Interviu acordat de către ÎPS Mitropolit Naum de Ruse

29 martie 2019
08:38

Interviu acordat  de către IPS Mitropolit Naum de Ruse, 

- membru de onoare al Asociației Lăcașuri Ortodoxe® -
 cu ocazia împlinirii celor 5 ani de la întronizarea ca Întâistătător al Eparhiei de Ruse

 

Înaltpreasfinția Voastră, Părinte Mitropolit Naum de Ruse, venim aici, în Mitropolia de Ruse, ca la adevărați frați în Hristos. Ne simțim ca la noi acasă, iar aici cred că este meritul Înaltpreasfinției Voastre, întrucât sunteți un vladică ce împliniți cuvântul Mântuitorului: "primitor de străini". De aceea, vă spunem: bine v-am găsit  sau, mai corect, bine v-am regăsit! Dorim să vă punem câteva întrebări punctuale, ce considerăm noi că prezintă interes pentru cititorii noștri.

Central, ÎPS Naum, Mitropolit de Ruse. Foto: Relu Cotoban

Cum vă simțiți din postura de cel mai invitat ierarh bulgar în România? Înainte de a răspunde la această întrebare, vă spunem că oriunde ați fost invitat în Romania, de la Palatul Patriarhal și până la Arhiepiscopia Râmnicului sau a Tomisului, ori în Episcopia Sloboziei și Călărașilor, ați fost bine primit, iar credincioșii români vă simt aproape de sufletele lor, vă simt trimis al pământului care l-a odrăslit pe Sfântul nostru comun Dimitrie Basarabov. Inaltpreasfinția Voastră, cum percepeți aceste relații romano-bulgare? Ce impresii v-au făcut  slujirile comune în diverse locuri din România?

   Dau mulțumire lui Dumnezeu că am bucuria duhovnicească ca, periodic, să vizitez Biserica Ortodoxă Română, unde totdeauna sunt primit cu atenție și dragoste frățească din partea Preafericitului Patriarh Daniel și a Arhiereilor confrați. Prin aceste vizite ale mele în România, am și posibilitatea să mă conving și să mă bucur de tradiția neîntreruptă, de credința vie și de participarea activă în viața bisericească a poporului român, care este deosebit de evlavios și de ortodox. Știm că toți sfinții lui Dumnezeu sunt rugătorii noștri comuni în fața lui Dumnezeu-Dătătorul a toate, însă Cuviosul Dimitrie Basarabov este un pod duhovnicesc aparte între popoarele noastre ortodoxe vecine. Păstrarea relațiilor bune bulgaro-române reprezintă o datorie a noastră comună, sfântă, îndeplinind porunca lui Hristos: "Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii". (Ioan 13, 34-35).

 

Am văzut că sunteți foarte activ și doriți să revitalizați Eparhia de Ruse. Ați hirotonit un număr record de preoți, diaconi, ipodiaconi. Vedem că  ați apropiat toți oamenii din toate mediile sociale bulgare care au o simpatie față de Biserică, oameni de cultură, oameni politici sau, pur și simplu, creștini ce frecventează Biserica. Ce doriți să implementați în cadrul eparhiei?

   Ca arhipăstor al Eparhiei de Ruse dăruită mie de Dumnezeu, am grijă să depun eforturi pentru renașterea vieții bisericești în Eparhia noastră, însă spre deosebire de România, la noi există un număr insuficient de teologi și, din aceasta cauză, foarte des un preot este dator să răspundă de căteva parohii din diferite localități și, respectiv, poporul este lipsit de slujbele divine regulate. În aceste condiții, ne punem nădejdea, în primul rând, în Dumnezeu și depunem eforturi pentru îmbunătățirea condițiilor pentru înaintarea în credința noastră ortodoxă mântuitoare. Ne străduim să refacem unele comunități bisericești în parohiile mai mari, să creăm școli duminicale, tabere anuale de vară pentru copii, cursuri de vară pentru căntăreți bisericești, pentru învățarea cântârilor Sfintei Liturghii, așa încât creștinii să fie mai activi și conștienți în timpul slujbelor bisericești. Aș dori să sporească nivelul de cunoaștere a credinței, să ridicăm nivelul actual deasupra cunoștințelor pur simpliste ale credinței populare și să înlăturăm superstițiile populare. Din păcate, constatăm că poporul se îndreaptă spre Dumnezeu îndeosebi în timpul unor situații grele familiale și legat de probleme grave de sănătate. Iar Dumnezeu este Creatorul și Proniatorul nostru și noi trebuie să ne punem nădejdea în El întotdeauna, nu sporadic în vreme de necazuri.

 

Aveți experiență, ca seminarist, preot de parohie, monah, Arhimandrit, secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Bulgare, ierarh... Sunteți născut la Varna, ați slujit în multe locuri din Bulgaria, aveți o imagine foarte clară asupra vietii religioase din Bulgaria și, putem spune, în urma numeroaselor vizite pastorale întreprinse în Romania, și o imagine clară  asupra vieții religioase din România. Ați avut intălniri și ați participat la slujiri cu mulți dintre ierarhii români: începând cu Preafericitul Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, cu ÎPS Teodosie, cu ÎPS Varsanufie, cu ÎPS Casian, cu PS Vîncențiu și, nu întâmplător am lăsat la urmă, cu vecinul și prietenul eparhiei Voastre, PS Ambrozie, Episcopul Giurgiului, și bineînțeles cu alți ierarhi. Aveți, deci, o bogată experiența șî o bogată coslujire. Considerați că sunt modele, în România, de urmat și de implementat în cadrul Eparhiei de Ruse?

