Lacasuri Ortodoxe®
Stelian Gombos
6 saptamani 10:33

Rămas bun, încă odată, şi vă mulţumim în mod deosebit pentru tot, Mult Stimate Domnule Rector!…

Stelian Gombos
6 saptamani 08:25

Despre Sfânta Spovedanie şi Dumnezeiasca Euharistie…

Stelian Gombos
6 saptamani 10:42

Despre Biserică şi globalizare în lumea noastră contemporană…

Stelian Gombos
6 saptamani 08:47

Sfânta Parascheva cea mult folositoare. Impactul şi influenţa Ei în viaţa evlavioasă a creştinului

Stelian Gombos
6 saptamani 08:49

In memoriam: Părintele Ieroschimonah Paisie Olaru - (1897 - 1990)...

Stelian Gombos
6 saptamani 10:38

La Mulţi, Binecuvântaţi şi Fericiţi Ani, Mult Stimate Domnule Ioan Lăcătuşu!...

Stelian Gombos
7 saptamani 08:26

In memoriam - Părintele Dimitrie Bejan – Mucenicul, Martirul şi Mărturisitorul (1909 – 1995)…

Stelian Gombos
7 saptamani 08:40

Petre Ţuţea – Apologetul creştin, filozoful magistral şi gânditorul autentic...

Stelian Gombos
7 saptamani 08:45

In memoriam - Înaltpreasfinţitul Părinte Dr. Nicolae Corneanu – Mitropolitul Banatului...

Stelian Gombos
8 saptamani 08:37

Părintele Profesor Univ. Dr. Ioan Ică sn. – la ceas aniversar – împlinirea a 85 de ani de viaţă…

Stelian Gombos
8 saptamani 12:18

Raportul meu de activitate – acţiunile umanitar – bisericeşti şi caritativ - filantropice - 2017...

Stelian Gombos
8 saptamani 14:38

Sfântul Domnitor Neagoe Basarab al Ţării Româneşti şi folosul, participarea sau impactul creştinilor

Stelian Gombos
8 saptamani 14:36

Sfântul Ierarh Antim Ivireanul şi viziunea sa cu privire la relaţia Stat – Biserică...

Stelian Gombos
9 saptamani 12:02

Programul activităţilor, manifestărilor sau acţiunilor la care voi participa în perioada următoare

Stelian Gombos
9 saptamani 11:43

In memoriam - Părintele Nicanor Lemne – 102 de ani de viaţă şi peste 75 de ani de preoţie...

Stelian Gombos
9 saptamani 08:28

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române – la ceas omagial şi aniversar...

Stelian Gombos
9 saptamani 15:09

Din seria "Apologetica" - Invitatie - Eveniment spiritual, seara/intalnire duhovniceasca...

Stelian Gombos
9 saptamani 11:05

Din seria "Apologetica" - Invitatie - Eveniment spiritual, seara/intalnire duhovniceasca...

Stelian Gombos
9 saptamani 09:05

In memoriam - Părintele Adrian Făgeţeanu...

Stelian Gombos
9 saptamani 13:01

Program - Parohia Sf. Cuv. Antonie cel Mare si Sf. Cuv. Antonie de Iezerul Valcii - Titan...

Stelian Gombos
10 saptamani 08:59

Recenzie - Mitropolitul Serafim, Sfinții printre noi: De la Paisie Olaru la Rafail Noica...

Stelian Gombos
10 saptamani 12:51

Din seria "Apologetica" - Invitatie - Eveniment spiritual, seara/intalnire duhovniceasca...

Stelian Gombos
11 saptamani 10:55

In memoriam - Părintele Arhim. Sofian Boghiu de la Mănăstirea Antim din Bucureşti......

Stelian Gombos
12 saptamani 10:57

In memoriam - Arhiepiscopul şi Mitropolitul Nestor Vornicescu al Olteniei (1927 – 2000)...

Stelian Gombos
12 saptamani 10:55

In memoriam - Părintele Constantin Voicescu de la Biserica „Sapienţei” din Bucureşti...

Stelian Gombos
12 saptamani 10:54

Temniţele şi închisorile comuniste din România – câteva referinţe despre numărul şi activitatea lor

Stelian Gombos
12 saptamani 10:52

In memoriam - Î.P.S. Dr. Antonie Plămădeală - Arhiepiscopul Sbiului şi Mitropolitul Ardealului...

Stelian Gombos
12 saptamani 10:49

Eseu - Despre dreptatea lui Dumnezeu şi judecata omului…

Stelian Gombos
12 saptamani 10:47

In memoriam - Părintele Arhim. Mihail Goia de la Mănăstirea “Sfântul Ilie” Topliţa – Harghita...

Stelian Gombos
14 saptamani 11:45

Câteva cuvinte despre Lavra “Athosului Românesc” – Sfânta Mănăstire Frăsinei - Vâlcea...

Stelian Gombos
14 saptamani 08:16

Material comemorativ - omagial, dedicat Părintelui Conf. Univ. Dr. Dorel Man...

Stelian Gombos
14 saptamani 08:12

Despre concepţia şi viziunea Părintelui Arhim. Gavriil Stoica cu privire la Părintele duhovnicesc...

Stelian Gombos
15 saptamani 09:24

Părintele Arhimandrit şi Stareţ Irineu Iuraşcu de la Mănăstirea Delta Neajlovului – Giurgiu...

Stelian Gombos
15 saptamani 10:14

Zece ani de la naşterea cea cerească şi veşnică a Părintelui Arhid. Prof. Univ. Dr. Teodor Savu...

Stelian Gombos
15 saptamani 08:36

Dialog duhovnicesc cu Părintele Arhimandrit Clement Haralam de la Catedrala Patriarhală...

Stelian Gombos
15 saptamani 08:52

Crâmpeie din activitatea pastoral – misionară a Episcopului Dr. Nicolae Popoviciu al Oradiei...

Stelian Gombos
15 saptamani 08:18

Despre Tradiţie şi Libertate în viziunea Mitropolitului Dr. Antonie Plamădeală...

Stelian Gombos
16 saptamani 08:37

Despre frumoasa virtute a mulţumirii şi a recunoştinţei, din perspectivă creştină...

Stelian Gombos
16 saptamani 08:47

Semnal editorial – Pr. Dr. Vasile Gafton – Omul în lume icoană a Chipului lui Dumnezeu...

Stelian Gombos
16 saptamani 08:15

Împlinirea a patrusprezece ani de la plecarea Părintelui Profesor Constantin Galeriu...

Stelian Gombos
17 saptamani 15:12

Ipocrizia – înfăţişarea şi purtarea noastră cea de toate zilele?!...

Stelian Gombos
17 saptamani 11:49

La Mulţi, Binecuvântaţi şi Fericiţi Ani, Preacucernice Părinte Profesor Mircea Păcurariu!...

Stelian Gombos
17 saptamani 09:34

Pro Memoria: Părintele Arhimandrit Paulin Lecca (1914-1996)...

Stelian Gombos
17 saptamani 11:52

Zece ani de la trecerea la cele veşnice a Preafericitului Părinte Teoctist (1915 - 2007)...

Stelian Gombos
17 saptamani 15:06

Gratitudine şi admiraţie – Părintele Paroh Daniel Goga de la Biserica „Sf. Antonie cel Mare"...

Stelian Gombos
17 saptamani 15:02

Biserica “Sfântul Antonie cel Mare” Titan – Bucureşti – scurtă prezentare (micromonografie)...

Stelian Gombos
17 saptamani 14:53

Părintele Ic. Stavr. Gheorghe Nemeş la ceas aniversar – cincizeci de ani de slujire sacerdotală...

Stelian Gombos
17 saptamani 14:51

Părintele Ic. Stavr. şi Paroh Vasile Bota la ceas aniversar (1966 - 2016)...

Stelian Gombos
17 saptamani 14:48

Biserica „Sf. Ap. Andrei” din municipiul Oradea, judeţul Bihor...

