Teofil din Alexandria (385-412): Atunci când un om își întinde brațele în formă de cruce și se roagă cu credință, îngerii se întrec între ei care să-i împlinească cererea.

22 aprilie 2019
12:12

"Soarele dreptății a apărut în răsărit și i-a luminat pe cei care erau în întuneric și în umbra morții (Luca 1,79). Împăratul dreptății S-a împodobit cu diadema împărăției și toți dușmanii Lui s-au închinat picioarelor Lui (Psalmi 71: 9). O mireasmă s-a ridicat pe Altarul Mântuirii; mirosul răului a fost șters de parfumul balsamului Său.

 

Leul puternic s-a ridicat de pe lemn; toate fiarele sălbatice s-au ascuns în grotele lor. Sfântul Tămăduitor a venit la noi cu terapiile sale. Bucuria s-a răspândit în întreaga creație. Toți cei abandonați s-au bucurat împreună cu El, pentru că, asemenea unei cetăți înconjurate și împresurate de un rege dușman, inimile tuturor locuitorilor săi se află în primejdie mare. Iar atunci când sunt oprimați, abandonați și gemând, regele care conducea orașul ia seama la îndrăzneala inamicului său, cum intenționează să-i masacreze pe locuitori. Și astfel își adună propriul popor și îi antrenează cum să tragă propriile săgeți de război. Odată ce propriul său popor a învățat cum să lupte cu dușmanii săi, acesta pornește împotriva lor cu bucurie, știind că îi va învinge pe vrăjmașii săi cu măcel mare.

 

Aceasta, dacă vă place, este calea Domnului nostru Iisus Hristos, când a luat seama la adevăratul dușman al întregii omeniri, care este diavolul. Fiindcă diavolul a invadat întregul pământ și i-a căznit pe mulți cu multe feluri de păcate, pe care le răspândește cu toate aceste nenorociri mari, precum idolatria, jaful, vanitatea, desfrânarea, furtul, uciderea, calomnia, concubinajul, invidia, ura, disprețul, furia, vrăjitoria, adulterul, frauda, ​​aroganța, sperjurul, falsitatea, corupția, prostituția, înșelăciunea și tot ce este similar cu ele. Acestea sunt capcanele pe care diavolul le-a întins pentru omenire, până când a adus-o la pierzare și a împrăștiat-o.

 

Ei, bine. Acum, să ne gândim în ce fel Împăratul Hristos a pornit război împotriva diavolului, până când ne-a eliberat sufletele de el și le-a lăsat libere. Să începem, prin urmare, să pătrundem în marea casă de comori plină de roadele vieții. Aceasta este marea Taină Sfântă a Lemnului Crucii, pe care Dumnezeul Adevărat, Iisus Hristos, a urcat din dragoste.

 

Când a coborât în ​​această lume, El a venit la poporul Israel și i-a predicat, spunând: "Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor." (Matei 4:17). Dar ei nu au luat aminte la sfaturile sfinte. După aceasta, el a arătat toate semnele dumnezeirii Sale în prezența lor, minuni fără număr. El l-a făcut pe orb să vadă, pe șchiopi să meargă și pe surzi să audă. A vindecat leproși. A adus morții înapoi la viață. A scos demoni. El a făcut ca paralizații să stea pe picioare și le-a iertat păcatele. El a făcut ca vameșii să se pocăiască. A îndreptat mâinile celor mândri. El i-a învățat pe săraci. El a spălat păcatele adulterilor și i-a curățat cu dumnezeirea Sa, resturându-le starea de curăție. Aceasta a făcut ca o femeie adulteră să ajungă demnă de acest har mare, încât mâinile ei au uns picioarele Celui Care a creat-o (Luca 7 37-38). În momentul participării ei la puritatea dumnezeirii Lui, vocea lui Dumnezeu a venit către ea. "Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace.' (Luca 7:50)

 

În ciuda tuturor acestor lucruri făcute de El în prezența lor, nu I-au dat crezare, ci L-au prins și L-au dat să fie răstignit. L-au adus în curtea Marelui Preot, L-au tratat cu dispreț și nu cu onoare. Apoi, Cuvântul Scripturii s-a împlinit. "Pus-au împotriva mea rele în loc de bune şi ură în locul iubirii mele." (Psalmul 108: 4)

 

