Zaheu Vamesul | Predica la Evanghelia traita aievea (KSLCatalin)

24 ianuarie 2015
04:42

PREDICĂ la Duminica lui Zaheu

Astăzi, Zaheu a avut o întâlnire mare pentru viața lui, care i-a schimbat întregul drum. A fost ziua în care L-a întâlnit pe Iisus din Nazaret… S-au întâlnit față in față, iar asta a facut ca Zaheu să devină un alt om pentru neamul său, un sfânt. Știm că, după ce Hristos S-a Înălțat la Cer, Zaheu, sfântul, avea să meargă alături de Sfântul Petru, în Cezareea. Acolo, Apostolul Petru l-a pus Episcop de Cezareea.

 

Dumnezeu ne aşteaptă să coborâm lângă El!

Pentru a înțelege mai clar, trebuie să pătrundem căt mai adanc în istoria Evangheliei, ca și când ne-am afla acolo și atunci, în Ierihon. Într-o zi, Iisus trecea prin acest oraș, Ierihon. Zaheu, un șef al vameșilor, a vrut să vadă Cine este Iisus, dar nu putea să facă asta, din cauza mulțimii și a faptului ca era mic de statură. În locul lui, oricine altcineva ar fi renunțat, dar nu și Zaheu. Deci, dornic fiind să-L vadă pe Iisus, el s-a urcat într-un copac, de unde să-L poată vedea.

Cititi un articol, scris pentru Agenția de știri Lăcașuri Ortodoxe, de: KSLCatalin - articolul a fost realizat si dezvoltat cu elemente si rezultate ale unor cercetari si interpretari noi, personale, pornind de la structura unei predici în limba engleză a Pr. Anthony M. Coniaris. Publicat în revista Monitor Lăcașuri Ortodoxe, Ianuarie 2015, ISSN2067-5062 / Din colectia "Predica la Evanghelia traita aievea" (KSLCatalin)

 

sicomor

Ce l-o fi facut, oare, pe Zaheu să se urce în copac? Fără îndoială, își dorise enorm să-L vada pe Iisus. Evanghelia ne spune, deci, că s-a urcat într-un "sicomor". Multe interpretari spun că ar fi vorba despre un dud. Sicomorul seamănă, de fapt, mai mult cu smochinul, în special la fructe, dar este vorba despre un smochin imens. Sicomorul este un copac imens (foto). Mulți, când aud această Evanghelie, au impresia ca ar fi fost vorba despre un copac destul de mic, în care Zaheu s-ar fi putut urca rapid si ar fi putut fi vazut cu usurinta in el. Ca să înțelegeți mai clar, sicomorul are o coroană care ajunge la 30 de metri în diametru, deci un astfel de copac, care mai este și destul de frunzos, umbrește o suprafață de aproximativ… 700 de metri pătrați, adică o curte întreagă de țară, atunci cand soarele îi stă deasupra. Imaginați-vă: într-un astfel de pom s-a urcat Zaheu, pentru a-L putea vedea pe Iisus. Vă dați seama, ce mulțime era acolo și cât de greu i-a venit lui Zaheu să se urce in copac? Asta demonstrează că, dacă am vrea cu adevărat să-L găsim pe Dumnezeu – la fel de mult pe cât și-a dorit și Zaheu – niciun obstacol n-ar putea să ne oprească, și L-am găsi.

 

Există o povestire adevarată, în care un om, care Îl căuta pe Dumnezeu, a întrebat odată un creștin:

- Cum Îl pot găsi pe Dumnezeu?

Creștinul a răspuns:

- Lasă-mă să-ți arăt.

El l-a dus lângă apa mării, care era aproape, și l-a ținut câte puțin, de trei ori, cu capul scufundat în apă. Apoi l-a întrebat:

- Ce ți-ai dorit cel mai mult, atunci când erai cu capul sub apă?

- Aer! a raspuns, puțin speriat, căutătorul.