Stelian Gombos
17 saptamani 14:46

Biserica „Sf. Ier. Nicolae şi Sf. Antonie cel Mare” din cartierul bucureştean Titan...

Stelian Gombos
17 saptamani 14:40

Raport de activitate – Biserica „Sf. Cuv. Antonie cel Mare” – Titan – Bucureşti...

Stelian Gombos
18 saptamani 10:47

Părintele Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române – la ceas omagial şi aniversar...

Stelian Gombos
18 saptamani 12:14

Preacuvioaul Părinte Arhimandrit Teofil Bădoi de la Mănăstirea Slănic – Argeş (1925 – 2010)...

Stelian Gombos
18 saptamani 10:59

Despre problema desei sau rarei împărtăşanii în concepţia Sfântului Nicodim Aghioritul - P. a II a…

Stelian Gombos
18 saptamani 10:57

Despre problema desei sau rarei împărtăşanii în concepţia Sfântului Nicodim Aghioritul - P. I...

Stelian Gombos
18 saptamani 10:36

Invitatie in pelerinaj la Manastirea Frasinei, judetul Valcea - 11.08.2017 - 12.08.2017...

Stelian Gombos
18 saptamani 10:34

Itinerar - pelerinaj in Sf. Munte Athos - Grecia - in perioada 16.10.2017 - 21.10.2017...

Stelian Gombos
18 saptamani 10:48

Părintele Arhim. Arsenie Papacioc (1914 – 2011) de la Mănăstirea „Sfânta Maria” Techirghiol...

Stelian Gombos
19 saptamani 11:47

Interviu realizat cu actorul şi regizorul creştin Dan Puric...

Stelian Gombos
19 saptamani 11:43

Dialog de suflet cu Maestrul Tudor Gheorghe…

Stelian Gombos
19 saptamani 11:41

Din Confesiunile unui mare Artist – Dialog de suflet cu Maestrul nepereche Grigore Leşe...

Stelian Gombos
19 saptamani 08:57

Interviu cu Domnul Prof. Univ. Dr. Ilie Bădescu...

Stelian Gombos
19 saptamani 10:18

Pelerinajul – o călătorie spiritual – duhovnicească de la moarte la Viaţă, de pe pământ în Cer…

Stelian Gombos
19 saptamani 10:14

Material - Despre Creştinismul arab, între tradiţie şi teritorialitate…

Stelian Gombos
19 saptamani 10:10

Biserica Creştină din Orientul Mijlociu – între persecuţie, mucenicie, martiriu şi mărturisire...

Stelian Gombos
19 saptamani 10:08

Interviu cu sociologul, analistul şi profesorul Dan Dungaciu…

Stelian Gombos
19 saptamani 10:06

Material cu sociologul Dan Dungaciu...

Stelian Gombos
19 saptamani 08:44

In memoriam P.S. Părinte Vasile Coman al Oradiei (1912 - 1992)...

Stelian Gombos
20 saptamani 12:12

Interviu cu Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Cristinel Teşu...

Stelian Gombos
20 saptamani 12:09

Interviu cu Părintele Arhid. Prof. Univ. Dr. Ioan I. Ică jr. de la Facultatea de Teologie din Sibiu.

Stelian Gombos
20 saptamani 12:06

Interviu cu Părintele Arhid. Prof. Univ. Dr. Ioan I. Ică jr. de la Facultatea de Teologie din Sibiu.

Stelian Gombos
20 saptamani 10:14

Interviu cu Vasile Gavrilă – Parohul Bisericii “Sfântul Nicolae – Rusă” din centrul Bucureştiului…

Stelian Gombos
20 saptamani 10:12

Interviu cu Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin Coman...

Stelian Gombos
20 saptamani 10:09

Dialog spiritual - duhovnicesc cu Părintele Vicar - Arhim. Conf. Univ. Dr. Teofan Mada...

Stelian Gombos
20 saptamani 09:11

Părintele Arhimandrit Dometie Manolache de la Mănăstirea Râmeţ – Alba (1924 – 1975)...

Stelian Gombos
20 saptamani 10:22

Părintele Protosinghel Nicodim Mândiţă de la Mănăstirea Agapia – Neamţ (1889 – 1975)...

Stelian Gombos
20 saptamani 08:32

Seara duhovniceasca cu Parintele Profesor Constantin Patuleanu - 2017...

Stelian Gombos
21 saptamani 15:03

Conferinta cu Parintele Arhimandrit si Staret Antim David...

Stelian Gombos
21 saptamani 15:01

Conferinta cu domnul Prof. Dr. Pavel Chirila despre Prevenirea bolilor - 2014...

Stelian Gombos
21 saptamani 14:56

Hramul Bisericii Sfantul Antonie Titan din Bucuresti, cu ocazia sarbatorii Sfantului Antonie...

Stelian Gombos
21 saptamani 14:53

Seara duhovniceasca cu Parintele Nicolae Tanase de la Valea Plopului - 2014...

Stelian Gombos
21 saptamani 14:51

Hramul Bisericii noastre - Sfantul Antonie Titan din Bucuresti in anul 2014...

Stelian Gombos
21 saptamani 14:49

Concert de colinde cu prilejul hramului parohiei noastre...

Stelian Gombos
21 saptamani 14:48

Seara duhovniceasca cu Domnul Corneliu Constantin Ciomazga...

Stelian Gombos
21 saptamani 14:46

Campanie umanitara la Valea Plopului si Valea Screzii, judetul Prahova...

Stelian Gombos
21 saptamani 13:09

Dreptmăritorul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt al întregii Moldove...

Stelian Gombos
21 saptamani 13:07

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul – Câteva referinţe şi indicii din viaţa, purtarea şi activitatea sa

Stelian Gombos
21 saptamani 12:47

Seara duhovniceasca cu Parintele Profesor Constantin Patuleanu...

Stelian Gombos
21 saptamani 12:44

Seara duhovniceasca cu Parintele Profesor Vasile Cretu...

Stelian Gombos
21 saptamani 12:42

Seara duhovniceasca cu Parintele Profesor Silviu Tudose...

Stelian Gombos
21 saptamani 12:41

Seara duhovniceasca cu Domnul Lect. Univ. Dr. Ion Marian Croitoru...

Stelian Gombos
21 saptamani 12:39

Seara duhovniceasca cu Parintele Profesor Constantin Preda...

Stelian Gombos
21 saptamani 12:37

Seara duhovniceasca cu Parintele Profesor Gheorghe Istodor...

Stelian Gombos
21 saptamani 12:35

Seara duhovniceasca cu Parintele Arhimandrit si Staret Antim David...

Stelian Gombos
21 saptamani 12:33

Spectacol de teatru crestin - "Stihuri si cantari!" cu Ana Calciu, Magda Catone si Tomi Cristin...

Stelian Gombos
21 saptamani 12:30

Seara duhovniceasca cu Parintele Paroh Daniel Barica...

Stelian Gombos
21 saptamani 12:28

Seara duhovniceasca cu Domnul Costion Nicolescu...

Stelian Gombos
21 saptamani 12:26

Seara duhovniceasca cu Parintele Protoiereu Gheorghe Coltea...

Stelian Gombos
21 saptamani 12:24

Seară duhovnicească cu Părintele Profesor Gheorghe Holbea...

Stelian Gombos
21 saptamani 10:02

Despre valoarea creştină şi spirituală a bunurilor…

Stelian Gombos
21 saptamani 11:51

Seara duhovniceasca cu Parintele Mihai Spatarelu despre Patriarhul Iustinian al BOR...

Stelian Gombos
21 saptamani 11:49

Seara duhovniceasca cu Domnul Prof. Univ. Dr. Pavel Chirila...

Stelian Gombos
21 saptamani 11:47

Conferinta despre iubirea de Dumnezeu si dragostea de patrie - Pr. Mihail Milea...

