Sa facem din prezenta noastra in istorie o rugaciune zilnica

Apreciind faptul ca Dumnezeu a daruit, Bisericii pe care o arhipastoreste, “pastori care-si iubesc Biserica, plasând interesele și unitatea ei mai presus de toate, plini de credința care reflectă bucuria Învierii și a lucrarii”, recent, Patriarhul grec-ortodox al Antiohiei, Ioan al X-lea, s-a adresat credinciosilor, printr-o scrisoare pastorala importanta.

Patriarhul Ioan X al Antiohiei: Sa facem din prezenta noastra in istorie o rugaciune zilnicaDupa ce scrisoarea a punctat stragegia generala a Bisericii Antiohiei si situatia actuala grea cu care aceasta se confrunta, situandu-se in centrul conflictelor din Orientul Mijlociu, aceasta a trasat cateva viziuni asupra preotului si credinciosului de astazi si a misiunii la care acestia sunt chemati, fapt care ne-a atras atentia si pe care Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe a dorit sa vi-l prezinte prin randurile traduse si prezentate mai jos:

Fragment din Scrisoarea pastorala a Patriarhului Ioan X al Antiohiei, transmisa in aceste zile

“Știu că lumea de astăzi așteaptă de la noi un ‘cuvânt al vieții’ și că omul de astăzi are nevoie de vindecare, pe care numai mărturia celor care au înviat din morți împreună cu Domnul le-o poate da. Acesta este modul în care Părinții noștri au acționat înaintea noastră, transmitandu-ne Tradiția vie, in limbajul vremii lor. Și asta trebuie să facem și noi, astăzi.Acesta este motivul pentru care vă îndemn:

1 – sa aprofundati înțelegerea științei acestui veac, pentru a transmite noutatea eterna, folosind un nou limbaj;

2 – sa lucram împreună la evanghelizarea membrilor comunității noastre, în special a celor care s-au indepartat influențati de secularizarea galopanta;

3 – vă rog să le transmiteti tinerilor nostri, care nu se mai căsătoresc în biserici, unii dintre ei renuntand sa-si mai boteze copiii, sensul Tainei iubirii și al comuniunii;

4 – sa depasim aparentele exterioare ale pietatii, pentru ca prin reflectiile noastre teologice sa trezim lumea, la realitatea Dumnezeului nostru, Care este un Dumnezeu viu și revigorant, un Dumnezeu al libertatii și al dragostei, Care ne iubește cu o mare iubire și Care vrea să devenim dumnezei prin adoptie;

5 – să cooperam cu actul divin, pentru a transforma lumea într-o Biserică, și pământul in cer;

6 – să aratam prezența lui Dumnezeu pretutindeni și în tot ceea ce facem, astfel încât lumea să știe că suntem ucenicii Invatatorului;

Fragment din Scrisoarea pastorala a Patriarhului Ioan X al Antiohiei, transmisa in aceste zile7 – sa extindem Altarul în afara Bisericii, acolo unde se afla săracii, cei alungati, cei care trăiesc în disperare și tristețe și care au nevoie de grija și de dragostea noastra, pentru a fi salvati de la moarte;

8 – nu sunt suficiente rugăciunile, ci sa facem din prezența noastră în istorie o rugăciune zilnică, menita sa salveze lumea si istoria;

9 – să ne distantăm de obiceiurile lumii și să le împiedicăm să invadeze viața noastră eclesială. Sa nu ne cream dușmani pe care sa-i facem responsabili de lipsurile noastre, căci Hristos nu cunoaște dușmănia, ci ne-a poruncit să ne iubim unii pe altii;

10 – sa ne curatim inimile noastre, pentru ca ele sa devina un teren fertil in care sa incolteasca samanta Cuvântului lui Dumnezeu și să aduca roade, ca sa nu fie sufocata si sa se usuce;

11 – sa arătam familiaritatea noastră cu Iisus și bucuria Evangheliei care umple inimile noastre, transformă viața noastră și ne elibereaza de orice durere, grija și singuratate;

12 – să adoptam toti aceeași limbă și sa luptam cu orice dispută și prejudecată care ne separa, pentru că ar trebui să fim ‘cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere’… unii cu ceilalti, după pilda lui Hristos Iisus, astfel încât ‘cu o singură gură să slăviţi pe Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos’ (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 1: 10 și Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 15 5-6).

Fragment din Scrisoarea pastorala a Patriarhului Ioan X al Antiohiei, catre clerici si credinciosiSunteți păzitorii credinței pe care părinții și strămoșii noștri ne-au transmis-o și pe care au moștenit-o de la sfinți. Sunteți responsabili cu marturisirea lui Hristos Cel Inviat, acolo unde va aflati.

Asigurați-vă că Hristos este întotdeauna în mijlocul Bisericii. Rugați-L să nu abandoneze corabia Bisericii în mijlocul furtunii. Încredeți-vă că El va avea milă de noi, așa cum a făcut-o cu mulțimea din pustie. Sa fiti siguri că El este cu noi și simte durerea noastră, foamea, setea și tristețea noastră. El nu ne va părăsi, chiar dacă traversăm un deșert, departe de El.

Întoarceți-vă la El și Îl veți găsi cu voi, și așa veti avea același duh si aceeași limbă, și vor fi intelese de toti. Iubiti-va mult și înțelegeti că responsabilitatea noastră, ca păstori, și a voastra, ca credincioși, trebuie să afirme că numai Hristos este Invatatorul Bisericii Sale, ‘ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos’ (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 1: 17)”