- Când Îl vei dori pe Dumnezeu la fel de mult pe cât ți-ai dorit aerul, atunci Îl vei găsi", i-a spus creștinul.

Numai că, la Zaheu, trebuie să fi fost mai mult decât curiozitatea, cea care l-a făcut să urce în copac. A fost acolo o dorință puternică de a-L descoperi pe Dumnezeu în persoana lui Iisus Hristos. Zaheu era frământat, agitat, preocupat de modul în care își ducea viața. Agitația a fost întotdeauna unul dintre semnele omului care Îl caută pe Dumnezeu. Așa cum scria Fericitul Augustin: Ne-ai facut pentru Tine, Doamne, și inimile noastre vor rămâne neliniștite, până își vor găsi odihna în Tine.

 

Mulțimea…

Mulțimea, publicul, era un obstacol în calea lui Zaheu; Mulțimea stătea între el și Iisus. Atâta timp cât el ar fi rămas cu mulțimea, nu ar fi putut să-L vada pe Iisus. Deci el a părăsit mulțimea; el s-a înălțat deasupra ei. Ultimul lucru pe care mulți dintre noi am vrea să-l facem vreodată, este să fim "altfel" decât suntem în prezent. Dar, dacă vom vrea să-L vedem pe Iisus și să stam cu El, atunci vom fi chemați de multe ori să părăsim lumea, mulțimea, să lăsăm agitația lumii, să ne gândim mai puțin la cum cresc prețurile și cum scad câștigurile și să ne gândim mai mult la legile neschimbătoare ale Lui Dumnezeu. A fi creștin înseamnă a nu mai fi controlat de mulțime, ci a fi controlat de Hristos.

 

Într-un copac…

Zaheu a fost "în copac", Zaheu era "în pom", în mai multe sensuri. El era un vameș privit de sus de poporul său, ca un turnător și trădător care ar aduna taxe de la oameni, în numele romanilor pe care ei îi urau (click aici). Zaheu își pierduse respectul. Se depărtase de Dumnezeu și de oameni. El era singur, se temea singur, era exact "un om… în copac, în pom", ascuns într-un pom atât de mare, încât abia dacă ai fi putut zări pe cineva care avea statura lui mică.

În acest sens, Zaheu semăna cu mulți dintre noi, care știm că suntem în pomul propriului nostru eșec moral, urându-ne pe noi înșine pentru aceasta, dorindu-ne să fim "altfel" decât suntem, dar neavând curajul să coborâm din acest pom. Dumnezeu L-a trimis pe Iisus în lume, ca să ne invite să coborâm din acest pom. Aceasta este marea minune a iubirii lui Dumnezeu, pe care Zaheu a experimentat-o, atunci când a descoperit că Dumnezeu Îl căuta!

 

Iisus s-a uitat în sus…

Și când Iisus a ajuns la acel loc, S-a uitat în sus… Zaheu o fi sperat să nici nu fie vazut în copac. La urma urmei, era văzut ca fiind un vameș rău, neiubit de oameni. Dar, deși Iisus mergea, El S-a a oprit chiar sub Zaheu. A privit în sus, direct, în acel copac… fix spre Zaheu. Iar ochii celor doi s-au întâlnit. Lui Zaheu nu i-a venit să creadă. Broboane mari de sudoare i-au izbucnit pe frunte. Se aștepta ca Iisus să-l condamne: "Tu, fiu al diavolului, care macini viața celor săraci și ii arunci pe orfani și pe văduve pe străzi, cum vei scapa de pedeapsa gheenei?". Asta se astepta Zaheu să audă. În schimb, el L-a auzit pe Iisus, cum îl striga pe nume, și îi zicea: "Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân" (Luca 19:5). Iisus l-a tratat pe Zaheu cu blândețe. Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea, prin El, să fie salvată, mântuită!

