des, problemele expuse apar în multe cazuri și se poate spune că dincolo de fiecare corespondent, Sfântul Nicolar [Velimirovici] se adresează prin răspunsurile sale unei mulțimi de cititori care trăiește situații similare și caută soluții.

 

Fiecare scrisoare este ca o mică predică a cărui obiect este universal. Acesta este motivul pentru care Episcopul Sfânt Nicolae a decis să facă publice aceste scrisori. Acesta este motivul pentru care și ele se păstrează interesante și ne ating astăzi, într-un context istoric, geografic, social și cultural foarte diferit.

 

În fiecare dintre răspunsurile sale, Sfântul Nicolae prezintă discernământ, bunăvoință, optimism, credință profundă și încrederea totală în Dumnezeu. El știe să coreleze fiecare problemă cu un sens duhovnicesc profund și să găsească o soluție duhovnicească pozitivă.

 

În aceste scrisori, găsim geniul SfÂntului Nicolae, rezultat din inteligență, profunzime, originalitate, o mare capacitate de a se reînnoi și un stil de o calitate excepțională, care i-a adus porecla de "Hristomul [Gură de Aur / LO] sârb".

03 July 2019

07:18
telegraf

Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk a oficiat o Slujbă de Pomenire, pe 28 iunie 2019, în Cimitirul Militar Zeitenlik din Salonic, unde sunt îngropați 25.000 de soldați uciși în Primul Război Mondial, între care șî 400 de ofițeri și soldați ruși.

 

02 July 2019

06:54
telegraf

În perioada 28-29 iunie 2019, o delegație a Patriarhiei Ecumenice (Arhiep. Iov de Telmissos, PS Maxim de Mitilene și Diac. Bosporios Mangafas) s-a aflat la Roma, la Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, unde a participat la Messa papală (varianta catolică a Sfintei Liturghii Ortodoxe), careia i-a urmat o audiență privată la Papă, în cadrul căreia s-au discutat probleme curente. O  intâlnire a avut loc, de asemenea, cu președintele Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creștinilor, Cardinalul Kurt Koch. Papa Francisc a înmânat delegației catolice o raclă cu părticele din Sfintele Moaște ale Sfqntului Apostol Petru - mormântul Sfântului Apostol aflându-se la Vatican - pentru Patriarhul Bartolomeu, acesta din urmă așezându-le la închinare în Biserica Feriköy, în zi de hram. Un material video poate fi vizionat la (adresa)

02 July 2019

06:43
telegraf

Sinodul Bisericii Ruse din Străinătate confirmă fuzionarea Eparhiilor sale din Marea Britanie și Europa de Vest și conferă Episcopului Irineu (Steenberg) titlul de Episcop al Londrei și al Europei Occidentale.

02 July 2019

16:05
telegraf

   Orice descoperire materială cu care se fălește omul, ca fiind produs exclusiv de forța și mintea lui, se arată în realitate a fi o manifestare a Providenței Dumnezeiești. Orice invenție are o importanță și o semnificație îndoită: fizică și spirituală. (ne asigură Sfântul Nicolae Velimirovici)

 

   Pe aceeași temă, rod al aceleiași lucrări neîncetate a Duhului Sfânt în lume, exact cu o zi înainte de rânduiala citirii din cuvintele acestui mare sfânt, Monahul Nicodim (M.C.) ne pune astăzi tuturor o întrebare, căreia însuși, cu același har al lui Dumnezeu îi și răspunde:

   "- Știți ce este un ateu? Știți bine cum cu fiecare și prin fiecare om lucrează Dumnezeu. Eei, ateul este acel om care nu recunoaște niciodată asta!" (KSLCătălin - pentru Lăcașuri Ortodoxe)

01 July 2019

15:35

Cuvântul pe care Sfântul Nicolae Velimirovici l-a adresat Regelui George V, la Vidovdan, în Catedrala din Londra. Sfântul Lazăr, Marele Mucenic din Kosovo

Pe 28 iunie, în 1916, Episcopul Sfânt Nicolae Velimirovici, s-a adresat unei adunări strânse la Catedrala Sfântul Pavel, din Londra, la invitația Arhiepiscopului de Canterbury. Vă prezentăm, mai jos, în premieră, traducerea acestei adresări:   Sf ântul Nicolae Velimirovici "Domnilor și prietenilor,Eu vin din Serbia, din "miezul nopții" european. Nu există nicio rază de lumină, nici o singură urmă. Toată lumina s-a dus de pe pământ la cer și cerul este singurul loc de unde vine lumina. Cu toate acestea, noi, cei care suntem slabi în toate, suntem puternici în credință și sperăm că vor veni în curând zorii. Îi mulțumesc Domnului Arhiepiscop, Randall Cantuar, care mi-a permis, în această zi sfântă, V...
Continuă

Pe 28 iunie, în 1916, Episcopul Sfânt Nicolae Velimirovici, s-a adresat unei adunări strânse la Catedrala Sfântul Pavel, din Londra, la invitația Arhiepiscopului de Canterbury. Vă prezentăm, mai jos, în premieră, traducerea acestei adresări:

 

Sf ântul Nicolae Velimirovici

"Domnilor și prietenilor,
Eu vin din Serbia, din "miezul nopții" european. Nu există nicio rază de lumină, nici o singură urmă. Toată lumina s-a dus de pe pământ la cer și cerul este singurul loc de unde vine lumina. Cu toate acestea, noi, cei care suntem slabi în toate, suntem puternici în credință și sperăm că vor veni în curând zorii. Îi mulțumesc Domnului Arhiepiscop, Randall Cantuar, care mi-a permis, în această zi sfântă, Vidovdan [Sărbătoarea Sfântului Vitus / LO], anul Domnului nostru 1916, în această frumoasă biserică a Sfântului Pavel, să mă adresez domniei maiestuosului rege George al V-lea și celor mai proeminenți englezi.

Domnilor și prietenilor!


Am petrecut toată ziua ieri uitându-te la acest templu magnific, care este mândria Angliei și a Creștinismului. Am văzut că a fost construit folosindu-se cele mai scumpe materiale, aduse din diferite părți ale imperiului, unde soarele nu apune niciodată. Am văzut că a fost construit din granit și marmură, pe care valurile sutelor de mări și oceane le-au spălat pe țărm. De asemenea, este decorat cu aur și pietre prețioase, care au fost aduse din cele mai valoroase mine din Europa și Asia. M-am convins că acest templu este considerat una dintre minunile arhitecturale ale lumii din acest motiv.