   În multele mele vizite în țara dumneavoastră, am avut posibilitatea să mă conving de duhul misionar puternic al Arhiereilor români și de experiența pe care o au în apropierea multilaterală a poporului și în păstrarea credinței sale. Începând de la limba liturgică vorbită de popor, predarea disciplinei Religie în școli, multele medii bisericești (periodice, radio, televiziune), orele săptămănale de catehizare, preoțime activă, viață monahală vie și autentică și multe altele, consider că Arhiereii români, frații mei, reprezintă un model de activitate pastorală și misionară. Fiecare vizită în România este un prilej de influențare în mărturisirea vie și fără rezerve a credinței.

   Închinarea fiecărui an, de către Patriarhia Română, câte unei teme sau unei personalități, îndreaptă interesul întregii societăți către subiecte bisericești importante și actuale de reflecție. Organizarea anuală a unor congrese internaționale de teologie, precum și organizarea Întălnirilor Internaționale ale Tinerilor Ortodocși din ultimii ani, contribuie suplimentar la păstrarea unui spirit bisericesc viu. De asemenea, poporul român este fericit să aibă mulți duhovnici autentici (Arhim. Cleopa Ilie, Arhim. Arsenie Papacioc, Arhim. Teofil Părăian și mulți alții), mulți mărturisitori ai credinței în timpul comunismului (Pr. Gheorghe Calciu, Pr. Dumitru Stăniloae, Arhim. Daniil Sandu Tudor de la mișcarea duhovnicească Rugul Aprins, din Mănăstirea Antim) și duhovnici contemporani, teologi renumiți, de mare autoritate (Pr. Prof. Vasile Mihoc, Pr. Constantin Necula etc.), care susțin un duh bisericesc treaz în poporul dumneavoastră evlavios. Îi felicit pe Arhiereii Bisericii Ortodoxe Române, care au o pregătire solidă de teologie și de predare, sunt angajați în învățământul universitar și sunt adevărați propovăduitori contemporani ai lui Hristos, au o viziune clară despre viitor, în pofida diferitelor provocări și ispite pe care ni le propune viața contemporană.

 

Noi vă urmarim activitatea și vedem că vă implicați în viața Eparhiei de Ruse. Sunteți prezent în școli, spitale, manifestări culturale, manifestări sociale. Faceți vizite la Constantinopol, în Grecia, la Sfântul Munte Athos, în Rusia. Editați un ziar, ați înființat o corală și multe altele. Care sunt obiectivele Înaltpresfinției Voastre, pe un interval de timp, să zicem, de 3 ani?

   Obiectivele noastre sunt obiectivele lui Hristos! Hristos este modelul nostru suprem de urmat. În momentul de față ne alfăm întrun proces de renovare completă a Mânăstirii Sfânta Parascheva din localitatea Kopriveț, unde am prevăzut și ridicarea unei biserici mănăstirești, ca să avem și condiții potrivite pentru desfășurarea unei tabere bisericești de vară, destinată tinerilor. Continuăm cu pregătirea și editarea unor volume de referință închinate înaintașilor noștri din catedrala mitropolitană. De un an am început să reedităm ziarul periodic al Mitropoliei de Ruse, "Credință și viață". Pentru toate aceste activități, ne punem speranță în Dumnezeu și în colaborarea cu enoriașii noștri.

 

Deja rezultatele Înaltpreasfinției Voastre se văd în cadrul eparhiei. Ați finalizat obiective mari și dorite de credincioșii bulgari, putem spune obiective simbol, începute de predecesorul Vostru în acest scaun mitropolitan, Sanctitatea Sa Patriarhul Neofit al Bisericii Ortodoxe Bulgare, și anume: biserica cea nouă a Mânăstirii Sfântul Dimitrie Basarabov și Biserica Tuturor Sfinților, din Ruse, dărâmată în timpul regimului trecut. Ce doriți să ctitoriți în ceea ce privesșe construcția de lăcașuri de cult din cadrul  Eparhiei de Ruse?

   În Eparhia de Ruse există multe biserici vechi, care mărturisesc despre credința puternică a înaintașilor noștri care au trăit în timpul robiei otomane. Astăzi, noi avem datoria sfântă să păstrăm ceea ce înaintașii au ridicat. Însă, în unele localități și cartiere ale orașelor mari, mai există biserici. Cu ajutorul lui Dumnezeu și cu ajutorul Statului Bulgar și al credincioșilor, încercăm să satisfacem nevoile duhovnicești ale poporului. În momentul de față, se construiesc biserici în orașele Biala, Razgrad și în alte locuri.