Stelian Gombos
22 saptamani 09:54

Sfintele Icoane, peceti ale darului dumnezeiesc si tarie a credintei în Hristos prin Duhul Sfant...

Stelian Gombos
22 saptamani 11:37

Spectacol de teatru crestin - "Vorbind cu tine, Doamne!" cu actrita Ana Calciu...

Stelian Gombos
22 saptamani 11:34

Seara duhovniceasca - Tineretul contemporan intre dezorientare, tristete si bucurie...

Stelian Gombos
22 saptamani 11:32

Conferinta "Miscarea spirituala Rugul Aprins de la Manastirea Antim din Bucuresti...

Stelian Gombos
22 saptamani 11:31

Educaţia tinerilor în antichitatea greco-romană - conferinta sustinuta la biserica Sfantul Antonie

Stelian Gombos
22 saptamani 11:29

Conferinta "Viata, familia si activitatea preotului azi" sustinuta de parintele Petre Moga...

Stelian Gombos
22 saptamani 11:28

Seară duhovnicească - Despre educaţia moral - spirituală şi duhovnicească a tineretului creştin...

Stelian Gombos
22 saptamani 11:26

Seara duhovnicească - Despre virtuţile teologice ale credinţei, nădejdii şi dragostei...

Stelian Gombos
22 saptamani 13:09

Interviu cu ÎPS Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Iosif Pop - Iulie 2011...

Stelian Gombos
22 saptamani 13:07

Interviu cu Î.P.S. Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Dr. Serafim Joantă - Martie 2011...

Stelian Gombos
22 saptamani 13:05

Interviu cu Î.P.S. Prof. Univ. Dr. Irineu Popa – Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei...

Stelian Gombos
22 saptamani 13:03

Interviu cu Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Ioan Selejan - Februarie 2015...

Stelian Gombos
22 saptamani 12:59

Interviu - Par. Arhim. Dr. Ieronim Creţu – Superiorul Aşezămintelor Româneşti - Februarie 2011...

Stelian Gombos
22 saptamani 11:59

Invitatie la o alta/noua seara duhovniceasca dedicata "Sf. Cuv. Antonie cel Mare..."

Stelian Gombos
22 saptamani 13:54

Conferinţă - Despre familia creştină cu Părintele Nicolae Tănase...

Stelian Gombos
22 saptamani 13:52

Conferinţă - Despre batrânii frumoşi şi liberi - 2016...

Stelian Gombos
22 saptamani 13:50

Conferinţă - Despre tinereţea fizică, naturală, biologică şi cea spirituală...

Stelian Gombos
22 saptamani 13:48

Conferinţă - De trei ori în Areopag. Despre nebunia (supra)rațională a credinței - 2016...

Stelian Gombos
22 saptamani 13:45

Conferinţă - Despre familia românească în contextul glogalizării - 2016...

Stelian Gombos
22 saptamani 10:38

Pro memoria - Preacuviosul Părinte Arhimandrit Iachint Unciuleac de la Mănăstirea Putna...

Stelian Gombos
22 saptamani 10:36

Pro memoria - Părintele Arhimandrit Ioan Negruţiu de la Mănăstirea Timişeni, judeţul Timiş...

Stelian Gombos
22 saptamani 10:33

Pro memoria - Preacuviosul Părinte Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromul...

Stelian Gombos
22 saptamani 10:26

Pro memoria - Mari Duhovnici Români Contemporani aflaţi dincolo de graniţele ţării...

Stelian Gombos
22 saptamani 10:23

Pro memoria - Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania (1921 - 2011)...

Stelian Gombos
22 saptamani 10:21

Pro Memoria - Mircea Vulcănescu (1904 – 1952)…

Stelian Gombos
22 saptamani 10:18

Nouă ani de la săvârşirea din această viaţă a Preacuviosului Părinte Arhimandrit Grigorie Băbuş...

Stelian Gombos
22 saptamani 10:17

O scurtă incursiune în gândirea creştină a Părintelui Nicolae Steinhardt…

Stelian Gombos
22 saptamani 10:15

Preacuviosul Părinte Arhimandrit Serafim Man de la Mănăstirea Rohia – Maramureş (1935 – 2013)…

Stelian Gombos
22 saptamani 10:11

Împlinirea a patru ani de când Părintele Arhim. Iustin Pârvu s-a născut în viaţa cea veşnică...

Stelian Gombos
22 saptamani 15:53

Seara duhovniceasca - Invitat: Parintele Paroh Vasile Ioana...

Stelian Gombos
22 saptamani 08:41

Despre poetul, prozatorul şi publicistul Mihai Eminescu în viziunea Bisericii...

Stelian Gombos
23 saptamani 10:02

Icoana Maicii Domnului “Portăriţa” de la Mănăstirea Iviron din Sfântul Munte Athos...

Stelian Gombos
23 saptamani 10:01

Icoana Maicii Domnului “Prodromiţa” de la Schitul Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos...

Stelian Gombos
23 saptamani 09:59

Duminica cea sfântă a Ortodoxiei şi valoarea simbolică, sacramentală şi morală a sfintelor icoane…

Stelian Gombos
23 saptamani 09:58

Icoana Ortodoxă – adevăr al învăţăturii despre Iisus Hristos…

Stelian Gombos
23 saptamani 09:56

Despre Sfintele Icoane – adevăr al învăţăturii despre Iisus Hristos Domnul...

Stelian Gombos
23 saptamani 13:56

Invitatie la o alta/noua seara duhovniceasca dedicata "Sfintelor Icoane..."

Stelian Gombos
23 saptamani 11:44

Invitatie la o intalnire duhovniceasca...

Stelian Gombos
23 saptamani 15:16

Jertfa Euharistică, între asumarea responsabilă a libertăţii umane şi realitatea muceniciei creştine

Stelian Gombos
23 saptamani 15:10

Euharistia de la Cina cea de Taină la cea de la Emaus, privire retrospectivă a Teologiei Euharistice

Stelian Gombos
23 saptamani 15:08

Despre spiritualitatea euharistică în vremurile noastre...

Stelian Gombos
23 saptamani 15:06

Despre Sfânta şi Dumnezeiasca Euharistie in Tradiţia Ortodoxă...

Stelian Gombos
23 saptamani 15:05

Despre frumuseţea, temeinicia şi importanţa Sfintei Euharistii...

Stelian Gombos
23 saptamani 15:04

Despre Sfânta şi Dumnezeiasca Euharistie…

Stelian Gombos
23 saptamani 15:02

Câteva referinţe despre caracterul comunitar al Sfintei Euharistii…

Stelian Gombos
23 saptamani 15:01

Despre temeinicia Sfintei Euharistii…

Stelian Gombos
23 saptamani 14:59

Despre Epicleza Euharistică…

Stelian Gombos

Despre Epicleza Euharistică…

de Stelian Gombos - 23 saptamani 14:59

Despre Epicleza Euharistică…

Introducere

În cultul divin public al Bisericii Ortodoxe, Epicleza este rugăciunea de invocare a Sfântului Duh, întâlnită nu doar în cadrul Sfintei Liturghii, ca rugăciune specifică şi tipică de chemare şi solicitare a intervenţiei şi lucrării dumnezeieşti în vederea prefacerii darurilor, a elementelor de pâine şi de vin în Trupul şi Sângele Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ci şi în rânduiala Sfintelor Taine şi Ierurgii ca formulă sacramentală de sfinţire şi binecuvântare a omului şi a naturii înconjurătoare care, împreună cu omul, tinde şi ea progresiv spre o prefacere şi transformare spirituală în drumul ei succesiv şi ascendent spre perfecţionare şi desăvârşire, căci „potrivit făgăduinţelor Domnului, noi aşteptăm cer nou şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea” (II Petru 3, 13). Având o importanţă covârşitoare în viaţa liturgică a Bisericii şi constituind un subiect dogmatic de actualitate, tema epiclezei şi a comuniunii euharistice a fost adeseori pusă pe tapet în dialogurile şi întrunirile ecumenice din ţară şi din străinătate .