 

Cu toate acestea, prietenii mei, vin dintr-o țară mică din Balcani și există un templu și mai mare, mai strălucitor și mai frumos și mai prețios decât acesta. Templul este situat în orașul sârb Niš, iar numele său este Turnul Craniului. Templul acesta este construit din craniile care aparțin poporului meu. El a stat acolo timp de cinci secole, ca un baraj puternic pentru marea asiatică, la poarta răsăriteană. Și dacă toate craniile și oasele ar fi fost folosite pentru a construi templul, acest templu ar fi fost de trei sute de metri înălțime, cu aceeași lățime și lungime, iar fiecare sârb ar fi putut veni astăzi, să-și ridice brațul și să-l îndrepte spre fiecare dintre ele: 'Acesta este craniul bunicului meu, tatălui meu, fratelui meu vecinului meu, prietenului meu, nașului meu, omului meu bun'. Timp de cinci secole, Serbia a apărat Europa, cu oasele și craniile, astfel încât Europa să poată trăi în pace.

 

Noi am tocit săbiile turcești, cu oasele noastre; am doborât hoardele sălbatice care năvăleau ca un vârtej de munte spre Europa. Nu pentru un deceniu, nici pentru un secol, ci pentru toate secolele dintre Rafael și Shearer. În toate aceste 'secole albe și roșii', în timp ce Europa se preocupa de reforma religioasă, revoluția științifică, revoluțiile politice, reformele muncii, reformarea modului general de viață, folosirea cuvintelor, ne-am îndeplinit rolul în viața noastră. În timp ce Europa revizuia cu inima zei și oameni din trecut și în timp ce trecea printr-un purgatoriu atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere spiritual, noi, ca robi răbdători, am fost uciși de dușmanii europeni, interzicând intrarea în același purgatoriu.

 

Cu alte cuvinte, în timp ce Europa devenea Europa, știm că astăzi eram gardul ei, zidul impenetrabil și spinii sălbatici din jurul delicatului trandafir. La Vidovdan, anul 1389, Țarul Lazăr, sârb, a venit în Kosovo cu armata sa curajoasă, la granița Europei creștine, și pentru a apăra cultura creștină, și-a dat viața. În acel moment erau la fel de mulți sârbi ca și englezii. Astăzi, există de zece ori mai puțin sârbi decât atunci. Unde sunt ei? Au murit, protejând Europa. Acum, este rândul Europei să-și plătească datoria."

Prințul Lazăr s-a născut în 1329 la Prilepac, în familia aristocrată Hrebeljanovici. Tatăl său, Pribac, a fost un logofăt-secretar care împlinea o lucrare foarte confidențială pentru regele Dušan cel puternic în palatul regal. Tânărul Lazăr a fost crescut în palat și a fost respectat de rege, care i-a încredințat domnia a două părți ale împărăției sale: Srem și Mačva. Lazăr s-a căsătorit cu Milica, fiica unui important aristocrat pe nume Vratko, cunoscut și sub numele de Yug Bogdan - un om foarte înțelept și onorabil din familia Nemanjic. Lazăr a avut trei fii: Stevan, Vuk și Lazăr și cinci fiice: Jelena, Mara, Despa, Vukosava și Mileva.

Regele Dušan cel Puternic a murit neașteptat în 1355, la vârsta de 48 de ani. Aceasta a dus la slăbirea guvernului central al Serbiei.

 

Mulți duci au folosit această ocazie pentru a se separa de Regat cu pământul care le-a fost încredințat. Fiul tânăr al lui Dušan Uroș a preluat tronul și a fost ucis rapid. Vukašin Mrnjavčević s-a autoproclamat rege al Serbiei. În acest moment, turcii se îndreptau spre Regatul Serbiei. Într-o bătălie pe râul Marica, în 1371, Vukašin a fost ucis lăsând în urmă o Serbie slăbită, săracă și sfâșiată. Serbia avea nevoie disperată de un om de stat talentat, bogat în virtuți și care să se bucure de Slava lui Dumnezeu: un om asemănător Sfântului Sava și tatălui său, Sfântul Ștefan Nemanja, care a fondat Statul Sârb. Biserica a recunoscut doar un astfel de om, în Prințul Lazăr. Talentul său de conducere, înțelepciunea și experiența l-au ridicat deasupra celor care puteau să prindă tronul cu forța și căutau gloria și importanța lor.

 

Prințul Lazăr a încercat, mai întâi, să consolideze Regatul. Așa cum era obiceiul acelor zile și veacuri, el și-a căsătorit fiicele cu aristocrații rebeli sârbi. Aceasta a extins și stabilizat țara. Având astfel garantată loialitatea aristocraților disidenți, Prințul Lazăr s-a întors spre acele țări din apropiere, încerând să aprofundeze relația Serbiei cu ele.

În acest moment, Biserica Ortodoxă Sârbă se afla într-o dispută cu Patriarhul de Constantinopol. Regele Dușan cel Puternic dorea ca Serbia să aibă o Biserică independentă. El a căutat în mod unilateral să-l ridice pe Arhiepiscopul sârb la nivel de Patriarh. Patriarhul de Constantinopol a respins cu totul acest act și a rupt relațiile cu Biserica din Serbia. Aceasta a fost o problemă foarte gravă, pe care Regele Lazăr a reușit să o rezolve prin reconcilierea Bisericii sârbe cu cea a Constantinopolului. Ca rezultat al acestei reconcilieri, Biserica Sârbă a primit primul său Patriarh canonic.

 

Extinderea Statului Otoman, și din ce în ce mai frecventele raiduri turcești în țara sa, l-au avertizat pe Printul Lazăr că se apropie timpul unei lupte decisive. O pregătire lungă de ambele părți a precedat această confruntare. Faptul că armatele au fost conduse de conducătorul turc Murad 1 și de Regele Lazăr al Serbiei, ilustrează importanța bătăliei. S-a decis că locul bătăliei să fie un domeniu din Kosovo (Kosovo Polje).

 

Prințul Lazar știa că șansele sale împotriva agresorului turc erau mici și, în ajunul bătăliei din Kosovo, el și-a strâns aristocrația superioară și a întrebat dacă ar trebui să lupte pentru Sfânta Cruce și Viața Veșnică sau să se predea adversarilor lor și să trăiască ca sclavi ai musulmanilor. Trebuia să aleagă între Regatul Ceresc și cel pământesc. În adevăratul duh al Creștinismului, au preferat să-și pună speranța în Hristos și în Viața Veșnică. Prințul și toți acești războinici au primit Sfânta Împărtășanie și au intrat în luptă în ziua Sfântului Vitus, marți, 15 iunie 1389.

 

La începutul luptei, războinicii sârbi au reușit să avanseze. Miloš Obilici, cel mai faimos erou al acestei bătălii din Kosovo, l-a ucis pe regele turc Murad. În ciuda acestei evoluțiineașteptate, armata turcă s-a reorganizat și i-a învins pe sârbi. L-au capturat în viață pe Prințul Lazăr, dar la scurt timp după aceea l-au decapitat.