 

Când Regele George al Angliei inspecta lucrările de reconstrucție, într-unul din orașele bombardate puternic, în Marea Britanie, mii de oameni, printre care și clase întregi de elevi, erau aliniați pe străzi, pentru a reuși să vadă măcar o bucățică din rege. După ce regele a trecut, un băiețel micuț a început să plângă amarnic.

- Care este problema ta? – l-a întrebat profesorul care îi însoțea. Nu ai reușit să-l vezi pe Rege?

- Oh, a suspinat flăcăul: "Eu l-am vazut pe rege, dar el nu m-a văzut pe mine!"

 

Ce mângâiere trebuie să fie, să știi nu doar că tu L-ai vazut pe Marele Împărat, ba chiar mai mult, că El te vede și răspunde la toate necazurile tale…

 

"Zahee!"

Nu doar că Iisus l-a văzut pe Zaheu; El l-a și strigat pe nume! Acestui mare Împărat, care ținea întreg Universul în palma Sa, îi păsa suficient și avea timp să vorbească cu o singură persoană. Trebuie să fi fost o minune că saracul om nu a cazut din copac… Asta înseamnă clar că Creatorul nostru ne cunoaște pe fiecare dintre noi, personal, și după numele nostru. El cunoștea neliniștile și dorința mare după Dumnezeu, din inima lui Zaheu. El știe nevoile fiecărui suflet și Lui îi pasă. El se apropie de Zaheu, așa cum S-a apropiat de femeia din Samaria, peste care a revarsat una dintre învățăturile cele mai minunate ale Evangheliilor. Asta înseamnă că, ori de câte ori cineva are nevoie de Dumnezeu și Dumnezeu va fi dorit de cineva, Iisus se va apropia de el. Pentru că El este, înainte de toate, un Dumnezeu care caută.

 

Marele savant evreu, Claude Montefiore, a fost hotărât să găsească o învățătură a lui Iisus care să fie diferită clar de învățăturile religiei iudaice. Astfel, după cercetări îndelungate, el a găsit că, învățătura lui Iisus îi arăta un Dumnezeu Care este ca Păstorul cel Bun, Care ia inițiativa și iese în căutarea oilor sale pierdute. Alte religii îl arată pe om în căutarea lui Dumnezeu; Creștinismul vestește, însă, un Dumnezeu care îl caută pe om. Evreii, a spus savantul, au crezut și ei, mereu, că Dumnezeu era un Dumnezeu al iubirii și al iertării și că, dacă păcătosul se pocăiește, Dumnezeu îl iartă și îl face liber. Dar Iisus ne-a învățat, mai mult: Dumnezeu nu este doar un Dumnezeu care să aștepte ca păcătosul să se pocăiască; El este un Dumnezeu care îi iese înainte și încearcă să-l facă pe om să se întoarcă la El.

 

"Coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân".

"Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân" (Luca 19:5). Luați seama la aceste cuvinte: "Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine" (Apocalipsa 3,20). Acum, El împlinește această promisiune. El a cinat cu Zaheu! Nu cu rabinul sau cu preotul șef, nici cu primarul orașului sau cu o altă persoană respectabilă, ci cu un proscris bârfit mult, cu un "păcătos" pentru ceilalți.

 

Iisus a mers în casa lui Zaheu. Totuși, trebuie să existe un anumit tip de casă, care să-L poată primi pe Iisus ca pe un oaspete. Unele lucruri ar putea să nu reziste în prezența Lui, iar uneori trebuie să alegi între ele și Dumnezeu. Și Zaheu a ales: "Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit". Iisus trebuie să fi zâmbit când a zis: "Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia". Aceeași iubire a lui Iisus, care a intrat în casa lui Zaheu, pentru a-l cauta și a-l salva, pentru a-l mântui pe cel ce era pierdut, există și astăzi și spune fiecăruia dintre noi, ceea ce i-a spus și lui Zaheu: "astăzi în casa ta trebuie să rămân".