Biserica Ortodoxă consideră comuniunea euharistică şi cultică o urmare firească a crezului şi Tainelor comune, afirmând că unitatea de credinţă este baza şi conţinutul ei şi menţionând că nu putem împărtăşi cu Iisus Hristos decât numai dacă îl mărturisim în deplinătatea Sa. Numai după ce se ajunge la o apropiere în credinţa şi trăirea creştină, se vor dărâma zidurile despărţitoare. Atunci rugăciunile comune, actele de cult şi comuniunea euharistică chiar, vor fi mai reale decât le pot face simplele întruniri exterioare. „Numai prin credinţa plenară a Bisericii nedivizate, mărturisită în comuniune cultică prin Preoţie şi prin celelalte Taine, putem ajunge la împărtăşirea cu Trupul şi Sângele euharistic al lui Iisus Hristos. .

Ritualul ortodox al acestei Sfinte Taine nu lasă nici un dubiu asupra rolului pe care-l au cuvintele de instituire, pe care mai detaliat le pronunţă preotul în liturghia scrisă de Sfinţii Ioan Gură de Aur şi Vasile cel Mare. Acel „au dat sfinţilor Săi ucenici şi apostoli zicând”... subliniază exact etapa de relatare în care încă ne aflăm în acest moment. Iar ceea ce urmează reprezintă cuvintele Mântuitorului, redate de sfinţii evanghelişti: „Luaţi, mâncaţi, zice Domnul” frângând pâinea, căci „acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor” şi „Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele Meu – al Legii celei Noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26, – 27; Marcu 14, 22 – 24; Luca 22, 19 – 29). Iar apoi „aducându-ne aminte, aşadar, de această poruncă mântuitoare şi de toate cele ce s-au făcut pentru noi – de cruce, de groapă, de învierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de şederea cea de-a dreapta şi cea de a doua şi slăvita iarăşi venire – ale Tale, dintru ale Tale, Ţie-ţi aducem de toate şi pentru toate”, se roagă liturghisitorul, în numele întregii comunităţi (Liturghia Sf. Ioan).

Apoi, invocarea de trei ori a milostivirii divine: „Doamne, Cela ce ai trimis pe Prea Sfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi, pre Acela, Bunule, nu-l lua de la noi, ci ni-l înnoieşte nouă celor ce ne rugăm Ţie”, arată credinţa Bisericii, că Mângâietorul, Care a fost trimis, nu încetează lucrarea pentru care a fost trimis, dar este nevoie de o înnoire a noastră pentru sesizarea şi receptarea prezenţei Lui harice, urmată de prezenţa Lui personală în actul de sfinţire maximă, ce va urma.

Toată doctrina ortodoxă, privind actul de prefacere a elementelor euharistice, subliniază rolul precumpănitor al Sfântului Duh în această acţiune. Şi în această Taină, colaborarea Persoanelor divine, datorită atât misiunii Lor convergente, cât şi unicei lucrări a unei firi divine, se face simţită ca fiind una şi diferită în efecte.

Persoana a doua – Logosul mântuitor, este cea care săvârşeşte jertfa – cea de pe Golgota şi cea de pe altar. Dar Persoana a treia este cea care o desăvârşeşte, constituind-o fiind şi sfinţitorul, şi o face din nou actuală în Euharistie. Misiunea săvârşirii Tainelor – în ceea ce ele înseamnă acţiune de sfinţire a credincioşilor – revine Sfântului Duh. El preia actul îndumnezeitor realizat de Iisus Hristos şi-l actualizează pe măsura prezentării subiectelor umane pentru a beneficia de el. „Cuvintele instituirii nu lucrează deci prin ele însele, în chip magic, spune Nicolae Cabasila, adică prin oricine sau oricum; ci în chip condiţionat şi mijlocit...” Epicleza este condiţie sine qua non a sfinţirii darurilor . Înălţându-se la ceruri, Mântuitorul Iisus Hristos a lăsat Bisericii puterea care să-i ajute a îndeplini porunca dată de El la Cină: Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea... Şi care este această putere? – se întreabă tâlcuitorul Sfintei Liturghii. Este Sfântul Duh, puterea care a înarmat de sus pe Sfinţii Apostoli, după cum le-a spus Domnul Hristos: „Iar voi rămâneţi în cetatea Ierusalimului, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus”, pentru că El este „Acela care operează în chip nevăzut prefacerea cinstitelor daruri; căci mijlocitorul este Acelaşi şi atunci (adică în ziua pogorârii) şi acum (adică la Sfânta Liturghie). El este însuşi Domnul” .

Dar, „aşa cum nu se poate face o distincţie netă între acţiunea Logosului şi cea a Duhului în Taina Botezului, sau în cea a Mirungerii, şi în Sfânta Taină a Euharistiei se găsesc întrepătrunse direcţia către natura umană, realizată de Iisus Hristos în jertfa euharistică (urmare a celei de pe Golgota) şi direcţia către persoana umană, realizată în Taina euharistică de Sfântul Duh. În primul rând se distinge o acţiune de sfinţire a elementelor materiale din Potir şi prefacerea lor în Trupul Hristic: ea se datorează, cum spune Tradiţia noastră, Persoanei Duhului Sfânt, acelaşi Care a şi născut prima oară Trupul lui Iisus Hristos. Tot El s-a pogorât şi a adumbrit pe Sfânta Fecioară, spre a forma Trupul lui Iisus Hristos. Tot El s-a pogorât la Cincizecime, spre naşterea trupului bisericesc al lui Iisus Hristos – Biserica; după ce Îl înviase din morţi pe Domnul Iisus Hristos; şi tot El se pogoară la fiecare liturghisire, în altarul bisericesc, spre a forma trupul euharistic al lui Iisus Hristos.”

Este rolul Sfântului Duh, de a actualiza continuu, la cererea destinatarului, starea de jertfă a lui Iisus Hristos, cum Însuşi Acesta ne-a promis din timpul vieţii: „Iată, Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 20). Este rolul Duhului, să menţină viaţa Trupului eclezial al lui Iisus Hristos, care este Biserica, adunat comunitar în jurul Euharistiei de pe fiecare altar. Şi nu doar să menţină viaţa Bisericii, dar să o şi sporească, ajutând ca accesul fiecărui pol de iradiere creştină, din fiecare membru al Bisericii, să însemne un ferment de creştere a aluatului din care face parte. „Creşterea personală a fiecăruia în putere şi valoare înseamnă creşterea comunităţii în care este implicată fiecare persoană purtătoare a harului divin, după cum profunzimea de haruri a comunităţii sporeşte capacitatea de proliferare a potenţialului haric al fiecăruia” . Dar potenţialul haric al comunităţii nu este numai suma rezultată din potenţialul personal al tuturor, ci el mai este şi revărsarea energiei divine, activă în relaţia dintre membrii comunităţii. Această prezenţă relaţională ajută fiecăruia să se simtă mai deplin el însuşi în comunitatea de credinţă, primind de la fiecare şi dând fiecăruia. Comunitatea dintre cei prezenţi, fizic sau spiritual, este ea însăşi un deziderat, dacă nu o condiţie, a împlinirii Tainei. Acel „să ne iubim unii pe alţii, ca într-un gând să mărturisim” Sfânta Treime arată scopul pentru care să ne adunăm în Biserică.