 

Astăzi rămășițele sale pământești se păstrează intacte în Mânăstirea Ravanica, fondată de el, împreună cu multe alte biserici și mănăstiri. Credincioșii s-au strâns din toată Serbia, de-a lungul secolelor, pentru a-i venera Sfintele Moaște și pentru a obține mângâiere și vindecare, și pentru a-i inspira în speranța și credința că vor veni zile mai bune."

 

01 July 2019

14:46

Despre Arhiepiscopul Alipie de Chicago și Midwest

Vă oferim mai jos traducerea unor rânduri scrise la 40 de zile de la mutarea la cele veșnice a Părintelui Alipie, fost Arhiepiscop de Chicago și Midwest, ajuns la vârsta de 93 de ani, de către Părintele paroh al Catedralei Acoperământul Sfintei Fecioare, din Chicago (SUA) - Pr. Protopop Andrei Papcov.   "Vlădica, după numele său din lume Nicolae Mihailovici Gamanovici, s-a născut pe 6 decembrie 1926 în regiunea Herson din Rusia, în familia unui fierar. La botezul său a fost numit în cinstea Sfântului Nicolae Făcătorul de Minuni, sfântul în ziua căruia s-a și născut. În ciuda unei vieți dificile sub sovietici în anii 1930, când ateismul a fost indus cu forța pretutindeni, tânărul Nicolae a putut să se...
Continuă

Vă oferim mai jos traducerea unor rânduri scrise la 40 de zile de la mutarea la cele veșnice a Părintelui Alipie, fost Arhiepiscop de Chicago și Midwest, ajuns la vârsta de 93 de ani, de către Părintele paroh al Catedralei Acoperământul Sfintei Fecioare, din Chicago (SUA) - Pr. Protopop Andrei Papcov.

 

"Vlădica, după numele său din lume Nicolae Mihailovici Gamanovici, s-a născut pe 6 decembrie 1926 în regiunea Herson din Rusia, în familia unui fierar. La botezul său a fost numit în cinstea Sfântului Nicolae Făcătorul de Minuni, sfântul în ziua căruia s-a și născut. În ciuda unei vieți dificile sub sovietici în anii 1930, când ateismul a fost indus cu forța pretutindeni, tânărul Nicolae a putut să se familiarizeze cu viața duhovnicească, prin citirea cărților religioase pe care bunicul său le păstrase. Viața sfinților a lăsat o impresie de neșters asupra lui Nicolae, în special viețile sfinților părinți asceți, și deja din acei ani a dorit să urmeze exemplul lor. În 1941, la începutul războiului cu Germania, regiunea Herson a fost ocupată de armata germană, iar în decembrie 1942 Nicolae Gamanovici a fost trimis cu forța în Germania, ca lucrător rob, plasat într-un lagăr de muncă. În anii care au urmat, tânărul a trebuit să trăiască și să lucreze în diferite tabere de lucru. La sfârșitul războiului lucra la Berlin, într-unul dintre cimitirele orașului. Condițiile de muncă au fost de așa natură încât Nicolae a avut ocazia să participe la slujbele bisericii ortodoxe rusești din Berlin. Acolo s-a întâlnit cu călugării din Mănăstirea Sfântul Iov din Poceaev, care fusese evacuată cu mult timp în urmă din Slovacia, iar la 3 februarie 1945 a părăsit ilegal tabăra ostarbeiter și s-a alăturat obștii mănăstirii. Cinci zile mai târziu, obștea a părăsit Berlinul pentru Bavaria, unde a rămas până la sfârșitul războiului. După capitularea Germaniei, obștea s-a mutat la Geneva, în Elveția, unde ucenicul Nicolae a fost tuns ca rasofor, pe 23 septembrie 1946. El a primit numele de Alipie, în cinstea Sfântului Alipie iconarul, al Mănăstirii Peșterilor din Kiev.

 

   La 1 decembrie 1946, călugărul rasofor Alipie și obștea Sfântul Iov soseau la Mănăstirea Sfânta Treime din Jordanville, New York. Părintele Alipie a petrecut următorii 28 de ani ca membru al obștii, îndeplinind diverse ascultări, principala fiind studiul iconografiei sub tutela cunoscutului iconograf Arhimandritul Ciprian (Pijov), care a fost primul și singurul său profesor în arta picturii icoanei. În martie 1948, Arhiepiscopul Vitalie (Maximenko) l-a tuns pe Părintele Alipie ca monah. Mitropolitul Anastasie l-a hirotonit pe Părintele Alipie ierodiacon în 1950 și ieromonah în 1954. În 1966, Părintele Alipie a primit titlul de egumen.

În acei ani, părintele Alipie absolvea Seminarul "Sfânta Treime", cu o Diplomă în Teologie, iar în 1970 a primit gradul de master în filologie rusă, din partea Universității Norwich din Vermont, cu înalte onoruri - Summa cum Laude.

 

   Una dintre ascultările pe care Părintele Alipie le-a avut, a fost și predarea la Seminarul Sfânta Treime, unde a susținut mai multe materii. În timpul anilor petrecuți la seminar, a predat limbile slavonă și greacă, precum și istoria Bisericii Ruse. Cea mai notabilă contribuție la educația noastră duhovnicească, a fost publicarea de către Mănăstirea Sfânta Treime, în 1964, a Gramaticii Slavonei Bisericești, prima de acest gen care încă nu are egal. Câteva generații de clerici din Rusia și din străinătate au studiat folosind acest manual. În timpul uneia din numeroasele mele călătorii în Rusia, în anii 1990, am fost plăcut surprins să văd acest manual la vânzare, într-una dintre librăriile centrale din Moscova, dacă nu mă înșel "Akademkniga". La începutul anilor 2000, acest manual era tradus în limba engleză, ceea ce le-a dat celor care nu vorbiseră limba rusă posibilitatea de a studia slavona Bisericească.

 

   (...)Părintele Alipie, timp de mai mulți ani a slujit cu ascultare în Parohia Acoperământul Sfintei Fecioare, din Schenectady, New York, până la numirea unui paroh permanent. Astfel, Domnul i-a dat ocazia de a dobândi experiență pastorală înainte de a fi înălțat la rang episcopal.

