Sfântul Cuvios Avramie, Arhimadritul făcător de minuni din Smolensk

Sfântul Avramie din Smolensk, un predicator al pocăinței și al temerii de Judecata de Apoi, s-a născut la mijlocul secolului al XII-lea în Smolensk din părinți bogați, care au avut douăsprezece fiice înaintea lui, și L-au rugat pe Dumnezeu pentru un fiu.

Din copilărie a crescut în frica lui Dumnezeu, mergând adesea la biserică și având ocazia să citească din cărți. Părinții sperau ca singurul lor fiu să se căsătorească, iar astfel să ducă mai departe neamul lor cunoscut, dar Sfântul căuta o altfel de viață. După moartea părinților săi, după ce și-a dat toată averea mânăstirilor, bisericilor și celor săraci, Sfântul a umblat prin oraș îmbrăcat sărăcăcios, cerându-I lui Dumnezeu să-i arate calea spre mântuire.

A fost tuns monah în Mânăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la peste cinci kilometri de Smolensk, în Selișa. După ce a trecut prin diferite ascultări acolo, călugărul s-a ocupat cu sârg de copierea cărților, aducând ca jertfă bogățiile lor duhovnicești. Prințul de Smolensk, Roman Rostislavici (+1170), a înființat o școlă în oraș, în care se preda nu doar în slavonă, ci și din cărțile grecești și latine. Prințul însuși avea o colecție mare de cărți, de care și Sfântul Avramie s-a folosit.

Sfântul Avramie s-a nevoit mai mult de 30 de ani în mânăstire, până când, în anul 1198, egumenul l-a convins să primească demnitatea de preot. A slujit Sfânta Liturghie zilnic și a împlinit ascultarea de cleric nu doar pentru frați, ci și pentru laici.

Curând, călugărul a devenit cunoscut pretutindeni. Acest lucru a stârnit invidia fraților și apoi a egumenului, iar cinci ani mai târziu, călugărul a fost obligat să se mute în Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci, în Smolensk. Cu darurile oferite de credincioși, el a împodobit biserica mare a mânăstirii sărăcăcioase, cu icoane și cu suporturi de lumânări. El însuși a pictat două icoane, pe temele care îl preocupau cel mai mult. Pe una a descris Înfricoșătoarea Judecată, iar pe cealaltă suferința în încercările vieții. Slăbit de truda extremă, în haine preoțești ascetul semăna cu Sfântul Vasile cel Mare, ca înfățișare. Sfântul era aspru atât față de sine, cât și față de fiii săi duhovnicești. El a predicat în mod regulat în biserică și celor care veneau la el, în chilia sa, purtând discuții atât cu cei bogați, cât și cu cei săraci.

Însă, nobilii orașului și clericii i-au cerut Episcopului Ignatie să-l cheme pe călugăr la judecată, acuzându-l că seduce femeile și că îi ispitește pe fiii săi duhovnicești. Dar și mai groaznice au fost acuzațiile de erezie și de citirea din cărți interzise. Pentru aceasta au propus ca ascetul să fie, chiar, înecat sau ars de viu. La procesul pornit de prinț și de Episcop, Sfântul a răspuns tuturor acuzațiilor false. În ciuda acestui fapt, i s-a interzis slujirea ca preot și a fost trimis la fosta sa Mânăstire, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

SOLII DE PREȚ…

Cuvântul Preasfințitului Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, rostit în Biserica din Greaca (construită în anul 1907),

la Duminica Înfricoșătoarei Judecăți - 10 martie 2024

O secetă teribilă a avut loc, ca urmare a mâniei lui Dumnezeu asupra celor ce dăduseră sentința nedreaptă, și numai atunci când Sfântul Ignatie l-a iertat pe Sfântul Avramie, permițându-i să slujească și să predice, ploaia a început să cadă din nou peste Smolensk.

Episcopul Sfânt Ignatie a construit o nouă mânăstire, în cinstea Punerii în raclă a Brâului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, și a încredințat îndrumarea ei Sfântului Avramie, iar el însuși s-a stabilit acolo, retrăgându-se de la conducerea eparhiei, din cauza vârstei. Mulți au dorit să intre sub îndrumarea Sfântului Avramie, dar acesta îi cerceta foarte atent și abia după aceea îi primea, așa încât la mânăstirea sa au fost doar șaptesprezece frați. Sfântul Avramie, după mutarea la Domnul a Sfântului Ignatie, devenit prietenul său duhovnicesc, i-a îndemnat pe frați, mai mult decât înainte, să se gândească la moarte și să se roage zi și noapte, ca să nu fie pedepsiți când va veni Judecata lui Dumnezeu.

Mânăstirea Sfântului AvramieSfântul Avramie s-a mutat la Domnul, după anul 1224, în urma a 50 de ani în monahism. Deja la sfârșitul secolului al XIII-lea îi fusese alcătuită o Slujbă, împreună cu ucenicul său Sfântul Efrem. Teribila invazie mongolo-tătară, văzută ca mânie a lui Dumnezeu pentru păcatele poporului, nu numai că nu a înăbușit amintirea Sfântului Avramie din Smolensk, ci mai degrabă a însemnat o rememorare, pentru oameni, a chemării sale la pocăință, și amintirea temerii de Judecata de Apoi.

Ziua sa aparte de sărbătorire este 21 august. Slujba canonizării sale a fost săvârșită în Catedrala Sfântul Macarie, în anul 1549.

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, o lucrare realizată în martie 2024.