Sfântul Fericit Nichita cel Ascuns, din Constantinopol

Zi de cinstire aparte: 9 septembrie

   Sfântul Nichita cel Ascuns a trăit la Constantinopol și a ocupat funcția de „chartolarium” („scriitor de scrisori”). Este numit „Cel Ascuns”, deoarece trăind ascuns în lume (neștiut de nimeni ca sfânt), în mijlocul agitației orașului, cu faptele ascunse ale credinței a atins desăvârșirea duhovnicească, fiind un mare Sfânt al lui Dumnezeu. Viața sa sfântă a fost descoperită prin împrejurări neobișnuite.

   Doi prieteni, un oarecare preot și diaconul Sozon, se certaseră. Preotul a murit, iar diaconul s-a întristat că nu reușiseră să se împace. I-a povestit unui Bătrân sporti în credință, despre păcatul care îi chinuia conștiința. Atunci, acela i-a dat lui Sozon o scrisoare și i-a poruncit să o înmâneze primei persoane pe care o va întâlni la miezul nopții la Biserica Sfintei Sofia - Înțelepciunea lui Dumnezeu.

   Sfântul Nichita cel Ascuns a fost cel care s-a înfățișat înaintea acestuia. După ce a citit scrisoarea, a început să plângă, zicând că se face și el, astfel, responsabil pentru aceea dar că era peste puterile sale, însă pentru rugăciunile Bătrânului care îl trimisese pe Sozon, a acceptat totuși să se străduiască în acest sens. Făcând o închinăciune înaintea ușilor bisericii, Sfântul Nichita a spus: „Doamne, deschide-ne nouă ușile milei Tale”, iar ușile sfântului lăcaș s-au deschis singure. Lăsându-l pe diacon în prag, Sfântul Nichita a început să se roage, iar Sozon l-a văzut strălucind de o lumină minunată.

   După aceea, au ieșit din biserică, iar ușile s-au închis din nou. Apropiindu-se de Biserica Maicii Domnului din Vlaherne, Sfântul Nichita a început din nou să se roage și iarăși ușile s-au deschis în fața lor. În biserică străluceau lumini, iar din Altar au ieșit două rânduri de preoți, între care diaconul Sozon și-a recunoscut prietenul mutat la Domnul. Sfântul Nichita a spus, atunci, în șoaptă: „Părinte, vorbește cu fratele tău și puneți capăt vrăjmășiei dintre voi”.

   Imediat, preotul și diaconul Sozon s-au salutat, s-au îmbrățișat cu dragoste și s-au împăcat. Preotul s-a întors la locul lui, iar ușile s-au închis singure.

   Sfântul Nichita i-a spus, apoi, diaconului: „Frate Sozon, mântuiește-ți sufletul atât pentru tine, cât și pentru binele meu. Spune-i Părintelui care te-a trimis, că doar curăția sfintelor sale rugăciuni și credința sa în Dumnezeu au făcut posibilă întoarcerea din morți”.

   După aceste cuvinte, Sfântul Nichita s-a făcut nevăzut de la fața lui Sozon. Întorcându-se la Părintele său duhovnicesc, care era și stareț, diaconul i-a mulțumit cu lacrimi că, pentru rugăciunile sale, marele Sfânt Ascuns al lui Dumnezeu, Nichita Hartolarianul (Scriitorul de Scrisori) îndepărtase păcatul, atât din rândul celor vii, cât și al celor adormiți.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna septembrie 2025.