 

Un prieten al păcătoșilor…

Când oamenii din Ierihon l-au auzit pe Iisus Însuși invitându-Se la Zaheu "pentru cină", au început cu toții să murmure: "zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos" (Luca 19, 7). Primul lucru care i-a ridicat pe liderii religioși împotriva lui Iisus și i-a șocat cel mai mult la El, n-a fost nimic altceva decât atitudinea lui față de păcătoși, modul Lui de a se amesteca între oamenii care erau renumiți pentru reputația lor proastă. Un fariseu nu s-ar fi visat niciodată, să intre în casa unei astfel de persoane, și să nu mai vorbim… să stea și cu ea la masă. Iisus a făcut-o. El a fost mai interesat de aceste persoane, decât de oricine altcineva. Ei L-au criticat, spunând: Omul acesta îi primește pe păcătoși și cinează cu ei. Ei chiar L-au ridiculizat, poreclindu-l "prietenul vameșilor și al păcătoșilor". Aceste cuvinte, rostite inițial în batjocură, au ajuns unele dintre cuvintele cele mai mângâietoare pentru păcătoșii din ziua de astăzi. Pentru ei, aceste vorbe mărturisesc că, în Iisus, păcătoșii sau cei judecați ca fiind păcătoși au Un Prieten adevărat, Care nu îi va dezamăgi.

 

„N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă“ (Luca 5, 32), a spus Iisus. Cine este drept? Nici unul. Dar sunt oameni care cred că sunt neprihăniți. În fiecare zi trebuie să ne rugăm ca Domnul sa ne scape de așa-zișii oameni "drepți", fariseii moderni, care îi privesc de sus pe Zaheii de astăzi, refuzând să se asocieze cu ei și, astfel, depărtându-se de Biserică. Iisus ne spune astăzi, cum a spus și atunci: „N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă“ (Luca 5, 32). Cu alte cuvinte, "nu am venit să ii chem pe oamenii care sunt atât de mulțumiți de sine și de convinși de bunătatea lor, încât se consideră mai buni decât alții. Am venit să îi chem pe cei care sunt foarte conștienți de păcatul lor și conștienți de nevoia lor disperată de un Salvator, de un Mântuitor. Zaheu a fost un astfel de om. Acesta a fost motivul pentru care Iisus Însuși S-a invitat în casa lui. El știa că are nevoie de Iisus și a fost gata să accepte invitația. Zaheu a fost salvat pentru că știa că era mic, și așa a trebuit să urce în copac pentru a-L vedea pe Fiul lui Dumnezeu, pe care a dorit să-L vadă. Problema noastră, este că noi nu știm că suntem mici. Ne imaginăm că suntem mari, că suntem de mare statură, inteligenți, buni, drepți și, chiar dacă sună ridicol, ne imaginăm că am fi persoane importante, în timp ce, de fapt, suntem niște necunoscuți.

 

Copacii în care să urcăm…

Ca și Zaheu, dacă rămânem astăzi la nivelul la care ne aflăm, nu-L vom vedea pe Iisus. Există prea multe persoane și lucruri care ne stau în cale. Trebuie să urcăm mai mult. Din fericire, există astfel de copaci, iar noi putem urca în ei, fiindcă ei ne ajută să-L putem vedea pe Iisus.

Există copacul rugăciunii. Rugăciunea este o discuție cu Hristos, la fel de reală pe cât a vorbit Zaheu cu Hristos. Dacă vrem să-L vedem pe Iisus, și să facem ca prezența Lui să devină o realitate în viețile noastre, trebuie să urcăm în copacul rugăciunii, în fiecare zi.

Un alt mod prin care Îl putem vedea pe Iisus, este prin Biblie și Liturghia de duminică. Dumnezeu ne vorbește, astăzi, prin Biblie. Biblia este legătura Sa personală cu noi. Prin Liturghia de duminică, El vine ca să facă din noi un lăcaș, o casă pentru El, prin Sfânta Împărtășanie.