Fără îndoială, nedesăvârşirea noastră, a fiecăruia, văduveşte comunitatea ce acel minus al păcatului din noi. Dar prezenţa noastră acolo este tocmai exprimarea trebuinţei noastre imperioase de a umple acel gol, prin binecuvântarea prezenţei lui Dumnezeu, care acolo se prezintă personal, şi nu în altă parte. Pentru aceea ne aflăm acolo, ca jertfind împreună cu Iisus Hristos şi persoana noastră, să intrăm la Tatăl. Iar la Dumnezeu suntem asiguraţi că intrăm prin Cuminecarea Sfântă. Taina adunării noastre în Iisus Hristos. „Neputinţa unei separări complete între Euharistia ca Jertfă şi ca sacrament de care se împărtăşesc credincioşii, are în Ortodoxie ca efect şi faptul că credincioşii trăiesc jertfirea sau predarea lor cu Iisus Hristos lui Dumnezeu, nu atât ca act purtător de tristeţe pentru păcat, ci ca un act de bucurie, cum accentuează Sfântul Chiril din Alexandria... Este bucuria elanului de a sparge zidurile individualismului şi de a ieşi în larg, în Dumnezeu, în ambianţa comunitară” . Căci persoana umană, pe care o cultivă Duhul, nu se întregeşte ca atare decât în comuniunea asigurată de atracţia unicului trup al lui Iisus Hristos.

Chiar simbolismul cu care este prezentată alegerea celor două elemente – pâinea şi vinul – în teologia Euharistiei cuprinde adevărul etern al esenţei comunitare a omului. Comunitar ca şi Treimea Sfântă, omul este copărtaş la pâinea vieţii din care se cuminecă, simbol al unităţii naturii umane. Acesta este şi rostul aducerii de către credincioşi a darurilor în pâine şi în vin, cele în care se va întrupa Iisus Hristos: „Noi afierosim lui Dumnezeu aceste daruri ca pe o pârgă a vieţii noastre pământeşti, fiindcă ele constituie hrana şi băutura prin care se întreţine şi se simbolizează prin excelenţă viaţa noastră trupească” ; Căci, „roadele pământului şi cărnurile sunt o hrană comună şi celorlalte animale, iar nu proprie numai omului; ...pâinea şi vinul însă sunt o hrană exclusiv şi specific omenească, fiindcă numai omul îşi prepară singur făina din grâu şi vinul din struguri, prin osteneala mâinilor sale” – spune Nicolae Cabasila, care în continuare dă şi explicaţia aducerii darurilor noastre. „Deci contradarul fiind viaţa, şi darul nostru trebuia să fie întrucâtva viaţă... Căci El Însuşi a poruncit să se aducă pâine şi vin şi tot El dă în schimbul acestora pâinea cea vie, şi paharul vieţii cele veşnice...” .

Dar schimbul de daruri între Dumnezeu şi „chipul” Său se petrece şi pe alt plan. „Omul dăruieşte odată cu pâinea şi cu vinul, însuşi adâncul inimii lui. Nimeni nu se va duce la altar cu pâinea, pentru pâine, ci cu o arzătoare dorinţă de a comunica ceva lui Dumnezeu şi de a-I cere o împlinire pentru sine. În acea mână întinsă către Dumnezeu stă dăruirea acelui suflet către Stăpânul lui. Iar pe lângă acest moment, învăţătura Bisericii mai accentuează şi acceptarea suferinţelor din partea omului, deschiderea lui către suferinţa altuia, regretul pentru păcatele sale şi depăşirea lor prin rugăciune şi pregătirea pentru primirea Tainelor” . În aceasta constă şi jertfirea omului în lăuntrul Bisericii. „Jertfirea constă în fond, în depăşirea stării de sine, în ieşirea din închisoarea egoismului...; este deschiderea generoasă a propriului eu şi acceptarea Eu-lui divin de nesfârşită generozitate...; între aspectul de jertfă şi cel de sacrament al Euharistiei nu se poate face o separaţie strictă: a oferi înseamnă totodată a primi... Prin împărtăşirea credincioşilor este pus în valoare aspectul de sacrament al Euharistiei, dar nu în mod exclusiv; ...ei se împărtăşesc din jertfa pe care au adus-o şi care s-a sfinţit prin aceasta, ca să se sfinţească şi ei. Dar ei se sfinţesc întrucât îşi însuşesc şi dispoziţia de jertfă a lui Hristos” .

Se întrevede în această înţelegere caracterul strict al ideii de necesitate, de utilitate al jertfei. Acţiunea perfectei, deplinei dăruiri este implicată cu necesitate în aceea de jertfă, care însă o include şi pe aceea de suferinţă. Dar nu se poate confunda ideea de suferinţă cu cea de jertfă, decât cu adaosul acela maximal al sacrului. Un „sacrificiu” este o dăruire sfântă. Jertfire este desigur suferinţa, căci suferinţa însăşi este Darul, însă un dar cu semnificaţia sfinţirii – care are sensul bivalent: al sfinţirii celui ce dă şi al celui pentru care se dă. Or, Euharistia este supremul Sacrament, dătător de sfinţenie, în sensul cel mai deplin al acestui înţeles, dându-se Sfinţenia însăşi, în Dragostea însăşi – care este Însuşi Dumnezeu. Şi este „sacrificiu” pentru că este dar. Şi este darul suprem; pentru că este acţiunea jertfitoare a lui Dumnezeu, cu maxima eficacitate a ridicării la Sine a destinatarului iubirii Sale – Omul .

I. Epicleza din punct de vedere dogmatic

Epicleza este de origine divină: „Eu voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Mângâietor” (Ioan 16,), spune Mântuitorul Apostolilor Săi. Înălţat de-a dreapta Tatălui, Iisus Hristos – Marele Preot continuă mijlocirea Sa preoţească şi Epicleza Sa permanentă pe lângă Tatăl, făcând din Biserică locul Cincizecimii perpetue. Duhul Sfânt continuă, în acest fel, prin Biserică acţiunea Domnului Iisus Hristos de a recapitula, de a modela toată creatura, de a o conduce la împlinirea ei, căci Biserica actualizează Cincizecimea prin Epicleză. Din punct de vedere istoric epicleza este atestată în liturghiile mozarabe, galicane şi celtice. O epicleză o găsim prezentă şi în Tradiţia Apostolică a Sfântului Ipolit al Romei, la sfârşitul secolului III. Începând din acest moment, asistăm la un proces de descreştere a epiclezei în Occident, sub influenţa teologiei sacramentale a Sfântului Ambrozie al Milanului – „De Sacramentis”. Aşa se face că în liturghia milaneză, cu toate că găsim prezentă epicleza, totuşi nu o întâlnim sub aspectul explicit de invocare a Sfântului Duh. În timp ce în Occident asistăm la o descreştere pnevmatologică, în Orient observăm o creştere a conştiinţei creştine faţă de Persoana şi acţiunea Sfântului Duh în Biserică. Această conştiinţă este mărturisită clar de Sfântul Chiril al Ierusalimului şi de către Sfântul Vasile cel Mare.

Biserica este plină de Duhul Sfânt pe de o parte, iar pe de altă parte, ea Îl cheamă şi invocă permanent, continuu. Biserica este unită cu Iisus Hristos pe de o parte, iar pe de altă parte ea năzuieşte şi aspiră spre El, îl cheamă în rugăciunile ei. Deci nu este o unire statică, ci una dinamică ce aspiră şi năzuieşte tot mai sus. Sfântul Apostol Pavel – care spune că nu mai trăieşte el ci Hristos trăieşte în el, declară că: „toate le socotesc gunoaie, ca să dobândesc pe Hristos” sau „M-am făcut tuturor toate”. Cultul creştin are un caracter epiclectic. Tot cultul ortodox este o epicleză în sine, o chemare şi o invocare a Duhului Sfânt, dar mai cu seamă Tainele, care nu sunt numai repetiţia unor formule şi rânduieli, ci ocazii şi prilejuri pentru reînnoirea chemării şi pogorârii Sfântului Duh. Cu alte cuvinte, aşa cum am mai spus, fiecare Taină are propria sa Cincizecime, Epicleza ei – care este rugăciunea adresată Tatălui pentru ca El să trimită Duhul Sfânt. Epicleza este o mărturisire liturgică a dogmei. Toate rugăciunile Liturghiei au un caracter epiclectic, atât cele anterioare Epiclezei euharistice cât şi cele după această consacrare în care ne rugăm ca Tatăl să primească sacrificiul nostru şi să trimită credincioşilor plenitudinea harului Său. Prin urmare, Sfintele Taine sunt o continuă epicleză a Bisericii şi o continuă Cincizecime.

