Sfântul Mucenic Patrocle din Troyes

Sfântul Mucenic Patrocle a trăit în secolul al III-lea, sub împăratul Aurelian (270-275). Era originar din orașul Tricassinum (acum orașul Troyes din Franța) și ducea o viață creștină evlavioasă: Îndrăgea să se roage, să citească din Sfintele Scripturi, să postească și să facă milostenie săracilor. Pentru aceasta Domnul i-a dăruit puterea facerii de minuni.

Împăratul Aurelian l-a chemat pe Sfântul Patrocle și i-a poruncit să se închine idolilor, făgăduindu-i, pentru aceasta, mari onoruri și bogății. Sfântul a disprețuit închinarea la idoli, spunând că împăratul însuși era un sărăntoc.

"Cum mă poți numi, pe mine împărat, un sărăntoc?", a întrebat Aurelian.

Sfântul a răspuns:

"Ai multe comori pământești, dar nu ai comori cerești. Din moment ce nu crezi în Hristos și în viața viitoare, nu vei avea parte de binecuvântarea Raiului. Prin urmare, ești un sărac”.

Aurelian l-a condamnat la decapitare cu sabia. Soldații l-au dus pe malurile Râului Sequanum (acum Sena), dar dintr-o dată ochii lor s-au întunecat, iar Sfântul Patrocle, în acel moment, a traversat râul pe apă și a început să se roage pe un deal de pe celălalt mal. Revenindu-și aceia, unii dintre ei au fost uimiți de dispariția Mucenicului și L-au slăvit pe Dumnezeu, dar alții au atribuit, minunea, magiei.

O femeie păgână le-a arătat soldaților că Sfântul Patrocle se afla pe celălalt mal al râului. Traversând acolo, soldații l-au ucis pe mucenic. Trupul său a fost îngropat noaptea, de preotul Eusebiu și diaconul Liberie.

SOLII DE PREȚ

În Muzeul Astra din Dumbrava Sibiului, continuator al Asociațiunii Transilvane pentru Literatura română și Cultura poporului român (ASTRA) înființată în anul 1861 de către Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavriil” a fost săvârșită Liturghie arhierească, Duminică, 14 ianuarie, sub protia ÎPS Laurenţiu. Alături de credincioși s-a aflat și directorul Muzeului Astra, domnul Ciprian Ștefan. Cu această ocazie,Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului a spus:

„Este o bucurie lăuntrică puternică să avem ce avem aici, complexul acesta muzeal. Ne bucurăm în mod special că avem trei biserici. Ne bucurăm în special că avem un preot care le întreține pe toate, adică le dă viață, pentru că fără viață liturgică, nicio icoană nu are valoare. Dacă bisericile noastre au valoare, au prin faptul că în ele s-a slujit. E atâta istorie aici, atâtea suflete care au fost botezate în biserica asta și noi nu le știm, dar le știe Dumnezeu. […] Iată, prezența frățiilor voastre aici este semn că este o viață puternică. Când am venit prima dată aici, acum 18 ani nu mai spun ce am găsit, cum era din punct de vedere liturgic, și iată că a venit părintele Rareș (Sbera), care i-a dat viață și dă viață și celorlalte. Avem și un director aici care se îngrijește așa cum trebuie de tot patrimoniul acesta și, în plus, fiindcă este absolvent de Teologie, deci este teolog, știe să laude și pe Dumnezeu, nu doar să aprecieze valorile culturale ale acestui patrimoniu, ci și valorile spirituale”.

Domnul Ciprian Ștefan, directorul Muzeului Astra, a afirmat:

„E o mare bucurie pentru Muzeul ASTRA, ca în a doua duminică din an să începem așa cum trebuie, cu o Liturghie arhierească, pentru că în Muzeul din Dumbrava Sibiului simțim energiile a mii și mii de țărani care au luptat, ca a noastră credință și valorile identitare să rămână și să se dezvolte. Ceea ce facem la Muzeul ASTRA, nu facem decât cu credință în Dumnezeu, pentru a duce aceste valori identitare mai departe, îontrucât ele sunt moștenirea țării. Noi doar o administrăm. E moștenirea lor, a celor tineri, a celor care vin după ei, cu credință în Bunul Dumnezeu. O să trecem peste toate și o să arătăm lumii că România este o țară frumoasă; și trebuie să fie mândră de ceea ce are, deoarece cu aceste valori identitare am răzbit. Vă mărturisesc acestea, împreună cu părintele Sbera, și îi mulțumesc pentru tot ce face pentru bisericile din muzeu și pentru dumneavoastră, credincioșii. Anul acesta ne sărbătorim majoratul în muzeu. Amândoi am venit deodată, în 2005, și împreună am construit multe muzee, iar dumnealui, apoi, a construit totul. Este prima biserică funcțională din muzeele în aer liber din Europa, unde domnia sa și-a construit o comunitate. Este a dumnealui și merită toate rugăciunile noastre ca să fie sănătos și să ducă mai departe ceea ce și-a asumat. Încă o dată vă mulțumesc, Înaltpreasfinția Voastră, […] asta s-a întâmplat și se va întâmpla la Muzeul ASTRA. Bunul Dumnezeu să vă dea sănătate și nu uitați! La Muzeul ASTRA tradiția se trăiește. Doamne ajută!”.