 

Și, acum, o întrebare oarecum incomodă, la care puteți să nu răspundeți… Ce neîmpliniri credeți că au apărut? Ce nemulțumiri aveți în activitatea Înaltpreasfinției Voastre, ca Mitropolit de Ruse?

   Neîmpliniri, putem numi roadele și consecințele regimului comunist ateu, care a pus în mare primejdie credința poporului. Sute de preoți au fost chinuiți și uciși și, din această cauză, poporul a fost speriat, iar după 1989 poporul a mai fost dezorientat de consecințele schismei și ale prozelitismul sectelor. Vă dați seamă, singuri, că întoarcerea poporului la Biserică va fi una lentă. De aceea, este necesar un tact pastoral potrivit și o bună pregătire a preoților.

 

Pentru că numărul șapte este un număr cu multe semnificații și cu înțeles încă nedescifrat în totalitate, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, ne vom opri  la cea de-a 7-a întrebare, cerându-ne iertare că abuzăm de timpul  Înaltpreasfinției Voastre: Cum se vede, din Scaunul Mitropolitan de la fruntarele Balcanilor, de la fruntarele a două țări, a două culturi latine și slave (unite, însă, de 'limba comună a Ortodoxiei'), viitorul umanității? Ce răspuns dați filozofului și omului politic francez Andre Malraux, care spunea că: 'secolul  al-XXI-lea va fi religios, sau nu va mai fi deloc'?

   Toate popoarele sunt chemate către Hristos, să ducă o viață în Hristos, după minunata expresie a Sfântului Nicolae Cabasila. Popoarele creștine urmează să fim una în Hristos și unite în mărturisirea Lui, ca nu cumva prin faptele noastre să ispitim pe cineva. Dacă secolul 21 va fi religios sau nu, aceasta depinde de hotărârea noastră de a împlini în viață învățătura mântuitoare a lui Hristos și mesajul Său pentru dragoste fără rezerve între oameni, bineștiind că apropiatul nostru este fiecare om de lângă noi. Pe drumul credinței, trebuie să priveghem duhovnicește și să nu cădem în deznădejde, pentru că Însuși Hristos ne avertizează: "În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea".(Ioan 16,33). Jertfa de Sine a lui Hristos și exemplul mucenicilor Lui ar fi trebuit să ne insufle îndrăznire.

   Fie ca dragostea mântuitoare a lui Hristos să dăinuie între popoarele noastre frățești ortodoxe! De asemenea, sunt convins că, dacă în fiecare comunitate bisericească va exista câte un creștin și om de cultură râvnitor și activ ca dumneavoastră, popoarele noastre își vor păstra identitatea lor.

   Folosesc prilejul, să-i felicit pe cititorii Revistei "Lumea Credinței" precum și pe directorul ei, Domnul Răzvan Bucuroiu, pentru poziția creștină clară, afirmată în societatea românească, și pentru conștiință misionară trează!

 

Preasfinția Voastră, în incheiere, vă fac un scurt portret în cuvinte, pentru  cititorii din România, și le reamintesc că ați cunoscut, cinstea de a fi protos în Catedrala Patriarhală din București, de a fi invitat special de mare cinste al Patriarhului României, Preafericitul Daniel, însoțind moaștele sfinților Martiri Brâncoveni, la 'întoarcerea' lor, după 300 de ani, la Mânăstirea Hurezi. Ați fost delegatul Sanctității Sale Neofit al Bulgariei în România, invitat în leagănul Creștinismului Românesc, la Mânăstirea Peștera Sfântului Apostol Andrei ocrotitorul României, la Mânăstirea voievodală de la Comana, sau Mânăstirea Sfântul Ioan Rusul, Mânăstirea Cozia și în multe alte lavre de tradiție ale Ortodoxiei românești și în catedrale eparhiale, dar ați slujit și într-o biserică parohială, la Chirnogi, ca invitat al Preasfințitului Vincențiu. Sunteți, deci, un cunoscator avizat al realităților românești  și, poate, (sigur!) cel mai avizat  Ierarh al Bisericii Bulgare să emita un punct de vedere avizat despre  apropierile sau  diferențele  dintre cele două Biserici surori - unde mai punem, că sunteți și Cetățean de Onoare al localității Chirnogi din  România, deci un prieten, un frate și un apropiat al realităților românești...  Nu încheiem înainte de a Vă mulțumi, încă o dată, pentru interviu, dar și pentru dragostea Voastră de bun păstor al turmei lui Hristos de a primi, ca dar de suflet, o Troiță   așezată și sfințită chiar în curtea Catedralei Mitropolitane din Ruse - Troița, reprezentând darul comunității locale din Chirnogi, este o Troiță pe care mereu o remarca, în vizitele din Bulgaria, Preasfințitul Ambrozie al Giurgiului. Vă dorim să ne trăiți întru mulți ani! Mnogaia leta, Vladico!.

 

A consemnat: reporter Relu Cotoban (un  prieten al Eparhiei de Ruse)

Aducem mulțumiri, pentru traducerea interviului, Preacucernicului Părinte Kiril Sinev, de la Biserica Înălțarea Domnului, din Ruse

 

vezi știrile de azi