   În timpul "perioadei monahale" a vieții Vlădicăi Alipie, numele său a fost precizat în mod repetat între candidații la rangul de episcop, dar el a evitat în mod constant această onoare. În cele din urmă, în octombrie 1974, la cererea insistentă a Arhiepiscopului Serafim de Chicago(...), starețul Alipie a fost ridicat la rang de Episcop Vicar de Cleveland, ajutându-l pe Arhiepiscopul Serafim. La trecerea la cele veșnice a celui din urmă în 1987, Episcopul Alipie a fost numit Episcop al Eparhiei de Chicago și America Centrală. În 1990, a fost ridicat la rang de Arhiepiscop. La timpul ridicării sale la rang episcopal, Părintele Alipie era pe bună dreptate considerat unul dintre cei mai buni, dacă nu chiar cel mai bun pictor de icoane a diasporei ruse. Supremația sa în acest domeniu a fost recunoscută pretutindeni. Multe dintre icoanele sale împodobesc lăcașurile ortodoxe și casele creștinilor ortodocși din America de Nord, aducând pace duhovnicească celor care se roagă înaintea lor. În discursul său, chiar înainte de hirotonia sa, Arhimandritul Alipie și-a exprimat teama că îndatoririle sale ierarhice îl vor împiedica să se angajeze mai departe în lucrarea, favorită, de pictare a icoanelor. Cu toate acestea, Dumnezeu a fost încântat să vadă că arta sa nu s-a stins, iar în primii ani ca Vicar el a reușit să completeze frescele bisericii magnifice a Sfântului Serghie, din Cleveland, și, în parte, pe cele ale Bisericii Tuturor Sfinților din Rusia, din Denver. Înainte de numirea sa ca ierarh, el reușise să picteze cupolele Bisericii de cimitir a Adormirii Maicii Domnului, din Jordanville, pictură care, prin calitatea sa subtilă, diferă puternic de restul frescelor completate de alți pictori de icoane. Ultima iconografie monumentală a Vlădicăi Alipie a fost realizată pentru Catedrala Sfânta Fecioară, din Chicago, finalizată la începutul anului 2002.

 

   Principalele lucrări arhipăstorești ale Vlădicăi Alipie din Chicago au constat în mutarea catedralei dintr-o zonă periculoasă a orașului într-o zonă mai potrivită, unde enoriașii nu s-au mai temut să meargă la slujbele de seara ale Bisericii. În 1995, într-o zonă rezidențială sigură, a fost achiziționat un teren de peste 12.000 de metri pătrați, cu o casă, unde, sub conducerea Vlădicăi, au fost construite un lăcaș magnific și o sală spațioasă. Vlădica s-a stabilit în casa de lângă lăcaș și a viețuit acolo aproape un sfert de secol, până la dispariția sa.

   În 2002, Domnul i-a trimis Vlădicăi o încercare dificilă. Mobil și energic timp de 76 de ani, Vlădica nu a disprețuit munca fizică, cultivând o grădină extinsă în curtea bisericii și efectuând personal reparații la biserică. Adesea putea fi văzut pe acoperișul bisericii și în alte locuri neașteptate.

   Pe 18 aprilie 2002, în timp ce se pregătea pentru Sărbătoarea Paștilor, Vlădica s-a hotărât să facă ordine în cimitir și să ardă ramurile de dud care atârnau peste drumul din jurul bisericii. În timp ce tăia o creangă, Vlădica a căzut pe asfalt de la o înălțime de patru metri, cu vătămări puternice la coloana vertebrală. Ca rezultat al acestor vătămări, Vlădica a rămas imobilizat pentru tot restul vieții sale, deplasându-se în principal într-un scaun cu rotile. În această condiție a rămas încă 18 ani. El a purtat crucea aceasta cu răbdare și bun-umor, fără a se plânge celor care-l înconjurau, despre soarta sa.

 

   Neputând să-și oficieze singur slujbele, a participat constant la ele, a participat la viața de rugăciune a parohiei, împărtășind adesea la Altar și a predicat adesea. Ne-am bucurat că, în ciuda neputinței sale, acest aspect al slujirii pastorale era încă posibil pentru el. Acest lucru l-a susținut și pe el moral, deoarece a simțit că predica sa aducea beneficii altora. De asemenea, a redus mult volumul de muncă al preoților catedralei, motiv pentru care i-am fost foarte recunoscători Vlădicăi. Vlădica vorbea mereu foarte simplu, dar cu profunzime, iar oamenilor le-a plăcut să-l asculte. Acest lucru a durat până când Vlădica nu a mai putut vedea și nu mai putea citi și scrie. Cu aproape trei ani înainte de mutarea sa la Domnul, Vlădica mi-a spus că, din cauza pierderii vederii sale, nu mai putea să-și pregătească predicile, așa că a trebuit să ne asumăm pe deplin această datorie pastorală.

 

   În ciuda stării sale slăbite, Vlădica ne-a susținut și duhovnicește. Eram abordați periodic de persoane nefericite, care ne solicitau sa le facem dezlegări. Nu orice preot îndrăznește să împlineasca această rânduială. Noi, preoții din Chicago, de asemenea, nu reprezentăm o excepție. Ce puteam face, în acest caz? Am cerut ca Vlădica Alipie să îndeplinească aceasta. Și el, slabit fizic dar puternic din punct de vedere duhovnicesc, a fost de acord: pentru câteva zile el rămânea în rugăciune și post și apoi oficia dezlegările.

 

   Vlădica a fost o lecție vie pentru toată lumea din jurul său și nu ne-a învățat atât de mult cu cuvintele, cât cu exemplul personal. Era temperat în viața de zi cu zi. A trăi într-un oraș imens, în care toate variantele care privesc confortul personal sunt ușor accesibile "ca și cum nu sunt păcătoase", locuința Vlădicăi nu era foarte diferită de chilia din Mânăstirea Sfânta Treime: aceeași simplitate și modestie în tot, nimic inutil.

 

   Etica muncii Vlădicăi a fost, de asemenea, edificatoare. Deși era în scaunul cu rotile, Vlâdica, rămânând încă destul de în putere, căuta să muncească în zona preferată - pictura de icoane. Din cauza leziunii, el nu mai putea sta mult timp, nu mai mult de o oră, și se plângea foarte mult pentru faptul că, din cauza durerii, trebuia să meargă la odihnă, timp în care vopselele sale proaspăt diluate se uscau și trebuia să reia munca de la capăt de fiecare dată.

 

   Rezumând cele de mai sus, să ne amintim exemplul vieții pe care l-a lăsat Vlădica întregii lumi din jurul lui: 1) modestie și severitate față de sine; 2) mângâiere și condescendență față de ceilalți; 3) liniște, fără opunere față de încercările trimise de Dumnezeu; 4) sârguință; 5) rugăciune constantă. Pentru toate acestea și multe alte calități personale, Vlădica Alipie a fost iubit și respectat de toți cei care-l înconjurau. Veșnica lui pomenire!

 

   (...) Slujba înmormântării a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Petru, Arhiepiscopul de Chicago și America Centrală, Mitropolitul român Nicolae, Episcopul sârb Longin, Episcopului Pavel al Bisericii Ortodoxe din America și Episcopul Nicolae de Manhattan, împreună cu clericii din eparhie și cler din alte jurisdicții ortodoxe. O mare mângâiere pentru turmă, a fost scrisoarea Sanctității Sale Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Chiril. Înmormântarea Arhiepiscopului Alipie a avut loc pe 3 Mai 2019, la Mânăstirea Sfânta Treime din Jordanville, în cimitirul monahal din spatele Altarului bisericii mânăstirii."