Care sunt, atunci, relele pe care le-a făcut poporul pe care L-a creat, oamenii care L-au ucis? Ele sunt teribile de descris sau de auzit. Limba mea tremură, ochiul meu plânge, duhul meu geme, sufletul meu nu le poate rosti. Era Dumnezeu Cel pe Care ei L-au prins; pe Domnul, ei L-au legat. Ei au străpuns cu piroane mâinile Celui Care i-a creat. Au pălmuit fața Domnului lor. I-au bătut capul, cu pumnii. Au pus o coroană de spini pe capul Său. L-au îmbrăcat într-o mantie purpurie. I-au dat oțet și fiere. În aceste zile i-au făcut toate aceste lucruri. L-au răstignit cu doi tâlhari. Unul dintre ei, care nu era demn de împărtășirea dumnezeirii Sale, I-a spus Domnului: "Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi." (Luca 23:39). Celălalt I-a replicat, cu indignare: "Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă? Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău.". Și El a spus: "Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta.". Iar Iisus ia spus, cu mare bucurie: "Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.". Poarta Raiului a fost închisă din momentul în care Adam a păcătuit, dar Eu o voi deschide astăzi și te voi primi în el. Pentru că ai recunoscut în cinste capul Meu pe Cruce, tu, care ai împărtășit cu mine suferința Crucii, vei fi însoțitorul meu în bucuria Împărăției Mele. M-ai proslăvit în prezența oamenilor trupești, în prezența păcătoșilor. De aceea te voi proslăvi în prezența îngerilor. Ai fost răstignit cu Mine pe cruce și te-ai unit cu Mine de bunăvoia ta. De aceea te voi iubi și Tatăl Meu te va iubi și îngerii te vor sluji cu gustarea Mea sfântă. Dacă odată ai fost un tovarăș al ucigașilor, iată, Eu, care sunt viața tuturor, te-am făcut acum tovarăș cu Mine. Mergeai altădată noaptea cu fiii întunericului; iată că Eu, Care sunt Lumina întregii lumi, te-am făcut să mergi cu Mine. Altădată te sfătuiai cu ucigașii; iată, Eu care sunt Creatorul, te-am făcut tovarăș cu Mine. Toate aceste lucruri îți voi ierta pentru că tu Mi-ai mărturisit dumnezeirea în prezența celor care M-au respins. Căci au văzut toate semnele pe care le-am făcut, dar n-au crezut în Mine. Atunci, tu, un tâlhar răpitor, un ucigaș, un înșelător, un violator ai mărturisit că sunt Dumnezeu. De aceea am iertat multele tale păcate, pentru că mult ai iubit (Luca 7:47).

Te voi face un cetățean al Raiului. Îți voi spăla trupul, ca să nu vadă stricăciunea înainte ca Eu să-l înviez a treia zi și să te iau cu Mine. Celălalt care M-a respins te va vedea învăluit în slavă, dar el va fi învăluit, în aceeași măsură, în durere. El te va vedea înconjurat de lumină, dar el va fi înconjurat de întuneric. El te va vedea în bucurie și fericire, dar el va fi în plângere și geamăt. Te va vedea în bucurie, ușurare și binecuvântare, dar el va suferi apăsare și blestem. Te va vedea revigorat de îngeri, dar el va fi tulburat de puterile întunericului. Iar în toiul unor friguri puternice, viermii care nu se odihnesc niciodată îl vor roade. Nu numai că nu M-a mărturisit, dar după ce M-a respins, M-a disprețuit.

 

Din acest motiv toți vor primi după faptele lor. Căci, după cum le-am spus deja în mod explicit și în fața tuturor: "Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. " (Matei 10: 32-33).

 

Deci, fraților, ce chinuiri aduce spre sine omul care L-a respins pe Domnul? De aceea, trebuie să ne cercetăm, ca nu cumva să fim rătăciți, ca din pricina lucrurilor din această viață să ne înstrăinăm cumva de Cel Care ne-a creat. Poate că există astăzi cineva care Îl neagă pe Dumnezeu de dragul bogățiilor, pentru că iubirea de bani închide ochii celor cărora ei se dau. O astfel de persoană ia partea lui Iuda, care L-a vândut pe Domnul pe treizeci de arginți.

