153

1958: Episcopul Valerian își apără turma de...insecte (III)

Publicat în urmă cu 3 luni, în Parohia Plevna, de


Interpretarea dreaptă a textelor pe care se bazează învăţătura greşită a iehoviştilor despre cer şi rai. 


  • Ioan 3, 18: „Nimeni n-a mers în cer“ zic iehoviştii. Dar textul e mai potrivit a se traduce cu „Nimeni nu s-a suit în cer, fără numai cel ce s-a coborât din cer, Fiul Omului, care este în cer“. 


Textul întreg ne arată că aici e vorba de suirea şi înălţarea lui Iisus la cer, pe care el a făcut-o cu puterea Lui dumnezească. Cu această putere El a înviat şi s-a înălţat la cer. Nici un om n-a înviat şi nu s-a înălţat la cer ca şi Iisus. 

Această nu înseamnă însă că în cer sau în rai n-a mers şi n-a ajuns niciun suflet omenesc. 


  • F. Ap. 2, 84: „David nu s-a suit la ceruri“. 


În înţelesul de mai sus trebuiesc luate și cuvintele „David nu s-a suit la ceruri, adică nu s-a înălțat la cer ca şi Iisus, deşi a fost un profet mare și un om plăcut lui Dumnezeu. David a recunoscut dumnezeirea lui Iisus şi a văzut în El pe Hristos Mesia, cînd a spus: „Zis-a Domnul Domnului meu: şezi de- a dreapta mea(F. Ap. 2, 84).


Autorul Faptelor Apostolilor prin cuvintele: „David nu s-a suit la ceruri“ vrea să scoată în evidenţă puterea dumnezeasca a lui Iisus care singur s-a suit la ceruri și şade de-a dreapta Tatălui. Aceasta nu mseamnă că, David nu a ajuns în cer sau în rai. A ajuns cu sufletul. Dacă Avram, Iacov şi Isac şi alţi drepţi au ajuns în cer, de ce să nu fi ajuns David, care a fost un om aşa de bineplăcut lui Dumnezeu? 


  • Mt. 11, 11. Deşi Ioan Botezătorul este mai mic decât cel mai mic din Împărăţia cerurilor, nu înseamnă că el n-a ajuns în cer sau în rai.


Aici este vorba nu de poziţia morală a lui Ioan, ci de poziţia teocratică a lui Iisus. Aici este vorba nu numai de cer sau de rai, ci şi de Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ concretizată în Biserică. 


  • Facere 33, 20: „Nu poate să mă vadă pe mine om şi să trăiască“ . 


Aceste cuvinte ca şi cele de la 1. Timotei 6,16: „pe care nu l-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă”, arată că pe Dumnezeu nu-L putem vedea în mărirea şi fiinţa Lui, dar îl putem vedea şi cunoaşte în manifestările Lui. Pe El ca Dumnezeu, în substanţa Lui, L-a putut vedea numai Fiul, care este de o comuniune cu El. Omului care este supus întinăciunii nu-i este dat să-L vadă pe Dumnezeu cu ochii lui trupești. El poate vedea însă cu ochii sufletului, mai ales după moarte atît cât Dumnezeu binevoieşte să se arate fiecăruia dintre noi. 

Trimite
Powered by InterChat

π 0.01396 sec - PID: 8413