„Biserica cheamă Duhul prin toate manifestările sale cultice, dar mai cu seamă prin Taine. În acest sens vorbim de epicleza Botezului, prin care cel botezat se face membru al Trupului tainic, de epicleza Mirungerii, Cincizecimea personală, prin care o fiinţă umană devine harismatică, creatură nouă, de epicleza Pocăinţei, a Hirotoniei, a Nunţii, a Maslului, prin care toate se sfinţesc şi se înalţă. Însuşi gestul pe care-l face creştinul când se însemnează cu Sfânta Cruce, este un act epiclectic care transformă pe creştin în cruce vie a lui Iisus Hristos. Orice sacrament şi în consecinţă, orice act spiritual creştin posedă mica sa Cincizecime, ungerea Duhului pentru că toate au o intenţie epiclectică.” .

Aşadar, „Euharistia permite comunităţii să participe la Cincizecime, fiindcă fiecare credincios se împărtăşeşte nu doar de Iisus Hristos, ci şi de Duhul Sfânt: „Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste daruri” spune epicleza. Numai întrucât Sfântul Duh răspunde la Epicleza Bisericii şi coboară peste comunitate, ca în ceasul al treilea la Cincizecime peste Apostoli darurile se prefac în Trupul şi Sângele Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Înainte de împărtăşire, preotul cere iarăşi pentru noi nu doar învrednicirea de împărtăşire cu Trupul şi Sângele Domnului ci şi cu Sfântul Duh, pentru că poporul mărturiseşte după împărtăşire: „Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc” sau „Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh...” Trimiterea Duhului Sfânt nu se întâmplă izolat şi automat fără epicleza comunităţii şi, de aceea, în Ortodoxie nu se poate săvârşi Euharistia fără participarea comunităţii” .

În Biserica Romano-Catolică exista practica veche de a săvârşi Liturghia fără prezenţa comunităţii. Prin aceasta, se urmărea tendinţa de a se despărţi Euharistia de comunitate. Preotul se plasează (aici, în acest context) într-o relaţie deasupra comunităţii. La Conciliul II Vatican s-a făcut un efort de a se depăşi această separaţie, dispunându-se să nu se mai facă Liturghie în absenţa credincioşilor. Conform doctrinei catolice Iisus Hristos se aduce jertfă numai prin preot, nu şi prin comunitate. Totul se petrece pentru comunitate, dar nu prin comunitate, ci deasupra ei. Comunitatea nu-şi adaugă jertfa ei la jertfa lui Iisus Hristos. Nu se produce o osmoză între aceste jertfe. Pentru aceasta s-a eliminat şi Epicleza, considerându-se că Iisus Hristos nu are nevoie să cheme pe Duhul pentru a se aduce pe Sine jertfă tatălui Său. Acum se încearcă în noile anafore ale Liturghiei romane să se scoată în evidenţă acţiunea Duhului Sfânt, sau mai bine zis se încearcă o conştientizare a prezenţei Duhului Sfânt în Biserică.

În Sfânta Liturghie ortodoxă, Domnul Iisus Hristos atrage şi comunitatea în jertfa Sa. El este mai presus de comunitate dar şi în comunitate. Pentru că jertfa este a comunităţii, este invocat Duhul Sfânt să prefacă elementele oferite şi să le asimileze în Trupul Domnului. După primirea lui Iisus Hristos euharistic, Biserica se roagă pentru o continuă înaintare şi creştere în Iisus Hristos. La catolici s-a renunţat la epicleză pentru că s-a socotit că nu poate fi vorba de o sporire a Bisericii, căci tot ce poate avea Biserica, are din totdeauna în mod deplin desfăşurat. La protestanţi s-a renunţat la epicleză, pentru că s-a trăit exclusiv din nădejdea eshatologică a unirii cu Iisus Hristos în viaţa viitoare. Mişcările harismatice contemporane, în măsura în care nu-şi unesc glasul rugăciunii lor cu glasul rugăciunii Bisericii ci se detaşează de ea, nu pot afla pe „Vistierul bunătăţilor şi dătătorul de viaţă”, deoarece primirea Duhului are caracter comunitar, eclezial. În acest sens, Ortodoxia are un caracter epicletic. Duhul Sfânt este permanent şi pretutindeni lucrător în Biserică şi în membrii ei, nu doar în actul propriu zis al Sfintelor taine. Toată Liturghia ortodoxă este o epicleză, un apel adresat lui Dumnezeu pentru ca El să realizeze ceea ce sacrificiul Fiului Său unic a făcut posibil venirea mântuitoare a împărăţiei. Toate rugăciunile rostite de preot în timpul Sfintei Liturghii sunt o cerere şi o invocare permanentă şi continuă pentru transmiterea şi trimiterea Sfântului Duh. Slujitorii se roagă să dobândească vrednicia duhovnicească a slujirii prin „sălăşluirea Duhului celui bun al harului peste ei, peste darurile ce sunt puse înainte”. Aşadar, Epicleza este punctul culminant al întregului canon euharistic.

II. Temeiurile scripturistice şi patristice ale Epiclezei euharistice

În Liturghia romană epicleza premerge cuvintelor de instituire iar în Liturghia bizantină ea urmează acestora. Sfântul Ioan Damaschin în capitolul al IV – lea a Dogmaticii sale susţine că „pâinea punerii înainte, vinul şi apa, prin invocarea şi pogorârea Sfântului Duh, se prefac în chip supranatural în Trupul şi Sângele lui Hristos” . Au fost şi teologi romano-catolici ce au recunoscut eficacitatea şi necesitatea Epiclezei, cum ar fi preotul Eusebie renaudot, recunoscut prin traducerea şi publicarea unui mare număr de liturghii orientale.

Din mărturiile celor doi sfinţi evangheliști sinoptici – Matei şi Marcu, aflăm că cei doi termeni: ευλογειγ (a binecuvânta) şi ευχαριστειν (a mulţumi), exprimă unul şi acelaşi lucru. Când descrie minunea înmulţirii pâinilor, într-un caz foloseşte verbul a binecuvânta – când înmulţeşte cele cinci pâini şi doi peşti (Matei 14, 19) iar în celălalt caz – când înmulţeşte cele şapte pâini (Matei 15, 36), foloseşte verbul a mulţumi. Şi într-un caz şi în altul efectul este acelaşi: înmulţirea minunată a pâinilor . Aceeaşi termeni îi întrebuinţează şi ceilalţi doi evanghelişti, fără să existe vreo deosebire de fond între cele două cuvinte. Când a luat pâinea şi vinul şi le-a dat Apostolilor, ele erau deja prefăcute în Trupul şi Sângele Lui. Deci Trupul Domnului era prezent înainte de a –L frânge şi atunci actul prefacerii trebuie căutat în intervalul de timp dintre „luare” şi „frângere” şi acesta este actul „binecuvântării”. La fel şi cu vinul din pahar s-a întâmplat aceeaşi situaţie. Sângele Domnului a fost în pahar de „dare” şi prin urmare, taina prefacerii s-a produs exclusiv prin actul „binecuvântării”, respectiv al „mulţumirii” . Aşadar, cuvintelor de instituire nu le revine nici o putere operativă, sfinţitoare, cum susţin teologii catolici, ci numai un rol vestitor, informativ declarativ şi didactic. Deci, în concluzie, la Cina cea de Taină prefacerea a fost săvârşită de către Mântuitorul Iisus Hristos prin binecuvântare. Această binecuvântare a fost însoţită de cuvinte rămase, necunoscute nouă. Sfântul Ciprian – Episcopul Cartaginei spune că noi am putea bea sângele lui Iisus Hristos dacă Hristos n-ar fi băut El mai întâi paharul. La fel spine şi Fericitul Augustin şi Teofilact al Bulgariei, Eutimie Zigabenul şi Toma D’Aquino în „Suma Theologica”.