Un alt copac în care trebuie să urcam pentru a-L putea vedea pe Iisus, astăzi, este copacul pocăinței și al îndreptării. "Fericiți cei curați cu inima", a spus Iisus, "căci aceia vor vedea pe Dumnezeu". Inima trebuie să fie curățata de păcat; această curățire a inimii trebuie să aiba loc cu o durere sinceră față de păcatele noastre și printr-o întoarcere hotărâtă de la ele, pentru a-L putea vedea pe Dumnezeu. Zaheu a urcat în acest copac al pocăinței: "Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit". După pocăință, după spovedanie, vine îndreptarea – o încercare de a deveni cinstit, pentru a anula răul produs prin păcatele noastre. Pocăința, spovedania, mărturisirea, fără îndreptare este ca și când ai spune: "am furat un lucru, dar am fost iertat de Dumnezeu, așa încât acum îl pot păstra".

O ultimă cale prin care putem ajunge să-L vedem pe Iisus, este calea slujirii. Zaheu s-a urcat și în acest copac, al slujirii. "Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor". Înainte de a înapoia de patru ori mai mult decât ceea ce greșise, a dat și jumătate din tot ce avea, pentru a-i ajuta pe cei săraci. Ne amintim cuvintele Domnului nostru, "Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine… întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut." (Matei 25, 35-36;40). Pe ramurile copacului slujirii ne vom întâlni mereu și Îl vom sluji pe Hristos, în persoana celor de lângă noi.

Nu trebuie să urcăm într-un sicomor, pentru a-L vedea, astăzi, pe Iisus. Există și alti copaci în care putem urca: copacul rugăciunii, al Bibliei, al Liturghiei, al spovedaniei și pocăinței, al îndreptării și al slujirii. Din acești copaci nu numai că Îl vom vedea pe Iisus, dar și El ne va vedea pe noi, așa cum l-a văzut pe Zaheu. El ne va spune nouă, așa cum tot El i-a zis și lui: "coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân" (Luca 19:5) – în inima ta, în mintea ta, în sufletul tău…

 

*Alte informatii:

Numele de Zaheu înseamnă "curat", "pur".Potrivit lui Clement din Alexandria – în cartea sa Stromata - Zaheu a fost supranumit Matia de către apostoli, și a luat locul lui Iuda Iscarioteanul, după înălțarea lui Iisus.

 

Sfantul Apostol Luca ne-a spus că Matia, la început, a fost cu Iisus, chiar de la botezul lui Ioan:"21. Deci trebuie ca unul din aceşti bărbaţi, care s-au adunat cu noi în timpul cât a petrecut între noi Domnul Iisus,

22. Începând de la botezul lui Ioan, până în ziua în care S-a înălţat de la noi, să fie împreună cu noi martor al învierii Lui

23. Şi au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia" (Fapte 1).

 

Sfântul Apostol Ioan, de asemenea, ne-a spus că, mai târziu, mulți dintre ucenicii Lui s-au întors și nu L-au mai urmat

"60. Deci mulţi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?

61. Iar Iisus, ştiind în Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă sminteşte aceasta?

62. Dacă veţi vedea pe Fiul Omului, suindu-Se acolo unde era mai înainte?

63. Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă.

64. Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este cel care Îl va vinde.

65. Şi zicea: De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl.

66. Şi de atunci mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El" (Ioan 6).

 

Un articol, pentru Agenția de știri Lăcașuri Ortodoxe, de: KSLCatalin - articolul a fost realizat si dezvoltat cu elemente si rezultate ale unor cercetari si interpretari noi, personale, pornind de la structura unei predici în limba engleză a Pr. Anthony M. Coniaris. Publicat în revista Monitor Lăcașuri Ortodoxe, Ianuarie 2015, ISSN2067-5062 / Din colectia "Predica la Evanghelia traita aievea" (KSLCatalin).

vezi știrile de azi