01 July 2019

12:35
telegraf

Datorită climatului politic puternic încercat din Albania, în contextul viitoarelor alegeri municipale, Conferința Laicatului Bisericii Ortodoxe Autocefale din Albania, programată să aibă loc pe 24 iunie 2019, a fost amânată până în toamna viitoare. Într-un comunicat oficial anterior, citit în toate bisericile ortodoxe din țară pe data 2 iunie 2019 după Sfânta Liturghie, Biserica făcea apel la bună înțelegere, pentru a găsi soluții concrete, în beneficiul țării și al poporului.

 

01 July 2019

12:29
telegraf

La slujba ocazionată de ziua onomastică - 25 iunie 2019 - a Mitropolitului Onufrie al Kievului (Primatul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei de sub Patriarhia Kievului), din partea Bisericii Ortodoxe Române a participat Părintele Ioan Pițura, Vicarul general al Vicariatului Ortodox Ucrainean, unitate bisericească aflată în jurisdicția directă a Patriarhiei Române. Mitropolitul a sărbătorit, totodată, și atingerea vârstei de 75 de ani și cel de-al 5-lea an al alegerii sale ca Mitropolit al Kievului. Au mai coslujit reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe locale ale Alexandriei, Ierusalimului, Serbiei, Bulgariei, Ciprului, Poloniei, Cehiei și Slovaciei, Bisericii Ortodoxe din America. Imagini video de la eveniment, găsiți la (adresa).

01 July 2019

12:14
telegraf

Mitropolitul de Kykkos și Tillyria, din Biserica Ortodoxă a Ciprului, a trimis o scrisoare de felicitare la zi onomastică Mitropolitului Onufrie al Kievului, exprimându-și suținerea față de acesta din urmă și precizând, conform Romfea, că actele anti-canonice din Ucraina amenință Ortodoxia universală, menționând, de asemenea, că doar un Sinod Ecumenic pan-ortodox, cu acordul unanim al tuturor Primaților Bisericilor Ortodoxe locale poate acorda autocefalie unei Biserici.

01 July 2019

12:07
telegraf

Arhiepiscopul Elpidofor al Americii (Patriarhia Ecumenică) a fost vizitat, pe 26 iunie 2019, de Ambasadorul Statelor Unite pentru Libertatea Religioasă Internațională, Samuel Brownback. Clericul a fost informat, conform unui raport Romfea, despre pozițiile adoptate de Guvernul Statelor Unite în apărarea libertății religioase și a primit asigurarea că Ambasadorul este încântat de perspectivele de cooperare cu comunitatea ortodoxă, acesta din urmă menționând că ortodocșii se confruntă cu persecuția cea mai severă din lume.

01 July 2019

11:56
telegraf

Biserica Ortodoxă Rusă este gata să-și schimbe statutul propriu, conform unui raport recent al „Nesavisimaia Gazeta“, pentru ca Arhiepiscopia parohiilor ortodoxe de tradiție rusă din Europa de Vest (îndepărtată acum de Patriarhia de Constantinopol - vezi ARHIVA LO) să fie legată canonic de Patriarha Rusă, cel mai probabil după cum s-a procedat în cazul Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor în vara anului 2008.

01 July 2019

11:47
telegraf

Pe 26 iunie, la Paris, a avut loc o întâlnire între Consiliul Mondial al Bisericilor și Comitetul Internațional Evreiesc pentru Consultări Interreligioase (IJCIC).

01 July 2019

11:35
telegraf

Patriarhul Antiohiei Ioan al X-lea a adresat o scrisoare Mitropolitului Onufrie al Kievului, cu ocazia sărbătorii sale onomastice, asigurându-l de rugăciunile sale către Dumnezeu pentru Biserica pe care acesta din urmă o conduce (de sub Patriarhia Moscovei),. greu încercată la ora actuală.

01 July 2019

11:31
telegraf

Sâmbătă, 22 iunie 2019, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei a oficiat Dumnezeiasca Liturghie în cripta ce adăpostise oarecând trupul Sfântului Irineu, din Lyon, în Franța. Arhipăstorul a realizat lucrarea „Sfântul Irineu de Lyon, polemist și teolog”, în care sunt descrise viața și învățăturile Sfântului, și a tradus în limba română opera „Demonstrația propovăduirii apostolice”, una dintre lucrările de referință ale marelui scriitor bisericesc din veacul al II-lea. Mai multe detalii, găsiți la (adresa).

01 July 2019

11:22
telegraf

Mitropolitul Macarie, al noii Biserici Ucrainene (de sub Patriarhia Constantinopolului) a susținut în aceste zile, pentru televiziunea locală Kanal 24 că, fără sprijinul statelor occidentale, Patriarhul Ecumenic nu ar fi proclamat autocefalia Bisericii sale nou înființate.

01 July 2019

05:05
telegraf

Acum, începând cu ora 07:30, în Duminica Sfinților Români, în care prăznuim totodată Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț; Soborul Sfinților 12 Apostoli și Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Balikinskaya”, TRANSMITEM ÎN DIRECT Slujba Utreniei și a Sfintei Liturghii, din Catedrala din Urziceni, la adresa: https://www.youtube.com/channel/UCho9XI0nSL5caR9SW7HdUng/live.

30 June 2019

16:35
telegraf

Pe 26 iunie 2019, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, președinte al Departamentului pentru Relații Externe al Patriarhiei Moscovei, a fost primit într-o scurtă vizită de către Primatul Bisericii Ortodoxe din Grecia, Arhiepiscopul Ieronim al Atenei, aceștia discutând dspre relațiile dintre cele două Biserici..

28 June 2019

16:30
telegraf

În Albania, disputele privind alegerile locale au dat naștere unei reacții a Bisericii Ortodoxe Albaneze, care a făcut apel la politicieni să nu se folosească de lăcașurile de cult pentru activitățile lor politice. Reacția a venit după ce mai mulți primari au ținut discursuri în bisericile din localitățile lor.