Paralelismul dintre minunea întrupării şi minunea prefacerii în Sfânta Euharistie îl găsim exprimat cel mai plastic şi mai convingător la Sfântul Ioan Damaschin: „Cum va fi mie aceasta, zice Sfânta Fecioară, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Arhanghelul Gavriil răspunde: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine... Şi acum mă întrebi cum pâinea se face Trupul iar vinul şi apa Sângele lui Hristos? Ţi-o voi spune eu. Duhul Sfânt se pogoară peste ele şi face pe acelea ce sunt, mai presus de cuget şi de cuvânt” . Textul paulin care ne dă chintesenţa Epiclezei sună astfel: „Paharul mântuirii pe care îl binecuvântăm, nu este oare împărtăşirea cu Sângele lui Hristos?” (I Corinteni 10, 16). Primul care dă amănunte despre ritualul Sfintei Liturghii şi anume despre binecuvântarea elementelor naturale: pâine, vin şi apă este Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful în Apologia I, capitolul 65 . A doua mărturie despre existenţa rugăciunii Epiclezei în cult ne-o oferă Sfântul Irineu în opera sa „Adversus haereses”. La el întâlnim pentru prima dată termenul tehnic de Epicleză. Şi părinţii capadocieni împreună cu Sfântul Atanasie cel Mare fac menţiuni referitoare la Epicleză. Sfântul Chiril al Ierusalimului este un promotor activ al Epiclezei, în cele cinci cateheze mistagogice, îndeosebi în ultima dintre ele, care cuprinde un scurt comentariu al Liturghiei Sfântului Iacob. În aceasta din urmă el spune astfel: „După ce ne-am sfinţit prin aceste imnuri duhovniceşti, rugăm pe Iubitorul de oameni Dumnezeu să trimită Duhul cel Sfânt peste cele puse înainte, spre a face pâinea Trup al lui Hristos iar vinul, Sânge al lui Hristos. În adevăr, acelea de care s-a atins Sfântul Duh s-au sfinţit şi s-au prefăcut . Şi Liturghia romană a avut epicleză până în secolul V, însă când au apărut scrierile Sfântului Ambrozie şi ale Fericitului Augustin care subliniau pentru prima dată că prefacerea se săvârşeşte prin rostirea cuvintelor Domnului, s-a renunţat la ea. Şi Liturghia galicană, milaneză şi mozarabă, aveau epicleză. Romano-catolicii au încercat să obiecteze, afirmând că acele cuvinte de instituire ale Domnului („Luaţi mâncaţi...” şi „Beţi dintru acesta toţi...”), sunt rostite cu glas înalt, pe când Epicleza se rosteşte în taină, iar cuvântul Amin, pe care poporul îl repetă de fiecare dată, înseamnă o mărturisire de credinţă faţă de prezenţa lui Iisus Hristos euharistic. În Liturghiile lui Nestorie şi Teodor de Mopsuestia întâlnim epicleza la sfârşitul rugăciunii euharistice, iar în liturghiile siriace (care au douăsprezece anaforale de schimb), lipsesc atât cuvintele de instituire cât şi epicleza. Învăţătura Bisericii Ortodoxe despre puterea sfinţitoare a Epiclezei este întărită ca pe o stâncă de granit de hotărârile Sinodului VII Ecumenic .

III. Explicarea Epiclezei după Nicolae Cabasila

După ce a rostit Epicleza, Taina Sfântă s-a săvârşit, Darurile s-au sfinţit şi Jertfa s-a efectuat, iar marea victimă a Mielului junghiat se vede zăcând pe Sfânta Masă. Acum pâinea nu mai este o închipuire a Trupului Domnului, sau numai o icoană ori simbol al mântuitoarelor patimi, ci este Însuşi Trupul Stăpânului cel atotsfânt, Trupul şi Sângele care s-a zămislit de la Duhul Sfânt, s-a născut din Sfânta Fecioară, a fost îngropat, a înviat a treia zi, s-a înălţat la ceruri şi a şezut de-a dreapta Tatălui, după cum mărturisesc textele rugăciunilor: „Aducându-ne aminte aşadar de această poruncă mântuitoare... (Anamneza este inclusă în Epicleză) sau: „Ia aminte Doamne, din înălţimea Sfântului Tău locaş şi vino ca să ne sfinţeşti pe noi...” . Jertfa se împlineşte în clipa în care se sfinţesc darurile. Sfinţirea darurilor este, adică, momentul în care se realizează, de fapt aducerea sau oferirea lor: „Căci aceasta înseamnă a fi aduse darurile: a fi sfinţite” – afirmă Nicolae Cabasila. Iar sfinţirea darurilor nu înseamnă nimic altceva decât primirea lor de către Mântuitorul. „Şi cum primeşte Hristos darurile noastre? Sfinţindu-le şi prefăcându-le în Trupul şi Sângele Său” . Când spunem că Mântuitorul nostru Iisus Hristos primeşte darurile noastre trebuie să înţelegem că El acceptă ca acestea să se prefacă în Sfântul Său Trup şi Sânge şi le încorporează, adică le asimilează la Sfânta Sa umanitate, cu care s-a jertfit şi a pătimit pentru lume. În acest sens trebuie înţelese cuvintele: „Ca Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce le-a primit pe dânsele în sfântul, cel mai presus de ceruri şi dumnezeiescul Său Jertfelnic...”

În susţinerea teoriei lor despre prefacerea cinstitelor daruri la cuvintele „Luaţi, mâncaţi...” şi „Beţi dintru acesta toţi...”, romano-catolicii invocă un citat din Omilia I a Sfântului Ioan Gură de Aur despre trădarea lui Iuda, pe care-l interpretează tendenţios ca argument împotriva Epiclezei. Iată cum sună textul Omiliei: „Cuvintele Acesta este Trupul Meu preface cele puse înainte, după cum cuvântul acela care zice: Creşteţi şi vă înmulţiţi, umpleţi pământul... a fost rostit o singură dată, însă activează de-a pururea” . Această imagine plastică este o simplă analogie a ceea ce s-a întâmplat la Cina cea de Taină, după ce Mântuitorul a binecuvântat pâinea şi vinul şi a ceea ce se săvârşeşte pe Sfânta Masă, în fiecare Sfântă Liturghie în momentul Epiclezei.

Epicleza este o condiţie sine qua non a sfinţirii Darurilor, tot aşa de necesară pentru acest act, ca şi protecţia şi altarul. Este acelaşi lucru care se întâmplă cu iertarea păcatelor, în ordinea soteriologică. Deşi mântuirea a fost acordată lumii în general (în mod gratuit) prin moartea pe Cruce a Domnului, totuşi pentru aplicarea ori însuşirea ei individuală este neapărată nevoie de contribuţia personală a fiecăruia dintre noi, adică de credinţă şi de rugăciunea de dezlegare a păcatelor, rostită de către preotul duhovnic.

Nu trebuie să ignorăm ori să minimalizăm valoarea rugăciunii şi rolul ei în cult. Însuşi noţiunea de rugăciune presupune că noi suntem conştienenţi de neputinţa noastră şi de atotputernicia lui Dumnezeu, Căruia ne rugăm. Apoi trebuie să credem în eficacitatea şi eficienţa rugăciunii preoţeşti, pentru că în preot nu lucrează omul, ci harul dintr-însul, adică Domnul Iisus Hristos Însuşi – Care este izvorul şi puterea preoţiei .

Epicleza, adică rugăciunea de invocare o întâlnim la toate Sfintele Taine şi Ierurgii. Dacă ne îndoim de efectul epiclezei din Liturghie, atunci ar urma că trebuie să ne îndoim şi de efectul tuturor Tainelor şi ierurgiilor care se săvârşesc tot prin rugăciune. Ar trebui să punem la îndoială eficacitatea Sfântului Mir, valabilitatea preoţiei, puterea expiatoare a mărturisirii. Însă şi Biserica romano-catolică are în formularul Liturghiei ei o epicleză, sau mai bine zis, o rugăciune corespunzătoare Epiclezei din Liturghia ortodoxă, cu excepţia faptului că puterea lucrătoare în actul prefacerii o au cuvintele de instituire.