 

Prin urmare, este bine să ne îndreptăm preocupările către Domnul, deoarece Acesta este Cel Care se ocupă de noi [aici s-a pierdut din text... / LO]. Să ne îndreptăm acum spre scopul propus nouă prin Cruce. Pentru că scara pe care Iacov a contemplat-o și care era sprijinită pe pământ și ajungea până la Cer, pe ea urcând și coborând îngerul Domnului (Facere 28:12), este Domnul nostru Iisus Hristos, Care a fost ridicat pe Lemnul Crucii. Îngerii au înconjurat Crucea, ascultând voia Sa.

Luați aminte și vedeți mila lui Dumnezeu și marea Lui răbdare. Privind de sus în jos, Îl vede pe Singurul Său Fiu născut atârnând pe Lemn și trăind îndelunga suferință, în marea Sa mântuire. Ei încă străpung mâinile sfinte ale Domnului nostru Iisus Hristos cu piroanele, încă îi dau palme peste față, încă îi bat capul cu pumnii, îi dau încă oțet amestecat cu fiere să bea, își împart între ei hainele la sorți, și încă Îl mai lovesc cu trestia peste cap. Și, în ciuda tuturor acestor lucruri, El nu Se înfurie și nici nu-Și învârtoșează inima împotriva lor.

 

Vrei să știi adevărul? Nu ți-l voi spune; ascultă la El. După aceste lucruri a strigat, zicând: "Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac." (Luca 23:34). Îți dai seama cât sunt de mari mila Tatălui față de noi și cea a Fiului Său, care a urcat pe cruce pentru mântuirea întregii lumi create? În momentul atârnării pe cruce a curățat întreaga creație, lucrurile din cer și lucrurile de dedesubt. Trupul său divin, atunci, atârnând pe cruce, a făcut ca întregul aer să fie curat și pur. Odată cu vărsarea Sângelui Său Sfânt, întregul pământ a fost deopotrivă purificat de molimile lui. Mai mult, dumnezeirea Lui a coborât în ​​Hades, l-a deschis și a eliberat sufletele închise în întuneric, lăsându-le libere. Căci aceasta este ceea ce ne-a promis cu gura adevărului, care în toată veșnicia nu a rostit vreodată vreo minciună.

   "Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine." (Ioan 12:32). Într-un alt loc se spune: Îi voi trage la mine cu lanțurile iubirii Mele. Ce iubire mare, atunci, este egală cu aceasta, care Îl face să urce pe Lemnul Crucii și să se predea de bunăvoie închisorii? Căci dacă nu ar fi fost de Bunăvoia Sa, cine ar fi putut să-L prindă? Cine ar fi putut să-L prindă pe Dumnezeu, Creatorul?

   În momentul în care evreii impudenți îl înconjurau să-l aresteze, i-a întrebat cu mare milă: "Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi cu toiege" (Luca 22:52)? Dar ei au răspuns în mândria lor, în inima lor și cu dispreț: "Pe Iisus Nazarineanul". Iisus le-a răspuns: "Eu sunt". (Ioan 18: 5). Raza luminii din divinitatea sa le-a lovit fețele și au căzut la pământ (Ioan 18,6). De asemenea, în marea Sa îndurare, i-a făcut să se ridice, pentru că ei se mai puteau pocăi. Dar ei s-au ridicat și I-au luat Ucenicii cu mare asprime. Dumnezeu face toate aceste lucruri, atunci, în dorința de a ne salva. Altfel, în acea clipă ar fi făcut ca pământul să-și deschidă gura și să-i coboare prin deschizătură în locul fraților lor niniviteni, alături de ceilalți frați pe care pământul și-a deschis gura și i-a înghițit. Mă refer la Datan și Abiram și la fiii lui Core, oamenii care s-au răzvrătit împotriva lui Moise. (Numeri 16: 1-33).

 

Să ne întoarcem acum la măreția Crucii de mare preț. Să vorbim despre ea și să cunoaștem profețiile pe care profeții le aduceau despre ea de la început până la sfârșit. Prin urmare, deschideți-vă mintile neînsămânțate și ascultați în tăcere. Veniți să deschidem marele tezaur sfânt. Să ne împodobim spiritual. Să ne împodobim sufletele cu dragostea cuvântului. Chemați-L, cu mine, pe prietenul lui Dumnezeu și al omului, dăruitorul primirii îngerilor, adică pe Avraam, însoțitorul lui Dumnezeu.