28 June 2019

16:24

Scrisoare a Patriarhului Bartolomeu, către Președintele Muntenegrului

   „Excelența Voastră,   Ne adresăm cu bucurie Excelenței Voastre, dorindu-vă, atât dumneavoastră cât și poporului credincios, binecuvântare cerească. Recent, în Patriarhia Ecumenică, am fost informați, cu consternare, că v-ați exprimat sprijinul pentru crearea unei Biserici Ortodoxe în Muntenegru și guvernul țării dumneavoastră a ratificat un proiect de lege privind libertatea religioasă, care are în vedere naționalizarea tuturor bisericilor ortodoxe construite înainte de 1918, precum și a proprietăților ecleziastice.  Aceasta înseamnă că statul dumneavoastră expropriază bisericile și proprietățile Sfintei Mitropolii a Muntenegrului, precum și ale altor trei Episcopii ale Bisericii Sfinte din Serbia.  &...
Continuă

   „Excelența Voastră,
   Ne adresăm cu bucurie Excelenței Voastre, dorindu-vă, atât dumneavoastră cât și poporului credincios, binecuvântare cerească. Recent, în Patriarhia Ecumenică, am fost informați, cu consternare, că v-ați exprimat sprijinul pentru crearea unei Biserici Ortodoxe în Muntenegru și guvernul țării dumneavoastră a ratificat un proiect de lege privind libertatea religioasă, care are în vedere naționalizarea tuturor bisericilor ortodoxe construite înainte de 1918, precum și a proprietăților ecleziastice.  Aceasta înseamnă că statul dumneavoastră expropriază bisericile și proprietățile Sfintei Mitropolii a Muntenegrului, precum și ale altor trei Episcopii ale Bisericii Sfinte din Serbia.


   Excelență, prin această scrisoare, vă informăm cu sinceritate că Patriarhia Ecumenică împreună cu celelalte Biserici Ortodoxe recunosc ca singură jurisdicție canonică ortodoxă în Muntenegru, pe cea aflată sub conducerea Mitropolitului Amfilohie, ierarh al Bisericii Serbiei.

   Biserica din Muntenegru nu a fost niciodată autocefală, iar actuala așa-numită Biserică Ortodoxă din Muntenegru de sub ascultarea lui Miras Dedeić nu aparține Bisericii Ortodoxe. Domnul Dedeic nu este Episcop al Bisericii Ortodoxe, ci o persoană caterisită de către Patriarhia Ecumenică. Singurul ierarh canonic din această țară este fratele nostru Mitropolit Amfilohie, care aparține Patriarhiei Serbiei și este recunoscut la nivel pan-ortodox.

 

   Vă scriem pentru că noi nu vrem ca oamenii noștri dragi din Muntenegru să ajungă într-o situație de izolare și separare eclezială de trupul întregii comuniuni a Bisericilor Ortodoxe, întrucât nicio Biserică nu recunoaște sau sprijină invenția anti-canonică a lui Dedeic.

   Amintiți-vă ce v-am spus în 2000: 'Suntem convinși că Excelența Voastră înțelegeți, de asemenea, de urgență pericolul care amenință unitatea spirituală a poporului din Muntenegru, cauzat de respectivul Dedeić, și că vă veti separa de el pentru binele poporului dumneavoastră. Excelență, vă rugăm să nu considerați cele de mai sus ca pe un amestec în treburile interne ale țării dumneavoastră, dar dorința Bisericii noastre mamă din Constantinopol este de a ajuta poporul vostru credincios, care se află la o răscruce critică în istoria sa."(...)

 

Patriarhia Ecumenică, 21 iunie, 2019
+ Bartolomeu, Arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Romă, și Patriarh Ecumenic."

28 June 2019

08:58
telegraf

Conform unor rapoarte recente, Mitropolitul de Muntenegru și Littoral și Arhiepiscop de Cetinje, Amfilohie, este autorul până în prezent a 30 de titluri și 36 de volume. Lucrările sale au fost evidențiate și apreciate recent, cu ocazia unei întruniri a mai multor clerici din Biserica Ortodoxă Sârbă. Un material video pe această temă poate fi văzut la (adresa).

28 June 2019

17:33

Păcatul, moartea și viața - despre perspectiva isihastă, la Sfântul Apostol Pavel

Păcatul lui Adam și al Evei nu era de natură morală sau legalistă; a fost lipsirea de slava lui Dumnezeu, pierderea vieții divine și îndepărtarea de Dumnezeu. "Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu" (Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 3:23).   Slava lui Dumnezeu este energia necreată a lui Dumnezeu, care strălucește ca Lumină. Dumnezeu este viața și lumina omenirii, astfel încât lipsa Luminii lui Dumnezeu este și lipsa vieții spirituale. A urmat moartea spirituală a ființelor umane și moartea fizică. Din cauza căderii, omul trăia cu o minte (mintea coborâtă în inimă / nous) întunecată. Moartea și suferința au pătruns în corpul uman și sunt transmise la naștere. Păcatul lui Adam și al Evei (păcatul...
Continuă

Păcatul lui Adam și al Evei nu era de natură morală sau legalistă; a fost lipsirea de slava lui Dumnezeu, pierderea vieții divine și îndepărtarea de Dumnezeu.

"Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu" (Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 3:23).

 

Slava lui Dumnezeu este energia necreată a lui Dumnezeu, care strălucește ca Lumină. Dumnezeu este viața și lumina omenirii, astfel încât lipsa Luminii lui Dumnezeu este și lipsa vieții spirituale. A urmat moartea spirituală a ființelor umane și moartea fizică. Din cauza căderii, omul trăia cu o minte (mintea coborâtă în inimă / nous) întunecată. Moartea și suferința au pătruns în corpul uman și sunt transmise la naștere. Păcatul lui Adam și al Evei (păcatul strămoșilor) este moștenit în acest fel.

"De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el. Căci, până la lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu se socoteşte când nu este lege. Ci a împărăţit moartea de la Adam până la Moise şi peste cei ce nu păcătuiseră, după asemănarea greşelii lui Adam, care este chip al Celui ce avea să vină. ((Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 5: 12-14).

 

Prin păcat, prin pierderea vieții divine și prin "trupul morții" care a intrat în existența umană, omul a fost un sclav al păcatului și al morții. De asemenea, a existat o confuzie între ființele umane și creație, astfel încât oamenii s-au închinat lucrurilor create. Relația omului cu Dumnezeu, cu alți oameni și cu creația a fost complet întreruptă.

"Pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat. Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor. De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei, ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin!" (Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 1: 21-25).

 

Fiind în această stare, oamenii căzuți au comis fiecare păcat. Ei nu au reușit să facă distincția între bine și rău, între voința lui Dumnezeu și voia diavolului. Exista o confuzie între ceea ce este creat și ceea ce este necreat. Omul căzut a dobândit "o minte dezrădăcinată [nous]", care era întunecată și incapabilă să facă o distincție între lucrurile create și necreate. Așa trebuie interpretate toate păcatele, nu pe baza presupozițiilor morale, psihologice și sociale.

"Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori, grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor, neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă; aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac." (Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 1: 28-32).

 

Deoarece Dumnezeu nu a vrut ca cei pe care i-a făcut să fie chinuiți, El a trimis diferiți Profeți să dezvăluie voia Lui și calea care trebuie urmată pentru eliberarea de păcat. În cele din urmă, El a dat Legea Lui, lui Moise, pentru a permite omului să facă distincția între bine și rău. Prin lege, omenirea a realizat în ce păcat era. Astfel, celor care au murit din punct de vedere spiritual, păcatul li se părea să existe prin lege. Desigur, legea nu era păcătoasă, ci sfințită, și a descoperit păcatul, dar omul a perceput-o ca fiind păcătoasă pentru că a adus la lumină păcatul. În același timp, însă, nu a putut să elibereze ființele umane de moarte și de păcat.

