154

Trepte spre închinarea în duh și adevăr (LI)

Publicat în urmă cu 4 luni, în Parohia Plevna, de

Moartea și rânduielile de intercesiune


La strămutarea lui Iacob în Egipt, Dumnezeu îl încredințează că va fi întotdeauna sub ocrotirea lui Sa :               

      "Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău. Nu te teme să te cobori în Egipt, căci acolo te voi face să ajungi un neam mare. Eu însumi Mă voi coborâ cu tine în Egipt, şi Eu însumi te voi scoate iarăşi de acolo; iar Iosif îţi va închide ochii."( Fac 46, 5 ), detaliul ultim al închiderii ochilor de către fiul iubit fiind fie primul gest ritual față de cel mort, fie forma de încredințare asupra realității decesului. Dată fiind clima Tării sfinte, pregătirile pentru înmormântare începeau imediat, mortul fiind ținut în casă o singură zi, timp în care era spălat, uns cu aromate și înfășurat cu fâșii de pânză. Patriarhii foloseau ca morminte pentru întreaga lor familie ( Fac 23, 19- 20 ; 25, 9-10; 49, 31; 50, 1 ) peșterile natural sau artificiale numite „case ale veșniciei”, în timp ce pentru oamenii de rând o simplă groapă era suficientă (Tob 8, 11-18 ). Manifestarea doliului, la moartea și înmormântarea cuiva drag sau a personalităților, se arăta prin intermediul mai multor „acte rituale”:


venirea bocitoarelor la mormânt timp de 7 zile (Ier 7, 17 ; Amos 5, 16 );


compunerea de cântece de jale „personalizate”, ca de exemplu:

    „Cum au căzut vitejii!

 Nu spuneţi lucrul acesta în Gat, nu răspândiţi vestea aceasta în uliţele Ascalonului, ca să nu se bucure fetele filistenilor, ca să nu se laude fetele celor netăiaţi împrejur.

 Munţi din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi! Să nu fie pe voi nici câmpii care să dea pârga pentru darurile de mâncare! Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor, scutul lui Saul, ca şi când n-ar fi fost uns cu untdelemn.

 De la sângele celor răniţi, de la grăsimea celor mai voinici, arcul lui Ionatan nu dă înapoi niciodată, şi sabia lui Saul nu se învârtea niciodată în vânt.

 Saul şi Ionatan, care s-au plăcut şi s-au iubit în timpul vieţii lor n-au fost despărţiţi nici la moarte; erau mai uşori decât vulturii, mai tari decât leii.

 Fiicele lui Israel! plângeţi pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu şi alte podoabe, care vă punea găteli de aur pe hainele voastre! Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale!

Mă doare după tine, frate Ionatane! Tu erai plăcerea mea; dragostea ta pentru mine era minunată: mai presus de dragostea femeiască. Cum au căzut vitejii! Cum li s-au pierdut armele!" ( 2 Regi 1, 18- 27 )


  doliul dura între 7 și 30 de zile ( Num 20, 29; Deut 34, 8 );


diverse manifestări gestico- rituale ale durerii: ruperea veșmintelor ( 2 Regi 3, 31 ); șederea în praf și cenușă ( 2 Regi 12, 16 ); post (1 Regi 31, 13 ); îmbrăcarea în haine negre, în sac (2 Regi 3, 31 );

oferirea unei mese de pomenire (Ier 16, 6- 8 ).


Trimite
Powered by InterChat

π 0.01691 sec - PID: 1648