Vino, Avrrame, arată-mi semnificația acelui tufiș în care berbecul și-a încurcat coarnele. Numele său este sabek (Facere 22:13). Interpretarea lui sabek este locul odihnei Mântuitorului, adică Lemnul Crucii pe care Mielul lui Dumnezeu S-a așezat în mare strălucire pentru a împlini marea iconomie a mântuirii, pe care a murit în chip de om. Se culcă pe pat și se odihnește din suferința Sa. Acesta este modul în care Mântuitorul a acționat. Pentru că patul pe care se află El este Crucea, fără să provoace dureri, nici chinuri, fără a Se supăra pe cei care Îi străpung mâinile cu piroane, răbdând pe cei care așează coroană de spini pe capul Lui, fără a-i mustra pe cei care-I lovesc fața cu lovituri și fară să-Și învârtoșeze inima Lui împotriva celor care Îi dau oțet și fiere în gura Sa Sfântă, fără a se lupta cu cei care Îl chinuie, fără a se supăra pe cei care Îi împart hainele prin sorți.

 

Vrei să știi adevărul? Ascultă, o să-ți spun. Îți voi spune din nou că, în timp ce Îi fac toate aceste lucruri, El și-a întors ochii spre Cer și S-a rugat Tatălui Său, spunând: "Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac." (Luca 23,34). În același timp, trebuie să fii conștient de faptul că Dumnezeu Tatăl a hotărât la ce oră să trimită la ei mânia Lui de neîntors, chiar dacă vocea Numelui Său se ridica la El, implorându-L să lase deoparte mânia Sa.

 

El a trimis un înger puternic și a sfâșiat catapeteasma templului de sus până jos, în două. Pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, soarele, acea mare sursă de lumină, s-a ascuns și întunericul a umplut lumea, pentru a-I acoperi Trupul Sfânt de pe Cruce, pentru că a fost dezbrăcat de hainele pe care ei le-au împărțit. (Matei 27:45, 51; Luca 23 44-45).

 

Gândește-te, iubitul meu, și gândește-te la mila lui Dumnezeu față de lume. Cel Care a îmbrăcat întreaga creație a fost dezbrăcat de hainele Sale. El a fost lăsat gol pe Lemnul Crucii. Dar soarele, acel slujitor minunat, Și-a acoperit Domnul, cu întunericul, care a rămas până când ochii acestor necredincioși au fost astupați, pentru ca ei să nu vadă marea Taină Care Se afla pe Lemnul Crucii, pentru că nu sunt vrednici de ea. Căci cel ce privea atunci, vedea împlinirea Tainei dumnezeirii Sale. Cine a fost vreodată vrednic de marea slavă din acel ceas?

 

Să cercetăm asta. Tatăl Îl privea din cer. Și tâlharul, după ce s-a urcat la înălțimea crucii, vedea toate lucrurile care au avut loc și se bucura și se slăvea văzându-L. Cine le-a văzut vreodată? Oastele de îngeri înconjoară Crucea și îl laudă cu imnuri. Tatăl privește în jos din Cer, dând slavă Singurului-Născut. Tot aerul este în mișcare, deoarece Trupul Creatorului este atârnat în înălțime. Tot pământul se bucură, pentru că este stropit cu Sângele Împăratului Său. El a purificat toate plantele încolțite, pentru că Domnul a fost atârnat pe Lemnul Crucii - Lemnul Nemuririi, Lemnul Nepătimirii, Lemnul Curățitor de Păcate, Lemnul Aducător de Sănătate, Lemnul Dătător de Viață, Lemnul Dătător de Roade, Lemnul Păcii depline, Lemnul Bucuriei depline, Lemnul plin de Dulceață, Lemnul Sănătății depline, Lemnul Binecuvântării depline, Lemnul plin de bucuria tututor harurilor prin lucrarea lui Iisus Hristos, a Celui Care a fost răstignit pe Lemnul Crucii.

 

După părerea mea, întreaga creație este stabilită și confirmată în forma Crucii. Crucea naște un om nou, dintr-un om vechi, însemnându-l în Botezul Sfânt cu uleiul care îl pecetluiește. Crucea îl purifică. Crucea este cea care se opune obstacolelor și le îndepărtează.