"Ce vom zice deci? Au doară Legea este păcat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut păcatul, decât prin Lege. Căci n-aş fi ştiut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu pofteşti! Dar păcatul, luând pricină prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci fără lege, păcatul era mort. Iar eu cândva trăiam fără lege, dar după ce a venit porunca, păcatul a prins viaţă; iar eu am murit! Şi porunca, dată spre viaţă, mi s-a aflat a fi spre moarte. Pentru că păcatul, luând îndemn prin poruncă, m-a înşelat şi m-a ucis prin ea. Deci, Legea e sfântă şi porunca e sfântă şi dreaptă şi bună. Atunci, ce era bun s-a făcut pentru mine pricina morţii? Nicidecum! Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi-a adus moartea, prin ceea ce a fost bun, pentru ca păcatul, prin poruncă, să fie peste măsură de păcătos. Căci ştim că Legea e duhovnicească; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat. Pentru că ceea ce fac nu ştiu; căci nu săvârşesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urăsc. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, recunosc că Legea este bună. Dar acum nu eu fac acestea, ci păcatul care locuieşte în mine. Fiindcă ştiu că nu locuieşte în mine, adică în trupul meu, ce este bun. Căci a voi se află în mine, dar a face binele nu aflu; căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine." (Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 7: 7-20).

 

În Vechiul Testament omul a devenit conștient de starea sa, prin lege, și a realizat cât de departe era de Lumina lui Dumnezeu. El nu a putut, totuși, să se elibereze de legea păcatului care exista în natura sa și care era conectat cu moartea. Apostolul Pavel mărturisește acest lucru admirabil.

"Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia? Mulţumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Deci, dar, eu însumi, cu mintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului."(Romani 7: 24-25).

 

Ceea ce legea nu a putut să facă, și anume să-l elibereze pe om de moarte, de păcat și de diavol, din "trupul morții", Hristos a realizat prin întruparea Sa. Cuvântul lui Dumnezeu Și-a asumat natura umană, care a fost complet pură, dar supusă suferinței și morții, pentru a suferi și pentru a birui moartea în Sine și, astfel, pentru a deveni Noul Adam care va duce ființele omenești în Paradis.

"Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtaşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi El S-a împărtăşit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, și să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa."(Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel 2: 14-15).


Este absolut clar, în acest pasaj, că există o legătură foarte strânsă între diavol, moarte și supunere față de patimi. Diavolul are puterea morții și, prin moarte, el a înrobit ființele umane, care erau posedate de teama de moarte. Frica de moarte face ca omul să fie sclavul patimilor egoismului, iubirii posesiunilor, iubirii de bani și iubirii de laudă. Eliberarea de moarte, de diavol și păcat au venit prin Întruparea, Crucea, Pătimirile și Învierea lui Hristos. Astfel, păcatul a venit în lume prin primul Adam și eliberarea de păcat și de moarte s-a realizat prin Noul Adam, Hristos.

"De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el [literal "în care"]. Căci, până la lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu se socoteşte când nu este lege. Ci a împărăţit moartea de la Adam până la Moise şi peste cei ce nu păcătuiseră, după asemănarea greşelii lui Adam, care este chip al Celui ce avea să vină." (Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 5: 12-14).

 

Expresia "în care toți au păcătuit" înseamnă "în moarte". Cu alte cuvinte, toți muritorii, din cauza existenței morții, "trupului morții", în interiorul lor, au păcătuit: au acumulat bunuri materiale, au fost egoiști și s-au agățat de viață, au iubit bogățiile și așa mai departe. Acum, Noul Adam, Hristos, l-a lăsat pe om eliberat de diavol, de moarte și de păcat.

"Căci, dacă prin greşeala unuia moartea a împărăţit printr-unul, cu mult mai mult cei ce primesc prisosinţa harului şi a darului dreptăţii vor împărăţi în viaţă prin Unul Iisus Hristos. Aşadar, precum prin greşeala unuia a venit osânda pentru toţi oamenii, aşa şi prin îndreptarea adusă de Unul a venit, pentru toţi oamenii, îndreptarea care dă viaţă; căci precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoşi cei mulţi, tot aşa prin ascultarea unuia se vor face drepţi cei mulţi. Iar Legea a intrat şi ea ca se înmulţească greşeala; iar unde s-a înmulţit păcatul, a prisosit harul; Pentru că precum a împărăţit păcatul prin moarte, aşa şi harul să împărăţească prin dreptate, spre viaţa veşnică, prin Iisus Hristos, Domnul nostru. "(Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 5: 17-21).

 

Prin întruparea Sa, Hristos nu i-a învățat pe oameni doar câteva adevăruri sau minuni. El a biruit moartea, păcatul și pe diavol, în Trupul Său, și a devenit medicamentul nemuririi pentru omenire. Acum suntem uniți cu Hristos, în Biserică, prin Taine; gustăm și bem Trupul și Sângele lui Hristos și suntem biruitori față de moarte, pe care am moștenit-o în trupul nostru. În acest fel, biruim și patimile legate de moarte. Victoria creștinului asupra morții, păcatului și diavolului este realizată în Hristos.

 

(Traducere KSLCătălin, pentru Lăcașuri Ortodoxe - după un cuvânt al Mitropolitului Ierótheos Vlachos, de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie, supus în aceste zile atenției cititorilor de catre presa internațională, pornind de la Postul Sfinților Apostoli, în mod special cu trimitere la Epistolele Sfântului Apostol Pavel )

 

Argumentele cuprinse în rândurile de mai sus vin în completarea celor spuse de Mitropolitul Ierotheos pe marginea trăirii isihaste, acesta apelând la Sfântul Apostol Pavel și arâtând că întregul concept al învățăturii apostolice descrie... viața isihastă.

27 June 2019

16:44

COMUNICAT al Eparhiei de Raška-Prizren, vizavi de lucrările ilegale la Biserica istorică Sfântul Nicolae - Catedrala Novo Brdo

   Cu mare îngrijorare, Eparhia de Raška-Prizren a primit informații despre un anunț care specifică începutul lucrărilor de construcție pe sit-ul unei vechi biserici medievale sârbești, cea a Sfântului Nicolae, care a fost Catedrala episcopilor ortodocși sârbi din Novo Brdo și Gračanica și care se află lângă cetatea Novo Brdo.    Biserica a fost construită la mijlocul secolului al XIV-lea și a fost extinsă în timpul domniei Despotului Ștefan Lazarević, după 1455. Potrivit tuturor dovezilor disponibile, a fost ulterior transformată în moschee, în perioada otomană, ulterior fiind distrusă de un cutremur, rămânând în ruine până azi, ca și celelalte rămășițe din orașul care o înco...
Continuă

   Cu mare îngrijorare, Eparhia de Raška-Prizren a primit informații despre un anunț care specifică începutul lucrărilor de construcție pe sit-ul unei vechi biserici medievale sârbești, cea a Sfântului Nicolae, care a fost Catedrala episcopilor ortodocși sârbi din Novo Brdo și Gračanica și care se află lângă cetatea Novo Brdo.