Acțiunile și evenimentele Muzeul Astra din Dumbrava Sibiului se derulează în parteneriat media oficial cu Asociația non-profit Lăcașuri Ortodoxe.

Din alte surse, istorice, reiese că Sfântul Patrocle fusese un aristocrat bogat al cetății Tricassinum, părinții săi lăsându-i moștenire o proprietate importantă imediat în afara cetății. Acolo, Sfântul și-a dus viața sa creștină evlavioasă. “Passio sancti Patrocli Trecensis” atribuie, de asemenea, uciderea Sfântului Patrocle, împăratului Aurelian. Când Patrocle a refuzat să se închine zeilor romani, împăratul a ordonat să fie dus la apă și acolo decapitat, astfel încât trupul său să nu se odihnească în pace pe uscat.

Gărzile l-au dus la Râul Sena, dar ochii lor s-au întunecat și Patrocle a reușit să scape, pentru scurt timp, peste râu. Gardienii au fost împărțiți în credința lor, începând să se certe între ei, unii fiind convinși că Dumnezeul lui îl eliberase pe prizonier, alții că scăpase prin magie. Patrocle a fost ulterior recapturat și decapitat la Troyes1.

Doi cerșetori bătrâni, care primeau adesea pomană de la Patrocle, au luat trupul și l-au vegheat până seara. Apoi Eusebiu, preotul acelui loc, și diaconul Liberie au mers noaptea, au înfășurat trupul în pânză și l-au îngropat în ascuns. Apoi au stat de veghe, cu cei doi bătrâni2.

Grigorie de Tours istorisește că un mic paraclis a fost construit peste mormântul Sfântului, în Saint-Parres-aux-Tertres3.

Bruno I, Arhiepiscopul de Koln, a dus sfintele moaște ale Sfântului Patrocle, din Troyes la Koln, în anul 962, și le-a mutat, în 964, la Soest, în Germania, unde sunt păstrate în Biserica Sfântul Patrocle4. Patrocle este Sfântul ocrotitior al Soest-ului, unde există o statuie policromă a Sfântului, în partea centrală a fațadei Primăriei.

În artă, Sfântul Patrocle este descris ca fiind un războinic care indică spre un pește cu o perlă în gură, fiind adesea invocat împotriva duhurilor rele și a febrei. Ziua sa de sărbătoare este, conform unora dintre surse, 21 ianuarie, dar sunt Sinaxare ortodoxe care indică ziua de 17 august.

Sfântul Patrocle este cel care l-a convertit pe Sfântul Mucenic Sabinian din Troyes5 (29 ianuarie).

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, o lucrare realizată în ianuarie 2024.1 - după cum notează Philip Beagon (Datum) și David Lambert (Discussion), în "Pătimirile Sfântului Patrocle", Cultul Sfionților

2 - conform Akker S.J., Dries van den. "Patroclus van Troyes", Heiligen

3 - conf. "Sfinții Părinți din Tertres", Troyes La Champagne Tourisme

4

• Schäfer, Joachim. "Patrocle din Troyes", Ökumenischen Heiligenlexikon, 2021

5Sfântul Sabinian din Troyes s-a mutat la Dumnezeu în anul 275, fiind păgân convertit la creștinism, devenind mucenic. A fost decapitat la Rilly-Sainte-Syre, lângă Troyes.

Sora Sfântului Fiacrie (30 august), Sira, a mers să i se alăture în Franța și a devenit călugăriță. Era nevăzătoare, dar, după cum relatează John O ' Hanlon, în "Viața Sfinților Iralndezi", prin harul primit, Sfântul Fiacrie a avut o revelație, în care i se zicea că sora sa ar urma să-și recapete vederea.

Sfântul FiacrieExact în același timp, ei i se dezvăluia, în același mod, locul în care se afla trupul Sfântului Savinian. Acolo, închinunându-se, a început să se roage, iar fața i s-a umplut de lacrimi, zicând că nu se va ridica de la pământ până când cererea ei nu va fi auzită. A fost însănătoșită în mod minunat, câștigându-și vederea.