 

Crucea este completarea acelei Taine Sfinte: căci atunci când pâinea și vinul sunt jertfite pe Altarul Sfânt, ele nu mai sunt pâine și vin ca înainte, ci Trup Dumnezeiesc și Sânge Sfânt.

 

Crucea este mângâierea celor afectați de păcatele lor. Crucea este calea cea dreaptă. Cei care merg pe ea nu se rătăcesc. Crucea este turnul înalt care oferă adăpost celor care caută refugiu la el. Crucea este scara sfântă care înalță omenirea la ceruri. Crucea este veșmântul sfânt pe care creștinii îl poartă. Crucea este ajutorul celor nenorociți, ajutându-i pe cei oprimați. Crucea este cea care a închis templele idolilor, deschide bisericile și le încoronează. Crucea este ceea care a îngrozit demonii și i-a făcut să fugă. Crucea este alcătuirea fermă a navelor admirate pentru frumusețea lor. Crucea este bucuria preoților care locuiesc în casa lui Dumnezeu cu dăruire. Crucea este neschimbatul judecător al Apostolilor. Crucea este lampa de aur a cărei înveșmântare sfântă dă lumină. Crucea este părintele celor orfani, purtând grija lor. Crucea este judecătorul văduvelor, uscând lacrimile ochilor lor. Crucea este mângâierea pelerinilor. Crucea este însoțitorul celor care sunt în singurătate. Crucea este cea care înfrumusețează Sfântul Altar. Crucea este durerea celor care sunt neîndurători. Crucea este ajutorul nostru în ceasul nostru de nevoire trupească. Crucea este îndrumătoarea celor care-și încredințează grijile Domnului. Crucea este puritatea fecioarelor. Crucea este medicul care vindecă toate bolile.

 

Veniți, popoarele întregului pământ, bucurați-vă, sărbătoriți astăzi, pentru că Domnul domnește de pe lemn. Toți cei ce vă mișcați în ape ridicați duhul vostru, pentru că Sângele vărsat a fost amestecat cu apă. Toate păsările cerului bateți din aripi cu bucurie, pentru că Și-a întins brațele pe Cruce și parfumul a umplut întregul aer. Animale sălbatice ale deșertului bucurați-vă, pentru că predicarea lui pentru voi a fost din plin.

 

Ați văzut cât de mare este măreția Crucii, puterea ei și marele ajutor pe care aceasta îl oferă întregii creații. Căci atunci când un om își întinde brațele în formă de cruce și se roagă cu credință, îngerii se întrec între ei care să împlinească cererea. Zaharia s-a rugat și Îngerul Gavriil a venit la el și i-a împlinit cererea. (Luca 1,13). Petru s-a rugat și îngerul a venit la el, iar lanțurile de fier au fost desfăcute și poarta de fier s-a deschis de la sine (Fapte 12: 6-10). El s-a rugat și a readus din moarte la viață (Fapte 9: 36-41). În același fel, Corneliu s-a rugat cu credință, iar îngerul i-a apărut și i-a împlinit cererea: Petru a venit la el și l-a botezat (Fapte 10: 1-48). Pavel și Sila stăteau în închisoare și se rugau, de asemenea, sub forma crucii. În clipa aceea, îngerul a venit la ei și a clătinat închisoarea și toate ușile s-au deschis imediat și toate lanțurile au fost desfăcute (Faptele Apostolilor 16: 25-26). Moise s-a rugat și Dumnezeu a venit la el și a învins pe amaleciți (Ieșirea 17: 11-12). Tobit s-a rugat și îngerul Rafael a venit la el și l-a vindecat (Tobit 3: 16-17).

 

Să ne rugăm, fără întrerupere, în orice perioadă și în orice loc, și toți vom fi izbăviți de orice ispită. Apostolul a spus: "Rugaţi-vă neîncetat." (I Tesaloniceni 5:17). Chiar și pe cei demonizați, rugăciunea îi vindecă. Domnul a spus. "Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post." (Marcu 9:29, Matei 17:21). De aceea, vedeți, ne adunăm împreună aici, de cinci zile și cinci nopți..."

 

Traducere și interpretare: KSLCătălin / Lăcașuri Ortodoxe® - 2019

după predica originală a Patriarhului Teofil al Alexandriei (385-412) - Răstignirea și tâlharul cel bun

vezi știrile de azi