   Biserica a fost construită la mijlocul secolului al XIV-lea și a fost extinsă în timpul domniei Despotului Ștefan Lazarević, după 1455. Potrivit tuturor dovezilor disponibile, a fost ulterior transformată în moschee, în perioada otomană, ulterior fiind distrusă de un cutremur, rămânând în ruine până azi, ca și celelalte rămășițe din orașul care o înconjura, abandonat rapid. Asemenea altor biserici și mănăstiri construite de Dinastia Nemanjić în secolele XIII-XIV, cum ar fi Sopoćani, Arilje și Visoki Dečani, Biserica Novo Brdo a Sfântului Nicolae a fost construită în stilul romanesc al unei bazilici și, până ca Novo Brdo să ajungă sub dominația otomană, a fost principalul centru de închinare ortodoxă pentru regiune. Nu departe de această biserică găsim și rămășițele bisericii romano-catolice a orașului, cunoscută sub numele de Biserica Saxonă, numită astfel după minerii saxoni care, împreună cu negustorii din Dubrovnik și populația locală sârbă, au făcut parte din mozaicul bogat, multilateral etnic și religios al medievalului Novo Brdo, unul dintre cele mai importante orașe ale Serbiei medievale.

   Informații despre proiectul planificat, de conservare a Bisericii Sfântul Nicolae, au apărut în mass-media din Kosovo și, conform informațiilor disponibile, proiectul este condus de Institutul Arheologic din Kosovo cu sprijinul financiar al Ambasadei Germaniei la Priština. În totală nerespectare a legii provinciei privind limbile oficiale și a denumirilor municipalităților, mass-media raportează despre "Catedrala din Artana, fosta Novo Brdo", ignorând astfel numele oficial al municipalității.

   Episcopia de Raška-Prizren ar dori să reamintească tuturor celor implicați că Biserica Sfântul Nicolae se află într-una din cele aproximativ 40 de zone de protecție specială, care potrivit legilor din Kosovo necesită o procedură specială pentru a întreprinde orice lucrare. Această procedură specială de a determina dacă lucrarea poate fi efectuată într-un asemenea loc, depinde nu numai de deciziile instituțiilor kosovare, ci și de poziția Bisericii Ortodoxe Sârbe. Iar dincolo de aceasta, vechiul edificiu religios este descris în mod incorect pe site-ul Ministerului Culturii din Kosovo, ca fiind o biserică romano-catolică, fără referire la istoria actuală a bisericii și la cercetarea arheologică care a fost făcută până în prezent, ceea ce reprezintă încă un exemplu trist al tendinței acestei regiuni de a modifica faptele istorice

   Eparhia s-a adresat deja Ambasadei Germane, cu privire la aceste nepotriviri și, în plus, intenționează să întrunească de urgență Comisia pentru zonele speciale de protecție implicate, din care face parte și Eparhia de Raška-Prizren. În cooperare cu OESC și Oficiul UE, este foarte important ca toate faptele să fie identificate în mod corespunzător și ca acest proiect de restaurare a ruinelor Bisericii să fie readus în conformitate cu legea. În lipsa acestui lucru, orice măsuri suplimentare luate în legătură cu acest proiect, în această locație, sunt ilegale.

   Biserica Sfântul Nicolae a fost excavată în anii 1950 și 1960, iar în timpul acestor săpături au fost găsite numeroase inscripții și figurine de piatră, care demonstrează clar originea Bisericii și stilul ei. Mai multe morminte s-au găsit pe sit-ul Bisericii, care au fost deschise de atunci, iar osemintele au fost mutate la Priština, fără înștiințarea prealabilă a Bisericii Ortodoxe Sârbe.  

   Poziția fermă a Eparhiei, este aceea că orice fel de lucrări de conservare a sit-ului, alături de modul în care este prezentat acest patrimoniu cultural, se pot face numai ținând seama de lucrările arheologice deja realizate și de cooperarea deplină cu experții sârbi respectabili pe care îi folosește Eparhia. Orice fel de politizare a moștenirii culturale, mai ales o schimbare unilaterală a faptelor istorice, este complet inacceptabilă și contraproductivă.


   Toate cercetările efectuate pe Biserica Sfântul Nicolae și asupra istoriei sale sunt prezentate în detaliu în cartea "Biserica Sfântul Nicolae - Catedrala Novo Brdo" de către arheologii Mark Popović și Igor Bjelić, publicată în limba sârbă și în limba engleză în Belgrad, în 2018. Pe baza numeroaselor surse istorice și arheologice citate, fotografii ale locației, artefacte excavate, desene și posibile reconstrucții ideale ale bisericii, putem obține, pentru moment, cea mai completă imagine a Bisericii Catedralei Novo Brdo.

 

Traducere Lăcașuri Ortodoxe, a documentului emis de: Biroul Eparhial de Raška-Prizren
Prizren-Gračanica, 6 iunie 2019

27 June 2019

16:18
telegraf

"Pentru a nu știu câta oară, Adunarea își exprimă uimirea și indignarea, în urma intruziunilor necanonice ale episcopilor și clerului Bisericii Ortodoxe Române în Eparhiile Bisericii Ortodoxe Sârbe din Serbia de Est" - se susține într-un comunicat oficial publicat în urma celei mai recente întruniri a Episcopilor Bisericii Ortodoxe surori din Serbia (9-18 mai 2019, Mânăstirea Zica, Belgrad).

27 June 2019

16:08
telegraf

În aceste zile, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, a fost publicată, în două volume, lucrarea "Protopopiatul Urziceni - Tezaur Documentar"

Ediția este îngrijită de Pr. Protopop de Urziceni, Aurel Berbec, și de Pr. Adrian Lucian Scărlătescu, slujitor al Catedralei din Urziceni.

Cartea reprezintă cel mai complet rezumat  de până acum al principalelor evenimente din devenirea și dăinuirea Protopopiatului Urziceni.

Urziceni-ul a devenit reședință a Județului Ialomița în timpul domniei Sfântului Constantin Brâncoveanu, fiind așezat la intersecția unor drumuri principale și devenind un important centru de schimb al produselor agricole și animaliere. Pe atunci, Protopopii dădeau recomandări pentru hirotonie, făceau inspecții în parohii, cercetau moralitatea în rândul credincioșilor...

27 June 2019