În timpul sfinţirii darurilor are loc taina prefacerii – nota caracteristică a jertfei. Sinoadele Constantinopolitane de la anii 1156 şi 1158 (acesta din urmă a dat şi un Sinodicon) au consfinţit că jertfa de pe Cruce a fost adusă nu numai Tatălui şi Sfântului Duh, ci Sfintei Treimi în general, deci şi Fiului, iar Liturghia nu este numai o reprezentare simbolică a patimii Domnului, ci o Jertfă în adevăratul sens al cuvântului, fiind în esenţa ei, una şi aceeaşi cu jertfa de pe Cruce. Actul de jertfă are loc în momentul sfinţirii darurilor.

Jertfa adusă în Liturghie este o jertfă adevărată şi nu este deosebită numeric de cea de pe Golgota ci identică cu ea. Această jertfă constă în prefacerea pâinii în Mielul, care a fost junghiat odată. Deci are loc o prefacere, iar nu o junghiere. Şi în cazul jertfei de pe cruce a avut loc o prefacere. Prefacerea a făcut ca în locul Mielului nejunghiat să avem unul junghiat iar în cazul jertfei din Liturghie, prefacerea face ca în locul pâinii nejertfite să avem trupul lui Iisus Hristos cel junghiat pe Cruce. Deci, multiplicitatea Liturghiilor nu trebuie să ne strecoare în minte ideea că există mai multe jertfiri ale Trupului Domnului. Liturghiile şi elementele de pâine şi vin pot fi multe şi prefacerea poate avea loc de mai multe ori în aceeaşi zi, însă Trupul lui Iisus Hristos, în care se prefac ele este totdeauna unul şi acelaşi. Şi după cum există un singur Trup al Domnului, tot aşa există numai o singură junghiere sau jertfire a acestui trup adică cea care a avut loc pe Cruce. Deci nu există o nouă junghiere sau jertfire acestui trup adică cea care a avut loc pe Cruce. Deci nu există o nouă junghiere ori jertfire sângeroasă a lui Iisus Hristos, ci actul prefacerii conferă Liturghiei valoarea şi caracterul de jertfă adevărată. Aşadar este vorba de unul şi acelaşi dar de jertfă.

Prefacerea este clipa sau punctul culminant al Liturghiei în care jertfa liturgică se identifică în mod real ce cea de pe Golgota. Ea nu este o repetare, o reînnoire şi nici o reproducere a acesteia, adică nu este un nou act de jertfire fizică şi dureroasă a lui Iisus Hristos căci, spune Sfântul Apostol Pavel: „Iisus Hristos cel ce a înviat din morţi nu mai moare” sau o transformare mistică dar reală a lui Iisus Hristos – cum vor învăţa mai târziu unii teologi apuseni, ca Joannes De Lugo şi Leonardus Lessius (sec. XVII), ci este o actualizare în mijlocul nostru a prezenţei lui Iisus Hristos cel jertfit odată ori o actualizare a faptului crucii, istoriceşte, unic.

Jertfa liturgică este identică nu doar cu Jertfa Crucii, ci şi cu jertfa adusă la Cină, căci aceasta din urmă nu este decât o jertfire reală, dar anticipată şi mistică, în chip nesângeros, a Trupului care va avea să se jertfească peste puţină vreme în mod sângeros pe Cruce. Deci este o prezenţă, consistentă, substanţială şi obiectivă a aceluiaşi Iisus Hristos, Care se jertfeşte cu adevărat: în chip nesângeros la Cină, în chip sângeros pe Cruce şi iarăşi în chip nesângeros în Sfânta Liturghie. Între Jertfa Mântuitorului de pe Cruce şi Jertfa liturgică există deosebiri referitoare la formă, la participare, la loc şi timp.

1 – Ca formă: Jertfa de pe Golgota s-a adus în chip sângeros, iar în Liturghie se aduce în mod sacramental, nesângeros sub înfăţişarea văzută a pâinii şi a vinului.

2 – Ca participare: Jertfa de pe Cruce a fost adusă de Iisus Hristos singur, pentru mântuirea tuturor oamenilor, pe când cea din Liturghie este adusă nu doar din partea Lui, ci şi din partea Bisericii sau a obştii credincioşilor. Deci şi Biserica jertfeşte împreună cu Domnul nostru Iisus Hristos.

3 – Ca loc: Jertfa de pe Cruce s-a dus într-un singur loc şi o singură dată pentru totdeauna, pe când jertfa din Liturghie se aduce de-a pururi şi pretutindeni pe sfintele noastre altare . Drept urmare, vom susţine cu toată tăria şi convingerea că Sfânta Liturghie este mijlocul de aplicare individuală a roadelor Jertfei universale şi generale de pe Cruce.

Încheiere

Aşadar, importanţa şi semnificaţia Euharistiei sunt fundamentale şi maxime pentru viaţa omului, pentru viaţa lumii, căci ea este unirea cea mai înaltă care se poate realiza între om şi Domnul nostru Iisus Hristos, cu Dumnezeu, în Împărăţia Sa. Dumnezeiasca Împărtăşanie din cadrul Sfintei Liturghii care se săvârşeşte în Biserică pentru credincioşi, ne uneşte cu Mântuitorul Iisus Hristos şi pe noi unii cu alţii, deoarece toţi credem în Unicul Hristos – Care este ieri, azi şi în veci Acelaşi şi prin Care ne împărtăşim cu aceleaşi Sfinte Taine. Ea este Taină a Bisericii şi a unităţii Bisericii fiindcă în ea se pecetluieşte unitatea de credinţă încununând Liturghia Cuvântului. Ea susţine creşterea permanentă a creştinilor în Hristos, în Trupul Său tainic – Biserica – în comuniunea iubirii cu Iisus Hristos şi între ei, Euharistia fiind prin aceasta un sacrament al împăcării , al iubirii şi a unităţii profunde a oamenilor în Domnul nostru Iisus Hristos, a mântuirii în El şi prin El, aşa după cum am mai spus în acest studiu. Unitatea creştină trebuie să se răsfrângă asupra lumii întregi, pentru ca să se pregătească în acest chip unitatea eshatologică pe care Sfânta Împărtăşanie o prefigurează, Împărăţia lui Dumnezeu cea veşnică pe care o pregustăm încă din viaţa această terestră şi care nu este o comuniune umană, ci o unitate în Dumnezeu, în plenitudinea adevărului şi în bucuria Împărăţiei - această concepţie ar trebui să asigure ecumenicitatea sau gândirea şi mişcarea ecumenică Bisericii cea una după cum şi Hristos – Adevăratul Dumnezeu – doar Unul este!....

Încheiem cu constatarea că Euharistia actualizează într-un dinamism convergent, spre plenitudinea existenţei, marile potenţialităţi umane care semnifică şi simbolizează ceea ce trebuie să devină lumea adică o dăruire şi un imn de laudă adus, neîncetat, Creatorului; o comuniune universală în Trupul Domnului Iisus Hristos, o împărăţie a dreptăţii, a iubirii şi a păcii în Duhul Sfânt, pentru unitatea şi mântuirea tuturor în Iisus Hristos Domnul şi prin Iisus Hristos, ajungând, astfel, la desăvârşirea noastră cu ajutorul Sfintei Euharistii căreia îi descoperim, în acest fel, valoarea ei duhovnicească de nepreţuit.

Dr. Stelian Gomboş

https://steliangombos.wordpress.com/


CONTINUA SA INTRI PE SITE
Lacasuri OrtodoxeCITATULZILEI
"Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului."
— Sfantul Apostol Pavel          
Stiri
Video Noutati
TV & LIVE
Hey!
LONews